189 matches
-
fi rău să stăm mai Încolo la un ceai sau ceva de genul ăsta. — Nu vreau. Tonul mohorît al lui Suze mă ia prin surprindere. Mă uit la ea și o văd că nu-ndrăznește să-și ridice ochii din cappuccino. Deodată, Îmi amintesc și de reacția ei acasă la ai mei, cînd am pomenit de Lulu. Aceeași Încordare pe chipul ei. — Suze, ce s-a Întîmplat, te-ai certat cu Lulu? zic prudentă. — Nu chiar. Suze tot nu ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Starbucks. Carla deschide portiera. — Doar un mocha latte? zice. — Îhîm, spune Danny, Întinzîndu-se leneș. — Stan, tu vrei ceva? se uită Carla la bodyguard, care e povîrnit În scaun, conectat la iPod. — Ha? deschide ochii. A, da, Starbucks. Ia-mi un cappuccino, te rog. Cu multă spumă. Portiera se Închide și mă Întorc spre Danny, uluită. Așa e tot timpul, are oameni care stau după fundul lui nonstop? — Danny... — Îhm? Danny ridică ochii din Cosmo Girl, pe care tocmai o răsfoiește. Hei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Forward House 394 High Holborn, Londra, WC1V 7EX D-nei Rebecca Brandon 37 Maida Vale Mansions Maida Vale Londra, NW6 0YF 20 noiembrie 2003 Stimată doamnă Brandon, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră. Am luat notă de noile dumnevoastră acțiuni la London Cappuccino Company. V-aș recomanda ca pe viitor să nu mai cumpărați acțiuni pur și simplu pentru „bonusurile fabuloase oferite acționarilor“, cum ar fi cafeaua gratuită. Ar trebui să căutați investiții cu perspective solide, pe termen lung. Drept răspuns la cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt o mamă ca toate mamele. Virez spre cafenea, mă așez la o masă și comand un cappuccino fără cofeină. Apoi o ridic cu blîndețe pe Minnie din cărucior, legănîndu-i căpșorul acoperit de puf moale. Îi desfac păturica roz cu alb și Îmi crește inima de mîndrie cînd două doamne În vîrstă, de la o altă masă, se uită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care cunoștea pe cineva la un shop, magazin unde găseai băuturi și cafea, ciocolată etc. Pentru străini, care cumpărau în valută. La petrecerea cu pricina nu numai că se putea bea cafea adevărată, dar puteai să alegi între cafea și cappuccino sau Nescafe granulat. Existau și frișcă, și bomboane fine de ciocolată, chiar și banane, celebrele fructe care au înnebunit Estul și la care s-au năpustit ca apucații germanii din Est imediat după căderea „zidului Berlinului”, devastând magazinele. Ciudat cum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
arătându-mi o revistă de modă. Uită-te la urechile ei. Parcă sunt de marțian. Începu să frunzărească revista. ― Sau uită-te la gura ăsteia. Ai putea să-ți bagi tot capul Înăuntru. Eu Încercam să-mi mai iau un cappuccino. Chelnerii, În uniformele lor austriece, mă ignorau, așa cum ignoră pe toată lumea, iar afară teii galbeni șiroiau și picurau. ― Sau ce zici de Jackie O.? Întrebă Julie, Încă pledând. Avea ochii atât de Îndepărtați că erau practic așezați pe marginile capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
larg să Întâmpine ceața? În anii 1940 ceața Îi ascundea pe acei marinari și ceea ce făceau ei de concetățenii lor. Dar ceața Încă nu-și terminase treaba. În anii cincizeci a umplut capetele celor din generația Beat precum spuma de pe cappuccino. În anii șaizeci a Întunecat mințile generației hippie precum fumul de marijuana care se ridica din bongurile lor. Iar În anii șaptezeci, când a ajuns acolo Cal Stephanides, ceața ne ascundea, pe mine și pe prietenii mei, În parc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
