358 matches
-
Se arată că materialul din care este construită biserica este destul de solid, astfel că mutarea bisericii poate fi făcută „fără dărâmare” (absque ruinatione eiusdem translatio fieci possit). La 9 februarie 1798, Ignatie Darabant înaintează cererea protopopului din Vadu Crișului către Capitul. Capitulul, într-o ședință consistorială hotărăște să se ceară și avizul provizorului din Uileacu de Criș. Deși rezoluția acestui provizor a fost negativă, pe motiv că grinzile, scândurile și șindrila sunt de slabă calitate și e pericol ca comunitatea să
Biserica de lemn din Josani () [Corola-website/Science/317855_a_319184]
-
arată că materialul din care este construită biserica este destul de solid, astfel că mutarea bisericii poate fi făcută „fără dărâmare” (absque ruinatione eiusdem translatio fieci possit). La 9 februarie 1798, Ignatie Darabant înaintează cererea protopopului din Vadu Crișului către Capitul. Capitulul, într-o ședință consistorială hotărăște să se ceară și avizul provizorului din Uileacu de Criș. Deși rezoluția acestui provizor a fost negativă, pe motiv că grinzile, scândurile și șindrila sunt de slabă calitate și e pericol ca comunitatea să aducă
Biserica de lemn din Josani () [Corola-website/Science/317855_a_319184]
-
motiv că grinzile, scândurile și șindrila sunt de slabă calitate și e pericol ca comunitatea să aducă pretenții pentru repararea bisericii iar, pe de altă parte, alături de biserică se găsesc două case, una a preotului și alta a crâșmarului, totuși, Capitulul permite mutarea bisericii în sat dând aprobarea la 7 martie 1798.
Biserica de lemn din Josani () [Corola-website/Science/317855_a_319184]
-
Cruciulița de munte ("Senecio carpaticus") este o plantă din familia Asteraceae, subfamilia Asteroideae. Tulpina este scundă și frunzoasă, de culoare roșiatică. Tulpina are 50-200 mm și în partea superioară are un singur capitul, cu diametrul de aprox. 30mm, în mijloc cu flori tubuloase, galbene, pe margini cu flori galben-aurii sau portocalii ce poartă ligule întinse orizontal sub formă de stea. Înflorește în lunile iulie-august. Frunzele sunt spintecate adânc. Cele de la baza tulpinii au
Cruciuliță de munte () [Corola-website/Science/323375_a_324704]
-
Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu adoptarea Reformei luterane, în secolul al XVI-lea
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu adoptarea Reformei luterane, în secolul al XVI-lea, să reușească înființarea unui episcopat propriu. Prin Diploma andreană din anul 1224, emisă de regele Andrei al
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
localnici pentru conservarea alimentelor în saramură. Satul Pănade este atestat documentar încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, mai precis din anul 1290, când pământul numit Pănade (terra Panad) aflat în comitatul Târnava și așezat lângă râul Târnava Mică, conform Capitulului din Alba Iulia, a fost vândut de Ioan Banu, fiul lui Magnus, comitelui Nicolae și voievodului Andrei. Alte documente confirmă existența satului la începutul secolului al XIV-lea, care este dăruit de de regele Carol Robert de Anjou, la 5
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
1944 menționa faptul că germanii periduseră în ultimele 10 operațiuni 500 de aparate și 400 de piloți. Galland nota că în ultimele patru luni pierduse aproximativ 1.000 de piloți. Galland sublinia că aliații îi depășeau numeric pe germani la capitulul avioane de vânătoare în proporție de 6:1 până la 8:1, iar nivelul de pregătire al piloților de vânătoare aliați era „uimitor de ridicat” . Aproximativ 25% din efectivele piloților de vânătoare germani au fost pierdute doar în luna mai 1944
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
prin forma sa rectangulară mai rar întâlnită în Transilvania. După moartea fulgerătoare a lui Iancu de Hunedoara, de ciumă în 1456, pe timpul domniei fiului său Matei Corvin, cetatea și domeniul devin posesiuni regale, iar în 1461 sunt trecute în administrația Capitulului de Alba Iulia. În 1467 regele Ungariei, Matei Corvin donează cetatea și domeniul Voievodului Transilvaniei Ioan Pongratz și Dindeleag 1462 - 1476. De la sfârșitul sec. XV-lea și până la jumătatea secolului al XVI-lea cetatea adăpostește familii și personalități importante în
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german "Jakobsdorf" ("Satul lui Iacob"), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești prelați apare și un anume "Nikolaus Jakobsdorf " care dă pentru prima
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
din Blaj (catedră onorată înainte cu multă strălucire de către viitorul mitropolit Vasile Suciu). De asemenea a predat și la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. În anul 1920 a fost numit secretar mitropolitan, iar în anul 1923 canonic al capitulului mitropolitan. În perioada 1925-1930 a fost rector al Academiei Teologice de la Blaj. A fost redactor al prestigioasei reviste „Cultura Creștină” (1911-1918) de la Blaj, precum și redactor, apoi director (1922-1930), al ziarului „Unirea”, care apărea la Blaj, în care a publicat numeroase
