312 matches
-
-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu i s-a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu i s-a oferit ocazia de a scrie în acest gen. În schimb, potențele sale dramatice
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu i s-a oferit ocazia de a scrie în acest gen. În schimb, potențele sale dramatice le-a valorificat în muzica vocal-simfonică. Prima lucrare religioasă este „Magnificat” (1723), un oratoriu cu arii
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu structură armonică, participă la desfășurarea dramei și subliniază expresia prin mijloace diversificate. Cele trei oratorii ale sale sunt cantate mai dezvoltate, în care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
armonică, participă la desfășurarea dramei și subliniază expresia prin mijloace diversificate. Cele trei oratorii ale sale sunt cantate mai dezvoltate, în care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele, scrise în stil polifonic, deși în acel timp își croise drum motetul univocal acompaniat. În creațiile sale vocale, de cele mai multe ori
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
sau pur și simplu a recitat textele multor poeți. Printre aceștia: • Louis Aragon: Îl n'y a pas d'amour heureux ; • Paul Fort: "Le Petit Cheval, Si le bon Dieu l'avait voulu, La Marine, Comme hier" (puse pe muzica cantate), "L'Enterrement de Verlaine, Germaine Tourangelle, À Mireille dite « Petit Verglas » "(recitate fără muzică); • Victor Hugo: La Légende de la nonne, Gastibelza, Altesse; • Francis Jammes: La Prière; • Alphonse de Lamartine: Pensée des morts; • Antoine Pol: Leș Passantes; • Jean Richepin: Leș Oiseaux
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Bach. Se crede că acest concert pentru clavecin este un aranjament al unui concert pentru vioară în Re minor acum pierdut care mai târziu a fost aranjat ca un concert pentru orgă în 1728 pentru a fi utilizat în două cantate ale lui Bach (BWV 146 și 188). Originalul este probabil unul dintre primele concerte ale lui Bach și este foarte virtuoz, asemănător concertului pentru vioară "Grosso Mogul", RV 208, al lui Antonio Vivaldi pe care Bach l-a transpus pentru
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
concert pentru un instrument de suflat din lemn, probabil pentru oboi sau oboe d'amore și a fost probabil compus de Bach în timpul șederii sale în Leipzig. La fel ca și BWV 1052, există într-o transcripție pentru orgă în cantatele BWV 169 și 49. Bach a schimbat modalitatea de aranjament al acestei lucrări, alterând pentru prima dată părțile ripieno din concertul original. Părțile grave ale instrumentelor cu coarde au fost limitate pentru a permite registrului grav al clavecinului să fie
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
de cameră sau teorbă. Prima și a treia parte provin probabil dintr-un concert pentru vioară în Sol minor iar partea a doua provine probabil dintr-un concert pentru oboi în Fa major; această parte este și partea Sinfonia din cantata BWV 156 Un aranjament al Concertului brandenburgic nr. 4, BWV 1049. Deoarece include părți pentru două flauturi, acesta este un concerto grosso. Bach a plasat probabil intenționat acest concert ultimul din set ca fiind apogeul seriei datorită bogăției culorilor instrumentale
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
a marcat la început cu 'J.J.'; a abandonat următorul concert pentru clavecin, fragmentarul BWV 1059 după doar nouă măsuri, care trebuia să fie bazat pe un concert pentru oboi. Fragment alcătuit din doar nouă măsuri. Preluat din Sinfonia care deschide cantata BWV 35. În această cantată Bach utilizează o orgă obbligato nu doar în cele două Sinfonia, ci și în Aria nr. 1. Bach a intenționat să adapteze aceasta într-un concert pentru clavecin dar a abondat tentativa după doar nouă
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
J.J.'; a abandonat următorul concert pentru clavecin, fragmentarul BWV 1059 după doar nouă măsuri, care trebuia să fie bazat pe un concert pentru oboi. Fragment alcătuit din doar nouă măsuri. Preluat din Sinfonia care deschide cantata BWV 35. În această cantată Bach utilizează o orgă obbligato nu doar în cele două Sinfonia, ci și în Aria nr. 1. Bach a intenționat să adapteze aceasta într-un concert pentru clavecin dar a abondat tentativa după doar nouă măsuri. Deși acest concert este
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
pe care au mai controlat-o, și au fost duși la Moscova unde au fost torturați și rupți în patru bucăți în cadrul unei execuții publice din Piața Roșie. Razin a inspirat un poem simfonic al lui Alexandr Glazunov și o cantată a lui Șostakovici.