într-adevăr pe ecran apare o nouă listă cu adrese web. ― Uite, asta arată bine, spune Geraldine, arătând spre un site numit LA Café. Geraldine citește cu voce tare: LA Café. Cea mai tare cafenea virtuală de pe internet. Ia un cappuccino, citește ultimele articole din revistele americane și fă cunoștință cu alte persoane singure, toate în căutarea acelei persoane speciale. ― LA Café, venim, spune Ben, în timp ce Geraldine face click pe site. ― Doamne, durează o veșnicie, spune Geraldine, în timp ce noi așteptăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
durează o veșnicie, spune Geraldine, în timp ce noi așteptăm să se conecteze. ― Ei bine, cel puțin nu plătim pentru asta, spun eu, chiar când apare logoul pe ecran. LA Café Cel mai tare site pentru cei singuri, cu intenții serioase și cappuccino la care ați visat toată viața. ― Trebuie să intrăm, dar nu costă nimic, spune Geraldine, și face click pe căsuța care ne îndeamnă să ne alăturăm. Apare o căsuță mică pe care scrie NUME: KILBURN HERALD. O, lasă, asta, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ia clătita groasă din care se scurge untul și se prelinge sosul de ciocolată. Se îndreaptă în schimb spre o cafenea, care spre încântarea ei, e aproape goală. Se așează la o masă din colț, de lângă fereastră, și cere un cappuccino, după care își scoate prima din cărțile cumpărate și se afundă - confortabil de data asta - în lumea Annei. Între timp, Ben are chef să bea ceva. Trece pe lângă o cafenea și se oprește, uitându-se prin fereastră, să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întinzând brațul și folosindu-se de strânsul mâinii pentru a se da mai aproape de el. ― Eu sunt Ben, spune el, strângându-i mâna. ― Numele meu preferat, râde ea, și Ben îi răspunde tot râzând. Jemima Jones și-a terminat demult cappuccino-ul, dar mai rămâne un timp în micuța cafenea. Citește în continuare, doar că nu se simte prea confortabil, înghesuită în acest scaun strâmt și tare, iar după o vreme ajunge la concluzia că i-ar fi mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe care și-a luat-o în drum spre serviciu. ― Bine. Mă chinui să nu zâmbesc, ca să nu-mi dezvălui sentimentele. ― Ați fost la internet cafeul ăla? Geraldine își strecoară limba afară, spre buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să mă simt de parcă aș fi în concediu, și atunci ce e mai plăcut să faci în concediu decât să stai la o cafenea pe stradă și să te bucuri de ceva de băut? În mod normal aș cere un cappuccino și aș lua ciocolata de la vârf, după care aș adăuga trei pliculețe de zahăr, dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe, așa că-mi găsesc o măsuță de marmură din fața unei patiserii și comand o apă minerală plină de bule. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pagină dublă și are mai multe poze cu Ben: de când era copil, apoi de pe vremea adolescenței, și în sfârșit, cele înfățișându-l în prezent, în toată gloria. ― De. Ne. Crezut, spune Geraldine, care citește ziarul în timp ce-și soarbe cappuccino-ul pe care și l-a luat în drum spre birou. Unul din reporteri de știri trece pe lângă ea. ― Văd că te informezi cu privire la fostul nostru redactor-șef adjunct, îi spune el. ― Cine-ar fi crezut? murmură ea. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
există un supermarket virtual, adică un magazin computerizat unde intri, accesezi, și comanzi tot ce ai nevoie pe computer. Se oprește să bea o cafea la cafeneaua Barnes & Noble, și stă acolo o bună bucată de vreme, bucurându-se de cappuccino și de oameni. Avea de gând să cumpere o carte, dar n-a găsit nimic altceva în afară de cărți ecranizate, așa că ia ziarul local lăsat de cineva pe masă lângă el, și-l răsfoiește alene. După o vreme, se decide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și mă uit la ceas; îmi pun ochelarii de soare, ca să-mi ascund emoțiile, ca să nu vadă Ben tulburarea din sufletul meu. Într-un final, după ce mă plictisesc să stau fără să fac nimic, merg la bar și cer un cappuccino. Stau acolo și aud scârțâitul ușii care se deschide, și atunci îmi întorc încet capul să văd cine e și el e: Ben. Și bătăile inimii mele o iau razna. Este oare posibil ca Ben să fi ajuns să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
