128 matches
-
scurte zile a judecății, un raft cu chintesențe de răspândit În rândurile Micului Popor al Elfilor din Avalon, și aparatul inobservabil de mic pentru analiza combustiei uleiurilor, globulele de sticlă dispuse În formă de petale de caprifoi, cu mai mulți caprifoi legați unul de altul cu tuburi de aur, iar caprifoii de alte tuburi de cristal, iar acestea de un cilindru de aramă, și apoi - cu capul În jos - un alt cilindru de aur și sticlă, și alte tuburi, coborând, apendice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În rândurile Micului Popor al Elfilor din Avalon, și aparatul inobservabil de mic pentru analiza combustiei uleiurilor, globulele de sticlă dispuse În formă de petale de caprifoi, cu mai mulți caprifoi legați unul de altul cu tuburi de aur, iar caprifoii de alte tuburi de cristal, iar acestea de un cilindru de aramă, și apoi - cu capul În jos - un alt cilindru de aur și sticlă, și alte tuburi, coborând, apendice atârnând, testicule, glandule, excrescențe, creste... Asta-i chimia modernă? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
propriul rahat, pe care-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așa cum mi-au fost servite pe tavă ca-ntr-o idilă dulcică și blândă. Primul parcă-i desprins din Gârleanu sau Brătescu-Voinești și-o leagă pe mama de o familie de guguștiuci. Deși păsăretul care și-a pitulat cuibul în caprifoiul de pe terasă e un turturel și-o turturică, prefer să le spun guguștiuci. Guguștiuc mai stâmpără un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să adaug că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
clanță. OK. Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare ție că miroase a iasomie ? — Ăă... îmi întind vag brațele. Poate că nu. Mai bine nu zic nimic de uleiul meu de baie Jo Malone în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
copac. Melissa anunță răspicat de câteva ori că nu mai poate rămâne, fiindcă trebuie să se întoarcă la învățat - după care mai acceptă un pahar de șampanie. Cerul asfințitului e de un albastru infinit și în aer plutește miros de caprifoi. Undeva în fundal cântă încetișor muzica, iar mâna lui Nathaniel se odihnește cu aerul cel mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum se află casa și grădina - locul se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
paradoxal, toate imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie bătrână, oare ce am?, ia paharul cu apă de pe masă, lipăie cu tălpile goale prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai îndrăznețe ele vor încolți curând, vor face tulpini înalte, cu flori cât roata mare a lumii în care vor zumzăi zilele mele dungate sunt de acord să devin grădina ta, shangdi di liwu prin care să adulmeci parfum de caprifoi pe unde cuvintele tale să poată fi șoptite pe îndelete unde să poți să te ascunzi și să zburzi când vrei să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fisurează ce să mai spun despre oameni. sunt mai singură ca niciodată noroc cu canarul josă, care încă o mai curtează pe cănărița mercedes slavă petuniei mov, cu florile ei ca boturi moi de cai, atârnând peste toată curtea elogiu caprifoiului înflorit, al cărui miros mă duce spre interiorul meu dulce, pe un covor fermecat preamărire pisicii mele bătrâne care îmi mângâie cu coada ecranul zgâriat al computerului până când încep să sară pe ecran rânduri de la tine cuvinte care ceartă ușa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas nu poate fi nici o distanță între nucleul meu dens și electronii mei ușori care sar de pe orbita tristeții pe cea a freneziei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
par să se ițească, încercând să atingă lumea cu sfârcurile roz. Din spate, șalele i se despart în două fese tari, și eu continui să număr: 4, 5, 6... Stridie aduce o cutie albă de carton. O femeie pe nume Caprifoi, care poartă doar o basma albă, vorbește despre viețile anterioare. Și Helen zice: — Dar nu vi se pare că reîncarnarea este doar o altă formă de amânare? Când mâncăm? întreb. Și Mona zice: — Doamne, parc-ați fi taică-meu! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
