KorAP: Find »[drukola/base=carabinier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...8 >

194 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

spuse că voia să asculte cazul În care acest Buonocore fusese protagonist. Un delincvent, aparținând unei etnii nomade, dar cu nume italian, Încercase să jefuiască un magazin de bijuterii din cartierul Pinciano. Lovitura eșuase deoarece alarma atrăsese o patrulă de carabinieri. Se iscase un conflict armat și un ofițer fusese ucis. Hoțul fugise, luând-o ca ostatecă pe fiica bijutierului. Mașina fusese semnalată tuturor patrulelor din Roma, dar, timp de douăsprezece ore, se pierduseră urmele asasinului și ale victimei sale, până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
puteam să pun să-l condamne, spuse Emma atât de Încet că agentul de la calculator nici măcar nu auzi. Eu Îl iubeam, era soțul meu, tatăl copiilor mei. Anul 2001, 4 mai, la ora 17.10, În biroul comandantului postului de carabinieri din Roma - centru, În prezența mea, ofițerul de PG agentul Critelli Raffaele, de serviciu În acest comandament, s-a prezentat doamna Emma Tempesta, care denunță următoarele. În data de 4 mai 2001 am fost amenințată și agresată În automobil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu mai atinge pământul - Îi părea că se eliberase, suspendată și ușoară, deasupra acestei zile. Sasha Îi atinse cu vârful degetelor gura. — Te doare? o Întrebă. Acum nu, răspunse Emma. Și nu mai existau nici Antonio, nici compania telefonică, nici carabinieri, nici Olimpia, nici Valentina care nu o voia la meci, și nici măcar Kevin, care se distra la petrecerea Camillei Fioravanti, unde mama acesteia nu o invitase să-l Însoțească. Un faimos psiholog În a cărui părere Emma credea orbește spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
după meci, spunea că au câștigat. Dar nu mi-a spus nimic despre el. — Și ce, o mai lăsai să meargă, dacă-ți spunea? replică Olimpia atotștiutoare. Nu, astăzi nu. Astăzi a Încercat să mă ucidă. Astăzi l-am denunțat. Carabinieri m-au asigurat că mă vor anunța. Dar el va afla despre asta și-i va fi și mai rău. Avocata Îi recomandase Întotdeauna să nu aibă Încredere În Antonio. Îl considera incapabil să-și controleze violența pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
căpitan al echipei noastre de volei acum douăzeci și șapte de ani, care În prezent este magistrat al poliției de frontieră, mereu În căutarea justiției și a rațiunilor umane, Înspre care se Îndreaptă toată prietenia mea. Apoi, judecători, polițiști, avocați, carabinieri, profesori, onorabili, operatoare telefonice, writers, studenți, educatoare, doctorițe, maseuze, infirmiere, Îngrijitoare, copii, clovni, antrenori de bodysculpture - prin urmare, toți prietenii mei, toate prietenele mele, dar și cunoscuți și străini. Nu pot să-i amintesc pe toți, căci unora ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

Poftim? — Aș vrea să știu cum Îl veți trimite, cu trenul sau cu mașina, ca să pot trimite pe cineva În Întâmpinarea lui. — O, Înțeleg, răspunse Duncan. Cu mașina. — Atunci, voi trimite pe cineva la Piazzale Roma. E-un post de carabinieri acolo, pe dreapta cum intri În Piazzale. — Bine. Mașina va fi aici În aproximativ cincisprezece minute, așa că ar trebui să ajungă În mai puțin de o oră, cam pe la șapte fără un sfert. Vom trimite o șalupă să-i aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi din nou Anitei și ieși din birou, acum Întremat pentru drumul spre Piazzale Roma și Întâlnirea cu doctorul Peters. Căpitanul Peters. 4 Ajunse la secția carabinierilor din Piazzale Roma la șapte fără douăzeci de minute, lăsându-l pe Monetti să-l aștepte În șalupă să se Întoarcă la bord cu doctorul. Își dădu seama, chiar dacă fără-ndoială era o expresie a prejudecăților sale, că-i venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
