6,257 matches
-
ce e poesia: muzică bătută la mașină. Levantul e un ținut muzical, unde poeții se știu după cum sună. Ai zice (uf, glosarele...) că granițele Halucinariei le taie cuvintele. Nu, vîrstele poeziei le desparte măsura. Așadar, vive le son... Cît despre canon, e evergreen ca o poveste. Ceva ce să citești cu plăcere. Și alte plăceri postmoderne, în vremea cînd nu mai sînt așa de noi. De pildă, teoria rolurilor inversate. Cititorii consumă ficțiune, dar și personajele gustă lumea noastră. Alice în
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
basmelor pentru copii, picturilor caraghioase cu linii care deformează, palpită o literatură mare, filosofică, metafizică, o literatură care se sustrage șabloanelor de gîndire și de rostire. O literatură protestatară, să-i spunem, fie și pentru simplul motiv că se sustrage canoanelor. De fapt, Harms a cam făcut asta și în viață, și în scrierile sale. Nonconformismul lui, epatarea, pipa și absența rubașcăi naționale, zburdălnicia ideilor au deranjat teribil sistemul rusesc al anilor '20-'40. Și l-au costat pe autor. Opera
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
lor echilibrare. O secțiune întreagă, apoi, din volum e dedicată exilului literar românesc, cu analize amănunțite ale unor apariții editoriale recente devenite instrumente de lucru (Enciclopedia lui Florin Manolescu, cartea publicată de Eva Behring) și cu punctarea întârzierilor în reunificarea canonului, prin joncțiunea celor două entități fracturate de comunism. Dincolo însă de aceste abordări de insider, consistența volumului de față e dată de perspectiva autorului, cu unitatea și miza ei comprehensivă. Există două accepții ale istoriei, reamintește Mircea Anghelescu, istoria ca
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
propria remarcă asupra "polemicilor emblematice", care pun față-n față numele unor protagoniști ai diverselor orientări, consideră că încă "nu s-a schimbat mentalitatea ceaușistă ce promovează primatul liderismului în orice domeniu și în literatură, aceiași lideri de ieri dictează canonul, deși sînt total depășiți". Nici mai mult nici mai puțin: "total depășiți"! Despre revizuiri, Marin Mincu vorbește abordînd așijderea un principiu solid: "Revizuirile literare sînt necesare ca apa și aerul și au loc în permanență, chiar fără să se observe
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Beijingului, solicitări pe care Beijingul refuză să le accepte, relatează A.F.P. Vrem sau nu, nu putem ignora realitatea: Hong Kong-ul este parte componentă a Republicii Populare Chineze, iar imixtiunile străine în treburile altui stat independent nu se încadrează în canoanele democrației. Europa a devenit un mega-șop pentru China The Guardian anunță că S.U.A. sînt pe cale să piardă statutul de cea mai puternică economie a lumii, pe care-l deține de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. „Secolul american se termină, iar
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
al cămășii mele se îneacă și el, în aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă cu strănepoții; parfumul osiilor de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme, peste fostele vicii, în care picăturile
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
noi cei care, la rândul nostru, imaginându-ne pre noi ne vedem altfel decât suntem în realitate ba mai mult - în conștiința-ne sau subconștient si în transluciditate. Nu mai știi dacă atare geometrii ca peisaje au legități, constituții, regulamente, canoane sau sunt apologia inutilă, ca tot ce e cosmos a instabilității ca unică formă de creație procreație - ceremonie zurlie ca ozorul de canava „pe dincolo" pe dos. Omizi efemeride ieșind din pori minusculi sau - gigantice - din pori uriași porii-cratere de
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
din secolul al XIX-lea și o eventuală extindere în zona non-fictivului și a imediatei actualități. La fel de binevenită ar fi și o versiune mai restrânsă, de 500 de titluri sau chiar mai puține, o selecție severă de opere care constituie canonul estetic al literaturii române. Se poate imagina și o separare a materiei pe genuri literare. După cum alte colective de cercetare pot deschide alte șantiere pentru enciclopedii culturale ale medievalității românești, ale secolului al XIX-lea etc. Nu de proiecte ducem
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
1994). Dar fenomenul cel mai interesant postdecembrist legat de creația poetică a lui Mircea Ivănescu este proliferarea spectaculoasă a antologiilor (nu mai puțin de cinci!), care ar merita o analiză comparativă și care ne arată instalarea confortabilă a poetului în canonul estetic al literaturii române contemporane, canon eliberat de presiunile exterioare ale politicului și amenințat de presiunile divertismentului. Dintre cele cinci antologii, patru se prezintă ca selecții ale autorului, deși nu se recomandă în mod explicit ca atare. Cu o singură