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
o femeie bogată. Ea a ales să-și petreacă majoritatea timpului la Berlin, unde s-a dedicat muzicii și a devenit cunoscută ca patroană a muzicii și compozitorilor. Ea însăși a compus lucrări camerale mici care au inclus trio, marșuri, cantate, cântece și fugi. În 1758, Anna Amalia a început un studiu serios de teoria muzicii și a compoziției cu tutorele ei Johann Philipp Kirnberger, un student al lui Johann Sebastian Bach. Ea a compus muzica de cameră, cum ar fi
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
muzicii și a compoziției cu tutorele ei Johann Philipp Kirnberger, un student al lui Johann Sebastian Bach. Ea a compus muzica de cameră, cum ar fi sonate flaut. Mai înclinată față de muzica religioasă decât fratele ei, ea a compus textul cantatei lui Ramler "Der Tod Jesu" ("Moartea lui Isus"). Doar câteva dintre operele ei au supraviețuit. Probabil și-a distrus multe dintre compozițiile sale, ea fiind descrisă ca foarte "timorată și autocritică". Mai multe compoziții ale ei au ieșit la suprafață
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
melodiei "Moments of Happiness" (Momente de fericire), provin dintr-un pasaj din Cele patru Cvartete a lui Eliot. Fiind un muzical neobișnuit judecând după construcție, uvertura încorporează o "fugă" și sunt momente în care muzica însoțește versuri vorbite și nu cantate. Scenă, ce are în componență o groapă de gunoi supradimensionata, nu se schimbă deloc de-alungul spectacolului. Eclectismul lui Lloyd Webber e foarte puternic aici: genurile muzicale variind de la clasic la pop, music hall, jazz, rock și electroacustic, existând de asemenea
Cats (muzical) () [Corola-website/Science/320291_a_321620]
-
culegeri de "sonate și concerte", dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.: Antonio Vivaldi a scris și un număr de 90 de opere, precum: Muzica sacră, vocală și corală (mise, psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii, cantate, serenade):
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
înființarea unui concurs anual de pian, ce trebuia să înceapă la 4 ani de la moartea sa. Mai lasă o altă rentă anuală, de 1800 de franci, primului șef al Secțiunii de muzică de la Institut, pentru finanțarea unui concurs internațional de cantate pentru cor și orchestră, pe o temă din Vechiul Testament. Concursul trebuia să fie deschis atât francezilor cât și străinilor, dar nu și femeilor. Fiul său, Eraïm Miriam, zis Elie Delaborde (1839-1913), a fost concertist și profesor de pian. Sora sa
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
fost contopirea vocilor cu instrumentele. Muzica este bogat ormanentată și pare să curgă în flux continuu. Principalele instrumente folosite în muzica barocă au fost orga, clavecinul ("strămoșul" pianului) și viola da gamba, ca principale genuri muzicale avem fuga, concerto grosso, cantata, oratoriul și opera seria, iar ca muzică de dans întâlnim sarabandă, hornpipe, alemandă, menuet. Încă din anul 1710 se anticipează trecerea spre clasicism, deoarece își face apariția unul dintre cele mai importante instrumente folosite în muzica culta: pianul, iar puțin
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Alexandru Lăscae • "Epitaf" - 1989 (partitură revizuită), p.a. 20 septembrie 2002, Filarmonica Moldova, dirijor Alexandru Lăscae Muzică vocal-simfonică • "Inscripție", cantată pentru mezzosoprană, cor de femei și formație instrumentală (1969), reorchestrată în 1998, versuri de Tudor Arghezi, p.a. 4 mai 1969 Cluj-Napoca, Maria Jana Stoia, mezzosoprană, Musica viva, dirijor Vincente Țușcă, Corul Animosi, dirijor Sabin Păutza • "Pro Patria", poem-cantată (versuri de
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Sardanapal" al asirienilor a rămas în vecii vecilor neîntrecut în ceeace privește comorile ce-a adunat, luxsul ce desfășura și desfrâul, în care-și petrecea viața. În poezia sa "Memento mori", Mihai Eminescu ilustra aceste trăsături: Hector Berlioz a compus cantata romantică "Ultima noapte a lui Sardanapal", pentru care a primit în 1830 “Marele Premiu al Romei” și o bursă de cinci ani în Italia. Franz Liszt a început să compună o operă intitulată "Sardanapale", în sttilul operelor italiene. După cinci
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
îmbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În această perioadă compune o Cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea. În noiembrie 1792, Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
în Fa, BWV 1046a, versiune din care lipsesc violina piccolo, partea a treia (Allegro) în întregime și Polacca din ultima parte, rămânând numai Menuet - Trio I - Menuet - Trio II - Menuet. De asemenea, partea întâi a concertului apare și ca simfonia cantatei Falsche Welt, dir trau ich nicht, BWV 52, iar partea a treia este folosită în corul de deschidere al Cantatei BWV 207. Reviziile aduse orchestrării și a formei totale pot fi văzute drept o încercare de a întări tiparul sus-menționat
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]