se Întoarcă la bord cu doctorul. Își dădu seama, chiar dacă fără-ndoială era o expresie a prejudecăților sale, că-i venea mai ușor să se gândească la ea ca la un doctor decât ca la un căpitan. Sunase dinainte, astfel Încât carabinierii știau de venirea sa. Erau cei dintotdeauna, majoritatea sudiști, care păreau să nu părăsească niciodată secția plină de fum al cărei scop Brunetti nu-l putuse niciodată Înțelege. Carabinierii nu aveau nici o legătură cu traficul, Însă tot ce se Întâmpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
la un doctor decât ca la un căpitan. Sunase dinainte, astfel Încât carabinierii știau de venirea sa. Erau cei dintotdeauna, majoritatea sudiști, care păreau să nu părăsească niciodată secția plină de fum al cărei scop Brunetti nu-l putuse niciodată Înțelege. Carabinierii nu aveau nici o legătură cu traficul, Însă tot ce se Întâmpla În Piazzale Roma era trafic: mașini, rulote, taxiuri și, mai ales În timpul verii, nesfârșite șiruri de autobuze parcate acolo doar cât să-și debarce uriașele cargouri de turiști. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
celor doi, cu apelativul gradului și să-i ofere toate semnele de respect la care o Îndreptățea gradul. Nu pentru prima oară, se replie când Își văzu propriile prejudecăți manifestate la alți oameni. Se angajă În câteva remarci dezlânate cu carabinierii. Ce șanse avea Napoli să câștige În weekendul acela? Avea să mai joace vreodată Maradona? Avea să cadă guvernul? Se postă În fața ușilor de sticlă și urmări valurile traficului cum se revarsă În Piazzale. Pietonii dansau și-și Împleteau drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
autobuze. Nimeni nu acorda atenție zebrei ori liniilor albe care erau menite să separe benzile de mers. Și totuși traficul curgea lin și iute. Un sedan verde-deschis tăie banda autobuzelor și opri În spatele celor două vehicule albastru cu alb ale carabinierilor. Era un dreptunghi aproape anonim, lipsit de orice Însemn ori girofar, singurul semn distinctiv fiind o tăbliță de Înmatriculare pe care scria „AFI Oficial“. Portiera șoferului se deschise și coborî un soldat În uniformă. Se aplecă și deschise portiera din spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Se aplecă și deschise portiera din spatele lui și-o ținu așa până ce coborî o femeie tânără Îmbrăcată În uniformă verde-Închis. De-ndată ce aceasta ieși din mașină, Își așeză pe cap chipiul și se uită În jur, apoi către secția carabinierilor. Fără a se sinchisi să-și ia rămas-bun de la oamenii dinăuntru, Brunetti părăsi secția și porni spre mașină. — Doctor Peters? spuse el apropiindu-se. Femeia ridică privirea la auzul numelui ei și făcu un pas spre el. Când ajunse lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
capătul stâlpului și-l legă cu un nod expert. Monetti opri motorul și Brunetti sări pe doc. Ea Îi luă mâna cu o familiaritate lejeră și-l urmă de pe barcă. Împreună, se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă și-l opri pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
de-a lungul drumului Înclinat ce ducea la digul rutier. În vârf, dispăru din vedere, un vehicul verde-pal anonim Întorcându-se pe continent după o excursie la Veneția. 5 Fără să se deranjeze să arunce o privire În secția de carabinieri ca să vadă dacă-i fusese observată Întoarcerea alături de căpitan, Brunetti se duse Înapoi la barcă, unde-l găsi pe Monetti citind din nou ziarul. Cu ani În urmă, un străin - nu-și amintea acum cine fusese - comentase despre Încetineala cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
nu erau hârtii noi pe masa sa de lucru. Nu sosise Încă nimic, așa că se consideră liber să-și gestioneze ziua cum găsea de cuviință. Iar asta Însemna să se Întindă după telefon și să ceară legătura cu secția de carabinieri de la baza americană din Vicenza. Numărul acesta se dovedi simțitor mai ușor de găsit și, În câteva minute, vorbea cu maggiore Ambrogiani, care-i spuse că el fusese pus la conducerea anchetei italiene a crimei lui Foster. — Italiană? Întrebă Brunetti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
