93 matches
-
să accepte în poezie, unde era foarte receptiv, mergând destul de departe. La punctul acesta aș vedea o limită a lui Eliade, la care n-am întâlnit, pe cât îmi pot aminti, nici un citat notabil din vreun poet (cu excepția câtorva versuri din Cantilena lui Dan Botta, reproduse cu intenție mai curând malițioasă, așa mi s-a părut, într-un episod din Întoarcerea din Rai) ; pe Arghezi nu-l prețuia, pe Bacovia nici atât (se mira mult, în anii din urmă, de cota înaltă atinsă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sub lacrimi neștiute în tainice suspine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a asigura accesibilitatea cărții. SCRIERI: Undeva, în amintire..., Craiova , 1935; Mic îndreptar de omenie (în colaborare cu Tilică Dăncău), București, 1947; Ca să ai un cer al tău..., București, 1978; Cine le paște le cunoaște..., București, 1979; Gravitația flăcării, București, 1981; Cantilene, București, 1989. Traduceri: Pearl Buck, Albastrul călțunașilor, București, 1941; Pierre Benoit, Naram-Sin, inimă de regină, inimă de femeie..., București, 1941; Prosper Mérimée, Mateo Falcone, București, 1941; P. G. Wodehouse, Freddie e ghinionist!, București, 1941; Pierre Neyret, Confidența, București, 1941; Mulk
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristețea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a manierei. E o poezie prin excelență discursivă, în
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
filosofică într-o structură de roman liric. Poezia (Irenikon, Poeme de odinioară) respiră într-un registru strict intim: figuri și locuri de altădată trecute în climatul de evanescență al amintirii devin transparente jocuri de umbre, candori de contururi fluide, muzicale cantilene și „ecouri” (Cărarea pierdută, Fântâna părăsită, Remember). Versurile nu evită să mărturisească reminiscențe de lectură, dar, rămânând fidele naturii necontrafăcute a autorului, aleg o simplitate care le ferește de mode, ca și de livresc. H. a tradus din lirica lui
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
cu aer confinat ale unui modernism tras în fire prea subțiri, ostenit. Ca și poetul Cîntecelor de pierzanie, Vieru reîmprospătează motive și modalități aparent defazate, le animă printr-o sinceritate părelnic conjuncturală, în fond bizuită pe arhetipuri sufletești. Iată o cantilenă ce captează ecouri intemporale: "Pe drum alb, înzăpezit,/ Pleacă mama./ Pe drum verde înverzit,/ vine draga.// S-o petrec pe cea plecînd/ Pe drum alb?/ S-o-ntîlnesc pe cea venind/ Pe drum verde?// Două drumuri strîns, în tot, / Alb și verde
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
inocenților, 20 min., - 14 interpreți - muzică: Carman Moore, Producție TVR, 1993. Pagini dintr-un jurnal pierdut, 15 min., - 2 interpreți și un actor - muzică: Miles Davis, Producție TVR, 1993. Naufragiu, 5 min., - 2 interpreți - muzică: W. Mertens, Producție TVR, 1993. Cantilena, 20 min., - 9 interpreți - muzică Frescobaldi , Producție TVR, 1995. Quator pentru trei enoriașe și un spirit păgân pe muzica de Frescobaldi, Producție TVR, 1995. Telur, 6 min., - 10 interpreți - , muzica: Loreena McKenith. Dance me, 5 min., - 7 interpreți - muzică: Leonard
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
a romanțelor - prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."" ""Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte mobilă, capabilă se se plieze la toate solicitările, până la nuanțele cele mai
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
cu Galina Jurba (Hoinic) în anul 1947. Lucrează apoi ca violoncelist (1950-1960) și dirijor (1951-1972) al Orchestrei Filarmonicii „Banatul”. A fost ales ca membru al Uniunii Compozitorilor din România, înființând și conducând corul Filarmonicii „Banatul” (1951-1972) și corul de cameră Cantilena (1972-1978). Compozitorul Mircea Hoinic a încetat din viață la data de 19 martie 1986 în orașul Timișoara. În prezent, o stradă din municipiul Timișoara poartă numele său. Printre compozițiile lui Mircea Hoinic menționăm următoarele:
Mircea Hoinic () [Corola-website/Science/308749_a_310078]
-
fie valorificată pe deplin. Lumină, Nocturnă, Taină, Aniversară, Cu tine, Noapte, Șoaptele iubirii, Anii, Drumuri, Natură statică, Între zi și noapte, Nu vreau să moară florile de măr (în 1981 Margareta Pâslaru a compus o melodie inspirată de aceste versuri), Cantilena, Cântecul singurătății, Imn soarelui, Decembrie, Furtuni de primavară, Tristeți din urmă, Iubita spunea.