duce nici măcar să-i spun bună, pentru că se pare că am rămas țintuită locului, așa că mă mulțumesc să mă uit doar la Ben cum se uită prin cafenea. Îl ignor pe tipul din spatele tejghelei care încearcă să-mi dea un cappuccino-ul, pe care nu-l pot lua, pentru că nu mă mai pot mișca, la naiba! Și apoi, în sfârșit... în sfâșrit Ben mă vede, și când mă vede, începe să zâmbească. Mă știe, m-a recunoscut! Mă îndrept spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fac să te simți stânjenită. Ridică din umeri și se întoarce zâmbind și se așază la masa la care urma să iau eu loc. Nu nu știu ce să mai fac, cum să-i spun că eu sunt. ― Scuzați-mă? Scuzați-mă? Cappuccino-ul? Cuvintele îmi plutesc pe deasupra capului, și știu că nu mă mai pot duce acolo, nu după ce tocmai a spus el. Nu pot să-i spun pur și simplu că de fapt eu sunt, Jemima Jones. De îndată ce realizez asta, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș termina de vorbit cu Patricia și l-aș suna. — Da, pur și simplu sunt în perioada aia a lunii, Pat. Știi și tu, mă simt groaznic, absolut secătuită, dar mi-ar plăcea să ne vedem săptămâna viitoare, la un cappuccino. Tare mult. De-abia aștept. Pa. OK, acum că nu mai e la telefon, să-l sun pe Adam. Nu, mai bine îi trimit un mesaj. Dacă îi trimit mesaj, n-o să audă cum îmi tremură vocea. Oricum am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
râs isteric. Toți ceilalți sunt la birou și se dau peste cap să-i facă impresie bună lui Jack Harper. Iar eu ies cu cel mai firesc aer din lume, chiar sub nasul lui, și mă duc să beau un cappuccino. Îmi pare rău că te-am Întrerupt, spune Katie repede, În timp ce intrăm pe ușile de la Starbucks. Mai ales că era și Jack Harper acolo. Habar n-am avut că stă, pur și simplu, acolo ! Dar n-ai nici o grijă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zâmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce anume ? — Am o Întâlnire. Am cunoscut un tip ! — Ei na ! zic, fixând-o. Pe bune ? Da’ știu c-ai fost rapidă, nu glumă. — Da, ieri s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Așa că ne-am așezat la aceeași masă și am Început să vorbim de una, de alta... și, când să plec, mă trezesc că mă Întreabă dacă vreau să ies cu el În oraș odată să bem ceva ! Ia cele două cappuccino radioasă. Așa că În seara asta ies cu el. — E super ! zic Încântată. Păi și zi, cum e tipul ? — Foarte simpatic. Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute până ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. Când ne apropiem de blocul Panther mă uit la ceas și aproape Îmi stă inima când văd că, În total, am fost plecate treizeci și cinci de minute. — Nu-mi vine să cred că ne schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănâncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mâna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mâncat Cheerios. — În zilele noastre, suntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu ochelarii de citit la ochi. Așa, eu aș vrea un ceai... sau asta ce-i ? Un frappelatte ? — Eu vreau o cafea normală, spune tata, citind rapid meniul Încruntat. Au și așa ceva ? — Dacă n-au, Îți iei și tu un cappuccino și-i dai spuma la o parte cu lingurița, spune mama. Sau un expresso și-i rogi să ți-l Îndoaie cu niște apă fierbinte. Nu-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri până aici. O să stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]