133 matches
-
Orientului”, are hramul Sf. Gheorghe, iar pe steagul Moldovei trimis de către Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu, de la Muntele Athos, este brodată imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Decapitat în anul 303, din ordinul împăratului Dioclețian, Sfântul Gheorghe a fost ulterior canonizat. Rămășițele sale pământești au devenit moaște. Istoria menționează că o mică, infimă parte din corpul Mucenicului se află într-o biserică din Atena, iar Vaticanul susține că posedă și el o bucățică. Capul sfântului a dispărut însă fără urmă, el
Ce cărţi grele scriu şefii de la Libertatea când nu se ocupă de pagina 5 - Florian Bichir: Vânătorul de minuni, la Bookfest () [Corola-journal/Journalistic/69902_a_71227]
-
române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe jucăușe peste un profil sobru, de-acum canonizat. Cine ar bănui, bunăoară, în: „Un băiețaș de vreo 6-7 ani, uitându-se cu gura căscată la icoane și prapuri, întorcând spatele altarului, spre stupoarea sătenilor care nu mai văzuseră în biserică un ’domnișor’ atât de prost crescut” - pe viitorul
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să iei cu tine la toaletă o carte bună. Numai cărțile slabe au de suferit din pricina asta. Doar cu ele te poți șterge la fund. Una ca Micul Cezar, tradusă în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
de astăzi. Străbătînd labirintele cu nenumărate rafturi, sufletul se usucă într-o disperată lipsă de însemnătate. Ce s-ar mai putea adăuga la toate acestea? Cum ar putea pretinde un scriitor să rivalizeze cu aceste statui marmoreene ale marilor clasici canonizați? Nu a fost oare deja imaginat, gîndit și spus tot ceea ce merita?". La secțiunea de literatură găsiți fragmente din Jonathan Coe, Amy Tan, Vladimir Nabokov, cu o prima variantă mediocră a Lolitei, și Ludmila Ulițkaia, o revelație pentru cei care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
din sfărîmarea (prin ignoranță) idolilor generațiilor anterioare. Demitizarea este cuvîntul de ordine, iar vechii maeștri contează doar în măsura în care scrisul lor mai are puncte de interferență cu noua estetică. Pe acest fond de emancipare a tinerei generații, de revoltă împotriva valorilor canonizate, o carte precum Luciditate și nostalgie de Dan Ciachir are darul să descumpănescă. Ea este un anacronic exercițiu de admirație, o reverență smerită făcută unor scriitori care, prin operele lor și prin miturile țesute în jurul personalității lor au marcat formarea
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
a lui Novoa, ghidându-ne. Era un barbat impunător, cu barbă deasa și mustăți groase. Poalele largi ale hainei lui negre fâlfâiau că aripile pe misterioasele crește pe care le urcăm orbi și amărâți. Vorbea întruna. Era un sfânt nebun, canonizat doar de noi, poeții. Și firește, era naturalist. Și vegetarian. Laudă legăturile tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și darurile înnăscute ale pământului. Predică în timp ce mergea și ni se adresa cu vocea lui tunătoare, de parcă i-am fi
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Ioan Paul II cel Mare“ a murit „foarte senin, seninătatea sfinților“, a spus el în timpul slujbei religioase pe care a prezidat-o duminică în Piața Sf. Petru, în memoria Papei. Supranumele „cel Mare” este denumirea dată de Biserică Suveranilor Pontifi canonizați. Dosarele canonizărilor sunt analizate la Vatican de Congregația pentru cauza sfinților, gradul de rapiditate cu care sunt luate decizii fiind diferit. Pontificatul lui Ioan Paul II a accelerat procedurile, care înainte puteau dura secole. Padre Pio, „capucinul stigmaților“, a fost
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
traducerea poemelor, numai de bine; atît cele din portugheză, aparținînd lui H.R. Radian și Aurel Covaci, cît și cele din română ale lui Victor Buescu și Carlos Queiroz au deja o vîrstă venerabilă, așa încît le putem considera, de pe acum, "canonizate". Notă aparte face transpunerea de dată mai recentă (1998), a Luceafărului în limba lui Camões, realizată foarte bine, de Luciano Maia. Cîteva cuvinte ar mai fi de adăugat în privința selecției textelor. Așezarea, în cazul ambilor poeți, a sonetelor alături de fragmente
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