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
postdecembrist legat de creația poetică a lui Mircea Ivănescu este proliferarea spectaculoasă a antologiilor (nu mai puțin de cinci!), care ar merita o analiză comparativă și care ne arată instalarea confortabilă a poetului în canonul estetic al literaturii române contemporane, canon eliberat de presiunile exterioare ale politicului și amenințat de presiunile divertismentului. Dintre cele cinci antologii, patru se prezintă ca selecții ale autorului, deși nu se recomandă în mod explicit ca atare. Cu o singură excepție, ele sunt însoțite de prezentări
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
pentru demonul cronologiei...”. Respingând polemic contextualizările istorice și trecătoarele politizări ale fenomenului literar, pe care le consideră derizorii și irelevante în abordarea “vieții paralele” a operelor cu adevărat valoroase, Ion Vartic rămîne același comparatist de excepție, adept fervent al eternului Canon estetic. Ion Vartic, Clanul Caragiale, Cluj-Napoca, Ed. Biblioteca Apostrof, 2002, 276 p.
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
în momentul de față pentru cîntărirea celor două ideologii criminale ale secolului XX, fascismul și comunismul, existența sau inexistența antisemitismului la nivelul elitelor intelectuale românești, relația dintre comunism și naționalism, scriitorii și Securitatea (poliția), revizuirea sistemului de valori și a canonului literar după căderea comunismului, relația dintre pornografie și cultură, problema regulilor în aparentul haos care caracterizează discursul literar și critic în postmodernitate, implicarea scriitorilor în viața politică, au fost intens dezbătute în anii din urmă în colocvii, simpozioane, au prilejuit
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
a știut să se identifice cu obiectul său de studiu”. După ce scrisese N. Manolescu: „Critica e, așadar, o lectură permanentă care implică toate lecturile noastre anterioare, reflecțiile, confruntările, generalizările, o idee despre literatură - personalitatea noastră întreagă. Nu sacrificînd lectura unor canoane estetice - dar încercînd să vedem cum poate exista opera în cunoștință sau în refuz de ceea ce credeam pînă atunci că reprezintă o condiție obligatorie de a fi a oricărei opere. Nu supunînd lectura principiilor, dar principiile lecturii”. Să reținem caracterul
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
care se înmulțesc după 1920 și apar în publicații din afara Egiptului. Bibliografia reflectă totodată și ecoul de care opera Alexandrinului s-a bucurat pe meleaguri românești, de la primele poeme traduse în 1939 de Ștefan Bezdechi ( Itaca și Lumînărele), la traducerea canonului în 1971 de Aurel Rău și apoi la edițiile realizate în anii 90. De adăugat că în 2001 bibliografia românească a lui Kavafis s-a îmbogățit cu ediția de Opere complete în 2 volume. În anul Kavafis 2003 cititorul român
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
titlu pe care vi-l propun astăzi, însoțit de subtitlul lămuritor File din istoria orală a unui sat, vorbește despre o experiență personală de cercetare. Inedită prin formulă, cartea s-a născut din impulsul subiectiv de a uita de vechile canoane ale studiului etnologic de teren, în favoarea notației libere. Autoarea, Narcisa Alexandra Știucă, cercetător la Centrul Național de Conservare a Culturii Populare, sosește, în vara anului 2000, la Fundătura, un sat de pe valea Zeletinului, pierdut printre colinele județului Bacău. Descoperă aici
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile rezistă, ci doar cele care scapă ereziilor ideologice: Moromeții I, Viața ca o pradă. Soluție facilă, care nu convine criticii contemporane dintr-un motiv de la sine înțeles: există
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
au ivit exagerările și implicit aspectele caricaturale. (După Ștefan I.Nenițescu Ťs-ar putea spune că multe din curentele moderne sunt caricaturiť). Compozitorul-conchistador urmărește anexarea unor noi teritorii unde să-și impună legea, obiceiurile, cultura sa (Ťcivilizareať muzicilor extraeuropene, bunăoară, după canoanele muzicii culte). Uneori însă, conchistadorul este el însuși contaminat de specificul noilor teritorii (oralizarea, aleatorizarea și orientalizarea muzicii savante europene). Atît metropola, cît și coloniile suferă astfel un proces de hibridizare, originalitatea conchistadorului fiind, în acest caz, interferențială. De la impresioniști
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
al legitimității celor scrise. Deoarece interesul extraliterar, meschin, fie și drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul acesteia e trădat odată cu canonul etic de care nu poate fi realmente dezlipit, ceea ce recursul la E. Lovinescu confirmă cu prisosință.