de acolo. Dar veți avea nevoie de permisiunea sau de ajutorul americanilor pentru orice veți vrea să faceți aici. — În Vicenza? Ambrogiani râse. — Nu, nu vreau să las impresia asta. Doar aici, la bază. Atâta vreme cât sunteți În Vicenza, orașul, noi carabinierii, suntem la conducere,. Dar odată ce intrați În baza aceasta, ei preiau controlul și americanii sunt cei care vă vor ajuta. — O faceți să pară că ați avea Îndoieli În privința asta, maggiore, zise Brunetti. — Nu, n-am Îndoieli. Absolut deloc. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
destin mai luminos. La Vicenza, coborî din tren și se uită de-a lungul peronului după cineva În uniformă. Nevăzând pe nimeni, coborî scările, străbătu tunelul ce trecea pe sub șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea un sunet neașteptat din spatele mașinii s-ar fi lăsat imediat jos sau s-ar fi ghemuit pe pavaj lângă mașină, cu arma În mână, poate trăgând deja spre sursa sunetului. Dar aici, În somnoroasa Vicenza, tot ce făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
cu sârmă ghimpată. În spatele lui, Brunetti văzu o imensă antenă de comunicații sub formă de farfurie. Mașina coti Într-o curbă largă la dreapta și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă deschisă, alături de care stăteau câțiva paznici Înarmați. Erau doi carabinieri În uniformă, cu mitralierele legănându-li-se nebăgate În seamă pe lângă corp, și un soldat american În uniformă de luptă. Șoferul Încetini, flutură neglijent din mână spre mitraliere, care Îi făcură și ele cu mâna și Își aplecară capetele În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti păși Înăuntru, aruncă o privire la ceasul ce-l strângea de Încheietura mâinii și spuse: — Commissario Brunetti? — Da. Zâmbetul care umplu fața carabinierului fu aproape angelic În căldura și simplitatea lui. Dumnezeule, omul are gropițe În obraji! Mă bucur că ați putut veni taman din Veneția pentru asta. Dădu ocol mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
au păzit-o. După război. Și poate În anii șaizeci. Dar nu-s sigur că, așa cum arată lumea acum, câteva mii de parașutiști din nordul Italiei ar avea cine știe ce importanță. — Asta cred mulți? Întrebă Brunetti. Mă refer la militari, la carabinieri. Da, așa cred. Dar trebui să Înțelegeți felul cum văd americanii lucrurile. Pentru Brunetti era o revelație să-l audă pe om că vorbește așa. Într-o țară În care majoritatea instituțiilor publice nu mai erau demne de respect, numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Da, așa cred. Dar trebui să Înțelegeți felul cum văd americanii lucrurile. Pentru Brunetti era o revelație să-l audă pe om că vorbește așa. Într-o țară În care majoritatea instituțiilor publice nu mai erau demne de respect, numai carabinierii reușiseră să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mai erau demne de respect, numai carabinierii reușiseră să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului popular, bufonii clasici care nu Înțelegeau niciodată nimic și a căror stupiditate legendară era sursă de veselie pentru Întreaga nație. Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere al celuilalt. Și aparent Înțelegându-l. Remarcabil. — Cel fel de forțe militare avem aici, În Italia? puse Ambrogiani o Întrebare evident retorică. Suntem toți voluntari, noi, carabinierii. Dar Armata - sunt toți recrutați, mai puțin cei câțiva care și-au ales-o drept carieră. Sunt niște copii, optsprezece, nouăsprezece ani și nu-și doresc să fie soldați mai mult decât Își doresc să fie... Aici făcu o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
vine la noi sau invers, dacă au ei probleme. Ce fel de probleme? Dacă Încearcă cineva să intre pe poartă fără actele de identificare necesare. Sau dacă noi le Încălcăm regulile de circulație. Sau dacă ei Îl Întreabă pe un carabinier de ce cumpără zece kilograme de carne de vită de la supermarketul lor. Lucruri de felul ăsta. — Supermarket? Întrebă Brunetti cu o reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]