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
de către mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie 1931, de "Sărbătoarea Întâmpinării Domnului", a avut loc instalarea lui în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare. Îndată după instalarea sa, episcopul Alexandru Rusu s-a ocupat cu organizarea eparhiei, numirea membrilor capitulului, reorganizarea protopopiatelor, formarea clerului în academiile teologice ale celorlalte episcopii la Cluj și Oradea. A făcut vizitații canonice. A condus eparhia de Maramureș cu o competență deosebită, cu mult curaj și zel apostolic. A asigurat ordinea și demnitatea în activitatea
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
în vecinătatea Catedralei Romano-Catolice. A fost construit în secolul al XV-lea, având rolul de reședință a principilor Transilvaniei, fiind modificat și extins în secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Inițial, clădirea a avut drept destinație de reședință pentru capitulul episcopal, adică locul unde se redactau și se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reședință princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 și 1600, edificiul a servit ca reședință a voievodului Mihai Viteazul
Palatul Principilor din Alba Iulia () [Corola-website/Science/316274_a_317603]
-
Romane. Începând din secolul al XVI-lea papii au numit, de asemenea, pronotari onorifici, care se bucurau de aceleași privilegii ca și cei șapte membri reali ai colegiului; pronotarii titulari aveau o poziție corespunzătoare în administrarea Ordinariatului episcopal sau în Capitulul catedral. Prin scrisoarea motu proprio "Inter multiplices" din 21 februarie 1905, Papa Pius al X-lea a definit poziția pronotarilor: privilegiile, veșmintele și însemnele membrilor celor patru clase: Începând din 1969 (după scrisorile în formă motu proprio ale Papei Paul
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
reședința comunei Ațel. Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că episcopul Petru din Alba Iulia l-a așezat în 1283 pe decanul Walter din villa Echellini (Ațel) în fruntea listei preoților din Capitulul de Mediaș. Atestată documentar din anul 1283 cu denumirea , cu referire la un anume "Walterus decanus de Villa Echelini", și făcea parte din "Terra Medies". Denumirea germană ortografiată "Hetzeldorf" datează din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
Mare de serviciul militar și de cheltuielile cu privire la găzduirea regelui dar nu și de plata impozitului anual de 400 de mărci de argint în ziua de Sfântul Martin. După doar câțiva ani, greavul Arnold de Birthaelm face o cerere către capitulului de Alba Iulia în vederea autentificării acestui privilegiu regal. În 1419 regele Sigismund autentifică faptul că Șeica Mică a fost și va fi în slujba regelui. În Șeica Mică, Reforma a fost inițiată de către un anume Hangasius. În 1605 are loc
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
încă din secolul XII era o localitate medievală părăsită. Mai târziu, satul a fost repopulat. Dreptul de a strânge zeciuiala de pe Pământul Crăiesc era valabil pentru toate cele 12 obști/comune ale Saunului. Istoricul Friedrich Teutsch consideră că începutul colonizării capitulului Nocrich a avut loc înainte de anul 1200, primele localități vizate în acest sens fiind Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate de Cornățel, Găinari, Hosman, Marpod, Săsăuși și Țichindeal. Câteva localități aparținătoare de organismul administrativ „Două Scaune”, apar în documentele nobiliare încă
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
la Colegiul de Propaganda Fide, unde și-a luat doctoratul în teologie și filosofie. A revenit la Blaj, după care, a fost trimis misionar în America de Nord. A fost profesor de teologie morală la Academia Teologică din Blaj, precum și canonic în Capitulul arhieparhial. În timpul Primului Război Mondial, a refuzat să semneze " Declarația de loialitate față de Austro-Ungaria", pentru care a fost considerat de autorități trădător. În 1919, a fost trimis misionar bisericesc și politic la Conferința de Pace de la Paris, cu această ocazie, a avut
Alexandru Nicolescu () [Corola-website/Science/306802_a_308131]
-
primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Th. Nägler este de părere că extinderea spre nordul Sibiului a colonizării a început după 1224. Cert este că în anul 1322, când această regiune intrase deja sub dreptul sibian, satele din capitulul Șeica purtau numele de „"întemeieri noi"” (în ). Apariția acestor "novella plantatio" se explică prin faptul că multe comunități sătești și-au răscumpărat libertatea de la proprietarii lor, ceea ce a avut ca urmare și reorganizarea Decanatelor ecleziastice Mediaș ("Mediasch") și Șeica ("Schelk
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Biserica evanghelică fortificată din Brateiu, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel german "Pretai" își au etimologia în
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]