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
mei, plecăciunea și recunoștința mea. Înainte de vacanța de iarnă din 1989, cînd colegii din provincie plecau acasă, am repetat cu teamă, prin sălițe și poduri din facultate, colinde. Colinde adevărate, pe care le cîntam ca la carte, pe voci, în canon. Am și astăzi caseta. Pregăteam, de fapt, un cadou pentru profesorii pe care îi adoram. Cînd a început REVOLU}IA la Timișoara, am fost strînși și înghesuiți, ca oile, în Amfiteatrul Odobescu. Ni s-a comunicat că nu avem voie
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
lui au fost acuzați că vor să arunce România în haos. Parcă retrăiam un episod din romanul lui Hawthorne, "Litera stacojie", când comunitatea cu mentalități de Ev Mediu îi înfiera, la propriu, pe cei care aveau curajul să iasă din canonul strâmt al prejudecăților. De data asta, litera pe care ne-o trântea simbolic pe frunte prietenul Cristian Tudor Popescu nu era stacojie, ci portocalie - culoarea protestatarilor (deh, vremurile se mai schimbă, metehnele rămân intacte!). Efectul psihologic a fost atât de
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
varietatea subiectelor abordate. Bogdan Ghiu scrie despre scriitori și filozofi francezi sau americani, pe care i-a tradus sau doar i-a citit, despre scriitori și literatura românească, comentează cărți, face portrete, glosează pe marginea unor subiecte la modă precum canonul, postmodernismul, starea literaturii, arta și statutul traducerii ș.a. Dar ce tip de eseist este Bogdan Ghiu? În primul rând unul tonifiant de curios și de entuziast. Bogdan Ghiu este interesat de tot ce ține de domeniul umanist, îi citește mult
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
făcut decât să câștige foarte mult timp și bani cam de 5-6 ori mai mulți decât din vânzarea volumului tipărit pe hârtie. Valoarea lui King este una exclusiv a circulației și, prin urmare, prezintă toate capriciile acesteia. Nimic mai mult. Canonul literar românesc e o pușcă, dar poate ucide este, în schimb, un eseu de 3 pagini, pe cât de concis pe atât de dens, formulând esențialul într-un mod dezarmant. Ce spune Bogdan Ghiu despre canon? De pildă, două lucruri pe
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
capriciile acesteia. Nimic mai mult. Canonul literar românesc e o pușcă, dar poate ucide este, în schimb, un eseu de 3 pagini, pe cât de concis pe atât de dens, formulând esențialul într-un mod dezarmant. Ce spune Bogdan Ghiu despre canon? De pildă, două lucruri pe care foarte mulți critici și teoreticieni ai literaturii de la noi încă se străduiesc să le priceapă: Deși se preferă prezentarea lui ca un fel de Ťmână invizibilă a piețeiť istorico-literare, canonul nu e pe cât se
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
spune Bogdan Ghiu despre canon? De pildă, două lucruri pe care foarte mulți critici și teoreticieni ai literaturii de la noi încă se străduiesc să le priceapă: Deși se preferă prezentarea lui ca un fel de Ťmână invizibilă a piețeiť istorico-literare, canonul nu e pe cât se face. În mod impersonal-Ťajutatť. Căci dacă Ťse faceť nu înseamnă că se și semnează, că cineva anume Ťfaceť canonul, poate fi acuzat sau elogiat de instituirea lui și de înlocuirea altora." sau "În literatura română, spre deosebire de
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]