slujea decât ca depozit de mașini stricate și de butoaie vechi. Dincolo de această curte, despărțită de ea printr-o cărare pardosită cu țigle sparte, începea grădina patronului, în fundul căreia se înălța casa. Era mare și urâtă, dar vița sălbatică și caprifoiul de la intrare îi dădeau o înfățișare veselă. Yvars înțelesese de îndată că porțile atelierului erau închise. În fa'ța lor aștepta în tăcere un grup de muncitori. De când lucra aici era prima oară când găsea dimineața porțile închise. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mâini, dar Marcou îl apucă de braț din mers, iar el îl urmă șchiopătând. Afară, în curte, lumina era atât de proaspătă, atât de lichidă, încât Yvars o simțea pe față și pe brațele goale. Urcară scara, pe sub ramurile de caprifoi, pe care îmbobociseră câteva flori. Când intrară în coridorul cu pereții plini de diplome, auziră un plânset de copil și vocea domnului Lassalle, care spunea: - O s-o culci după ce mănâncă. Dacă nu-i trece chemăm doctorul. Apoi patronul se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
diminuarea lor, Brândușă a plătit un electronist ca să-i instaleze o stație stereo și o orgă de lumini bazată În principal pe culorile naționale. Imnul, În variantă disco, se cânta În fiecare zi la deschidere și la Închidere. Parfumul de caprifoi din prăvălie provine de la tămâia celtică cumpărată de la un ungur din Cărei, care a cumpărat-o de la un ungur din Szolnok, care a cumpărat-o de la un ungur din Viena, care a cumpărat-o de la un arab din Paris, 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își puse cu o mișcare scurtă pălăria pe cap, luă damigeana și Începu să coboare scara, atent la fiecare treaptă, ținându-se prudent de balustradă. Știa prea bine că nu trebuie să Îți forțezi norocul. Când ajunse În dreptul tufei de caprifoi, se opri și mai privi o dată În urmă. Doamna Ster era tot În ușă. Îi făcea un semn prietenesc cu mâna stângă. Un gest măsurat, stăpânit, care spunea exact cât dorea să spună și să se Înțeleagă. Cu grația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
despre economia mondială? — Ce-ar fi să vorbim despre filme? Voi, fetele, încercați să dați lovitura, nu-i așa? Sheryl îmi aruncă o privire de vampă. — Eu am dat lovitura. Am jucat în Femeia puma, Atacul grifonului fantomă și Dulcele caprifoi de-acasă. — Felicitări. Betty a obținut vreun rolișor? — Poate. Poate că da, poate că nu. Betty era trombonistă rău de tot. — Continuă. — Păi, de Ziua Recunoștinței, toți chiriașii de la etajul cinci au venit aici la o gustare. Betty era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Frank, dar tot n-apuc. E prea definitiv, cred. Și zi, te muți aici, În apartament? — Vreo săptămînă, cam așa. Am ieșit Împreună din dormitor În balcon, inspirînd aerul rece al nopții, cu izurile sale fine de iasomie și caprifoi. — Încerc să fac pe fratele mai mare, dar nu-mi iese. Trebuie să fiu mai aproape de ceea ce se Întîmplă, dacă vreau să-l scot pe Frank din coșmarul ăsta. Am Încercat să vorbesc cu el azi-dimineață la judecătoria din Marbella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Vorbește, Mnemosina, dar mi s-a spus așa: „cucoanele bătrâne, drăguțele de ele, n-o să aibă chef să ceară o carte al cărei titlu nu-l pot pronunța“. Am mai cochetat cu titlul Anthemion, denumirea dată unei combinații florale cu caprifoi, constând din Împletituri sofisticate și ciorchini atârnători, dar nu i-a plăcut nimănui; și astfel În cele din urmă, ne-am hotărât pentru Vorbește, memorie (Gollancz, 1951 și Biblioteca Universală, New York, 1954). Traducerile sunt următoarele: În rusă, de către autor (Drughie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i politicoși binețe tatei, și el invizibil pentru noi. Parlamentările ulterioare, duse pe un ton obișnuit, nu se auzeau, Întrucât ferestrele sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult mai mare și mai strălucitoare decât cele ruginite pe care le găseam pe țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]