Agatha Bacovia () [Corola-website/Science/302798_a_304127]
-
stilul tradițional al organiștilor germani, cunoscut prin Böhm și Buxtehude, și cel al organiștilor italieni, al căror reprezentant de frunte este Frescobaldi. De la primii preia formele ample (toccate, fantezii, preludii), cu desfășurări polifonice încărcate și expresii grave, iar de la italieni, cantilena, de o puternică vibrație emoțională, și o formă mai limpede, mai puțin încărcată. La baza muzicii sale de orgă stă coralul, prezent sub forma coralului variat sau a fanteziei pe temă de coral. În volumul "Orgelbüchlein" (Cărticică de orgă), destinat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
unei fugi la patru voci. În canzone, el este influențat de stilul luminos al italienilor. În schimb, în toccate și fugi, cu imagini atât de variate și de puternice, a îmbinat gravitatea și patosul organiștilor germani cu suavitatea și sugestiva cantilenă italiană. Și în muzica de orgă, ca și în creația vocal-simfonică, îmbină stilul somptuos și solemn cu efuziunea lirică intensă. Cea mai subiectivă este muzica de orgă, întrucât ea își are rădăcinile în improvizație, în muzica spontană izvorâtă fără premeditare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
real, dar toate acestea nu constituie o oglindă, o transpunere fidelă a celor văzute: sunt oglinda trăirilor sufletești. Autoarea parca ar apela la alte forme, la formulele verbului, ale verbului poetic, ale poemului, ale metaforei poetice, care se apropie de cantilenă, de un recviem al destinului, de un recviem de Bah sau de o baladă a lui Ciprian Porumbescu. Pentru că există nostalgia aceasta, distanța aceasta a rupturii rizomice, cum ar spune criticul (...). De fapt, este o regăsire. Această readaptare este o
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
de opere literare clasice publicate de Books Mondial din New York. În 2008, românul sau "Il-Gaġġa" a fost publicat pentru a cincea oară. În 2009, Sammut a prezentat o reinterpretare revoluționară a poemului lui Pietru Caxaro „Xidew il-qada" (cunoscutși că "Îl Cantilena"), cel mai vechi document scris în limba malteza. Fostul rector al Universității din Malta, profesorul de filosofie și eminentul intelectual maltez Peter Serracino Inglott a spus: Ultimele cuvinte celebre ale lui Franș Sammut au fost: „Eu și soția mea ar
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai multe aluzii, mai ales la mitologie, iar identitatea Ulalumei, dacă era o persoană reală sau nu, a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
femeie decedată și a fost, probabil, inspirat de poemul "Cristabel" (1797-1800) de Samuel Taylor Coleridge (1772-1834). Poe a considerat-o până la moartea sa ca fiind una dintre cele mai reușite poezii scrise de el. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-a permis muzicianului nostru să prezinte o adaptare pentru clarinet a unei secvențe dintr-o simfonie enesciană, în care elevația sunetului, frazarea și căldura expresiei în cantilena plină de nostalgie au atras din nou aplauzele spectatorilor. Așteptat a fost și debutul tânărului pianist Teo Gheorghiu (român născut la Zurich, format la școala londoneză) pe scena Ateneului, abordând Concertul nr. 12 în la major KV 414 de Mozart
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
a propus, în Festival, un proiect inedit, derulat în varii feluri, alături de al său “The Silk Road Ensemble” - o călătorie muzicală de-a lungul continentelor, în sonorități orientale, arabe sau mexicane, venite parcă din alte vremuri. Atmosfera creată chiar de cantilena superb țesută de Yo Yo Ma cu finețe și nostalgie (amintind surprinzător de melopeea doinită de pe la noi) a purtat publicul ce invada sala Operei Naționale în “tunelul timpului”, ascultând o muzică poate stranie, dar fascinantă, cântată și pe instrumente clasice
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]