439 matches
-
tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să te reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
despre ei păreri superlative, este aceea a modestiei: vor - chipurile - să învețe de la noi, ne cer părerea, fac "băi de mulțime" ca să ne afle păsurile etc., etc. N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comédia minciunii? Așadar, într-o formă sau alta, psihologi sîntem cu toții "făr-a prinde chiar de veste", iar performanța profesorului Dănciloiu n-are de ce
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
Discuția Tipătescu- Cațavencu, în care prefectul plusează, iar candidatul face nazuri, îl condamnă pe ultimul. Vina lui cea mai mare este că nu știe ce vrea, ce să ceară. Sau se preface a nu ști. Firește, Andronic nu este o canalie. A nimerit, malgré lui, într-o lume care nu-i vine. Cei care-l „adoptă” și care dau, la propriu, buzna în viața lui îl judecă, însă, după propriile calapoade. Și în clubul lor, unde lucrurile se rezolvă expeditiv, acest
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
de candoarea ca atare, prostia e o candoare rîncedă, pervertită. Din care pricină în zona sa proliferează răutatea și adjuvantul acesteia, viclenia, unealtă a imposturii ce nu cunoaște limite, insistentă, invadatoare: "Lui Alexandru Paleologu i-a plăcut să rîdă de canalii și să le biciuiască pretenția de a trăi într-o lume croită după cerebelul lor. Spunea în ultima carte de convorbiri cu Filip-Lucian Iorga, ŤBreviar pentru păstrarea clipelorť: ŤE bine să fii tolerant și uman, dar nu excesiv de agreabil cu
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
și dictatura proletariatului de tip fascistť. Fără ezitare, o alege pe cea de-a doua, deși memoriile sale sunt împănate de diatribe suculente la adresa unor Iosif Chișinevschi, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau Mihai Ralea, acesta din urmă văzut drept canalia nr.1 a României intelectuale". Oare? Oricum, Pandrea rămîne nu numai "un ideolog descumpănit și dezabuzat", ci, mai presus, o personalitate extrem de vie, adăpată din belșug la diversitatea izvoarelor cărturăriei occidentale, adesea înflăcărat de generozitate, la colosală distanță de comportarea
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
referitoare la cățelul închis într-un sac și aruncat într-un șanț de lîngă șoseaua Bacăului (p. 246). Citind-o, îți dai seama că nu există o singură specie de oameni, ci mai multe, și că unii oameni sunt adevărate canalii aflate sub pragul animalității. O natură compătimitoare purtîndu-și crucea sensibilității exacerbate, aceasta e stofa din care e croită ființa autorului. Din acest motiv nu ți-l poți închipui pe critic afișînd morga înțepată a unui spirit blazat, pentru care suferința
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
e cam... zevzec»”). Tot mediată (involuntar) e și caracterizarea insultătoare a lui Lache de către Mache, care nu știe (pentru moment) că obiectul furiei se află în fața sa: „Mă rog ție, cine e măgarul ăsta, aș vrea să-l știu...”; „Mizerabilul! canalia!” (Amici). Medierea narativă și ironică a violenței stă sub semnul inteligenței și al jocului cu limbajul.
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
De ce și cum s-a petrecut naufragiul? E ceea ce criticul face, reproducînd portretul lui Petru Dumitriu schițat de Monica Lovinescu: ""Nici nu vă puteți închipui - ne spunea el cu delectare (Petru Dumitriu către Monica Lovinescu și Virgil Ierunca - n.n.) - ce canalie am putut să fiu, mult mai mare decît afirmați voi!" Iar mărturisirea aceasta o făcea chiar în timp ce se pregătea pentru noi trădări...". "Trădări" - înțeles la rîndul său ca metaforă: traseul său biografic nu relevă existența doar a trei falii, dar
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
apucă dracii! Nu degeaba a scris Eminescu ,,Nu se nasc genii pe stradă și la ușa cafenelei’’ ,, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,/ N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți/în aplauzele grele a canaliei de uliti/, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,/ Măști cu toate de renume din comedia min ciunii?’’ este citatul corect! Dar câtă vreme, la timpurile noastre, cafenelele au devenit bodegi ordinare, o ușoară mistificare din partea mea de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
volumul recent apărut la Humanitas, primul dintr-o serie. Prefața autorului pare-a vinde cartea drept dare de seamă (ambidextră...) în fel și fel de politici. E, firește, și asta, cîtă vreme genul proxim al aproape oricărei discuții, de la ,partizanatele" canaliei de cozi, pîn' la foiletonistica de ziar ori revistă, este pusul țării la cale (prin ,țară" puteți înțelege orice...). Da, numai că deosebirea dintre niște ,geometrii" minimale, croite din refuz (vasăzică punct) și alternative (vasăzică virgulă), îndeajuns pentru dansurile propriu-zis
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
și mai drastic". Conseiat de prieteni, autorul consimte a expedia o scrisoare temutului Dumitru Popescu zis Dumnezeu, "care însă în ciocoismul său de cea mai proastă amintire, nici nu a catadicsit să-mi răspundă - ce să te aștepți de la o canalie cinică, respinsă de idee și de talent?". D-ale epocii pe care unii dintre noi se silesc a o înfrumuseța ori a o uita. A ocoli istoria recentă, ceea ce n-ar putea fi decăt o rezistență prin...incultură (fie și
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