populate de frumoase îngerele, flori dalbe sau steluțe este o discrepanță copleșitoare pentru cititor. Alecsandri era conștient de distanță dintre convenția culturală și literară și expresia firească, iar ironia fină la adresa artificializării, prezența în scrierile sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în ridicole exagerări sentimentale! Dimpotrivă, bătându-ne joc fără milă de aceia care cred că iubesc cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
previzibil. Firește că nu e nevoie de substituiri, existând destul loc în prim-planul valoric. Mă bazez pe faptul că Gheorghe Crăciun esențializează, de fapt, premisele lui Nedelciu, depășindu-l. A doua chestiune înregistrează tectonica din imediata apropiere a numelor canonizate. Îi am în vedere, în primul rând, pe cei doi Stan: Constantin și Nicolae. Primul, dispărut, din păcate, în urmă cu trei ani, a publicat două romane excelente, cu puțin înaintea morții: Trăiește și mergi mai departe (2009) și Gde
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Tiberiu Stamate Maria Marian a debutat odată cu deja canonizata generație '80, din care, totuși, nu face parte. Contemporană cu scriitorii care acum mai bine de douăzeci de ani încercau resincronizarea completă cu literatura occidentală, autoarea Arlechinului se înscrie în cu totul alt tipar scriitoricesc decât aceștia. În cel de-
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
pe traiectul poeziei naumiene, găsind, dincolo de punctul de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește limitele suprarealismului "clasic", aflat el însuși în pericolul de a deveni convenție, și
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
autorului, a revizuirilor. Optica cercetării lui Ilie Constantin focalizează elementul de continuitate, respectiv efortul de legătură cu lirica interbelică pe care l-a efectuat generația șaizecistă, strădania acesteia de a merge mai departe chiar, cu rezultatele obținute, nu puține notabile, canonizate, de altfel... Circumstanțele în care s-a produs această descleștare a liricii, - pe etape și cu accidente pe parcurs, până acolo unde s-a creat impresia că, spre deosebire de proză, lirica fusese lăsată de capul ei, dar și să se descurce
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
ca să utilizez o sintagmă devenită clasică), o autohtonizare a tematicii poetice și, nu în ultimul rând ca importanță, o diversificare spectaculoasă de ordin lexical. Voi încerca să explic, pe rând, aceste trăsături caracteristice ale creației sale. La cei trei poeți "canonizați" ai "Cercului literar din Sibiu" (Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
negativ, de-a savura deformarea în sine, în raza gratuității, aci avem observații amare, canale cognitive și stimuli ai reflecției. Cîteva exemple. Dacă în timpul comunismului funcționau, explicabil, două ierarhii axiologice paralele, una oficială, a "scriitorilor noștri", a "artiștilor noștri", "cumva canonizați, sfințiți de partid și, ca atare, inatacabili", și alta neoficială, "singura la care aspira în secret sau pe față orice intelectual (artist) autentic și cu onorabilitatea intactă", după decembrie prima nu s-a anihilat, așa cum ar fi fost normal. Lipsită
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
piatra funerară, sunt la fel de bogat ornate. În zilele de mare sărbătoare, porțile Marii Racle erau deschise de rege, singurul care avea cheile, pentru ca lumea să vină să vadă și să venereze relicvele. Acestora li se adaugă Ludovic IX cel Sfânt, canonizat încă din 1297 (27 de ani după moartea sa) de către Papa Boniface VIII. Erou nefericit al celor două cruciade, regele a devenit model pentru prinții creștinătății. Pietatea sa s-a împletit perfect cu simțul politic ascuțit, care i-a permis
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
special din ultimele sale două cursuri ținute la Collčge de France, Neutrul și Pregătirea romanului, publicate în 2003 și care, ca și în cazul cursurilor lui Foucault ținute tot aici aproape simultan, aduc în față un alt autor decît cel canonizat. Includerea lui Barthes printre antimoderni nu poate decît să reconfirme: anti-modernii sînt, de fapt, toți intelectualii (francezi), în măsura în care nu s-au dezis de statutul pe care societatea franceză a putut să li-l confere, incomod, dar glorios, estetic și nu
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
a încercat trăinicia unui monument al prozei românești, Liviu Rebreanu, încă din anul 1997 cînd a publicat masivul studiu Rebreanu dincolo de realism (Editura Bibilioteca Revistei „Familia”). Opul este un exemplu de cum se poate reevalua critic opera unui scriitor de mult canonizat, despre care se crede îndeobște că nu se mai poate spune nimic nou. Cu tenacitate ardelenească profesorul orădean a trecut în revistă tot ce s-a scris despre opera lui Rebreanu, de la primele cronici de întîmpinare pînă la ultimele (firește
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Un volum de aproape 1100 de pagini din Pleiade conține opera Terezei de Avila și a lui Jean de la Croix, cei doi mari mistici din secolul XVI, canonizați ulterior, după ce au fost încarcerați în timpul vieții. Tereza de Cepeda (1515- 1582), pe adevăratul nume, este o andalusiancă, reformatoare a ordinului Carmelitelor, vizionară contestată și scriitoare incontestabilă. Jean de la Croix (1542-1591) este castilian, pe numele adevărat Juan de Yepes, și
Doi mari mistici () [Corola-journal/Journalistic/4179_a_5504]
-
în Narcoticele în literatura română revelează detaliat rezultatele acestor instrumente de cercetare și de suferință în literatură. În orice caz, nu asta-i discuția noastră. Miezul problemei aici e diferența dintre modernismul anglo-american și avangardismul european. Revoluția estetică a moderniștilor canonizați a rămas suficient de estetică pentru a se lăsa studiată și disecată de profesori. Aș zice că T. S. Eliot, exponentul principal al conservatorismului modernist, și-a condus campania în întregime în ghetoul literar; a început în estetic și a
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
transformându-l pe acesta într-o puternică și îndrăzneață ficțiune, oferind perspective și sensuri mult prea provocatoare pentru a scăpa de acuzațiile de erezie, "biografia" lui Isus în versiunea lui Mailer este în mare parte fidelă faptelor relatate în evangheliile canonizate. Re-povestirea scriitorului american nu aduce multe lucruri noi, ba chiar pierde din prospețimea limbajului evanghelic și din patosul relatărilor originale, lipsuri pe care însă autorul le asumă cu bunăștiință. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puțin din
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
de noi toti dramatic, locul umorului acid îl ia frisonul rece. La paragraful despre Ketmanul estetic aflăm aceste considerații: "Ketmanul estetic are toate șansele de expansiune. El se exprimă în tînjirea subconștientă după ceea ce este neobișnuit (care încearcă să fie canonizata în direcția distracțiilor controlate, adică teatru, film și spectacole folclorice, la lucrătorii din domeniul literaturii și artei în diferite forme de evadare din realitate. Scriitorii scormonesc în texte vechi, comentează și editează autori antici. Scriu cu plăcere pentru copii, unde
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
pelerinilor globului, permițîndu-li-se, ca-n vremi de glorie, să se-nchine iar la moaștele-i din Mausoleu. Cu recentă voie de la recentul Putin. După interdicția de fată mare a elțînismului total depășit. Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim. Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezența președintelui și premierului. La Secu. Poeți de vîrsta a treia, mimînd nonșalanța vulgară a celor tineri. Becali crucindu-se. Becațe. Sau becaține. Avalanșă de juni în galerii. De o expresivitate excepțională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
marxism, psihanaliză, structuralism), cu „insuportabila lor trufie metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus fascinant: în Legendele lui Gustavo Adolfo Bécquer se identifică fantasticul romantic, care umple locul lăsat de transcendența izgonită; în proza lui Márquez, vechile mitologii mexicane nahuatl potențează elementele „angoasei fantastice”; după cum o lectură în
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
Canonizarea lui Webern imediat după moartea lui de către reprezentanții ultimei avangarde (Boulez, Stockhausen), recanonizarea lui Mahler în a doua jumătate a anilor ’60 (deja în termenii postmodernismului emergent) sau canonizarea lui Schönberg în absența aproape totală a unei tradiții interpretative canonizate sunt exemple relevante în acest sens. footnote>. A doua ipoteză oferă un spor de plauzibilitate, deoarece semnificația canonicității unui stil se referă într-un mod direct la puterea determinantă a unei personalități de a înrâuri direcția evoluției ulterioare și de
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]