am propus să fac aici un necrolog: tip de discurs necesar, dar funerar și întru totul previzibil în desfășurarea lui. Despre morți, numai de bine. Indiferent dacă decedatul a fost o somitate sau o mediocritate, un om excepțional ori o canalie, textul îndoliat va face vorbire despre marile lui merite și calități, trecând cu pioșenie sub tăcere altele. O lectură atentă și un comentariu critic sunt mai de preț decât o înșiruire de cuvinte și imagini convenționale, intrate, cu timpul, în
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Președintele PNL Crin Antonescu a spus, luni seară, că atacurile taberei Tăriceanu-Chiliman împotriva sa seamănă prea mult cu tezele „propagandei lui Băsescu”. El le explică fie prin trădare, fie prin prostie. „Haideți să vă spun ceva: în politică, dacă ești canalie, nu e bine dar mai merge. Dar dacă ești prost, e de neiertat”, a subliniat Antonescu, potrivit A.M. Press. La întrebarea „ Deci vorbim despre un prost?”,cu referire la Călin Popescu Tăriceanu, liderul PNL a spus „Vorbim despre politică, facem
Antonescu, replică tăioasă: Dacă ești canalie, mai merge. Dacă ești prost, e de neiertat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39643_a_40968]
-
dat Mihai simți că nu mai poate că a ajuns la culme simți că își pierde controlul înaintă cu pumnii strânși spre Viorel deși era conștient că avea puține șanse pentru că Viorel era mai tânăr și mai puternic ca el. ,,Canalie nenorocită,” apucă să mai spună Mihai. Apoi în următoarele momente simți lovituri grele de pumni ce îi cădeau în cap, în față, în piept se rostogoli pe jos sângele îi curgea din nas încercă să se târască spre ieșire însă
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
răspundă austriacul și apoi se întoarse spre ceilalți ostatici: Stați liniștiți! spuse. În două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă! Uite în ce ne-a băgat! Încălecă pe motocicletă, continuând să înjure, și după câteva clipe părea că zboară pe întinderea nisipoasă, urmând ceea ce începea să fie un drum perfect conturat. Gacel și Suleiman îl însoțiră cu privirea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa că l-am citit de vreo douăsprezece ori. Dar noi, tuaregii, avem legi mult mai vechi decât Coranul, și eu le respect. — Nu mi se pare drept. — Dreptatea e diferită în funcție de locuri, de vremuri și chiar de oameni, replică Gacel. Canalia aia n-a ezitat să lase patru ființe să moară de sete în deșert, iar dacă nu e dispus să plătească pentru asta, eu voi lăsa alți patru oameni în deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu mai era în stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența nu i-ar fi folosit la nimic, pentru că avea de-a face cu o situație deosebită, cu care nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nevinovați nu vei face să se împlinească mai mult legile tale. O vei face cu putință răbdare, virtute cu care vă mândriți cei din rasa voastră. — S-ar putea să ai dreptate. Bineînțeles că am! mormăi celălalt. Dacă te grăbești, canalia asta nu va plăti niciodată pentru ce a făcut și tu o să ai morțile noastre pe conștiință; dar dacă știi să aștepți, ai să poți arunca hienelor mâna lui. — Crezi într-adevăr că asta vreau să fac? întrebă tuaregul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Câțiva, totuși, din tagma fanfaronilor și lăudăroșilor, considerau că prim-ministrul ar fi trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat declararea iminentă a stării excepționale, că tot ceea ce a spus după aceea era absolut inutil, că pentru canalii doar măciuca e bună, că dacă ne apucăm acum să umblăm cu mănuși suntem terminați, că dușmanului nici apă să nu-i dai, și alte expresii tari de factură similară. Tovarășii lor argumentau că nu era chiar așa, că șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie pe care tocmai ne-au făcut-o. Oamenii care așteptau iminenta demonstrație oratorică a șefului statului nu puteau, nici măcar în vis, să-și imagineze efortul care îi costase pe consilierii literari ai președinției republicii ca să pregătească discursul, nu în ceea ce privește expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ridică capul cu o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele, Dacă ceea ce se relatează aici e adevărat, dacă femeia aceea, presupunând că a existat, într-adevăr n-a orbit și i-a ajutat pe ceilalți șase în nenorocirea aceea, nu este exclusă posibilitatea ca autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele, Dacă ceea ce se relatează aici e adevărat, dacă femeia aceea, presupunând că a existat, într-adevăr n-a orbit și i-a ajutat pe ceilalți șase în nenorocirea aceea, nu este exclusă posibilitatea ca autorul acestei scrisori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și al cărui corp delict nu există. Autorul scrisorii afirmă că ea a ucis, Da, dar nu spune că a fost martor la crimă, în afară de asta, domnule președinte, spun din nou că omul care a scris această scrisoare e o canalie, Nu e momentul pentru judecăți morale, O știu bine, domnule președinte, dar tot te poți descărca. Președintele luă scrisoarea, se uită la ea ca și cum n-ar fi văzut-o și întrebă, Ce vă gândiți să faceți, Eu unul, nimic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind după câteva clipe de zgomotul lanțului dat la o parte. Dante, trăgându-și calul de hățuri, trecu Încet pe sub arcada joasă. Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trec anii, cred chiar că începi să-i semeni, așa e cu perechile în vârstă. — Ești proastă, Fifine... Am tăcut amândoi pentru o clipă, iar ea a continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce nu te-a crezut? Doar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]