518 matches
-
un aer de familie”, deși au și multe deosebiri, multe particularități. De demult a apărut în arta portretului caricatura, care subliniază specificul individului, caracterizându-l pregnant. Există însă o altă mare tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă din Antichitate a apărut tradiția fisionomonică (Baltrusaitis
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
individului, caracterizându-l pregnant. Există însă o altă mare tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă din Antichitate a apărut tradiția fisionomonică (Baltrusaitis, 1972Ă; sunt citate tratatele lui Pseudo-Aristotel, Polemon, Adamantias, Pseudo-Apulus. În Pseudo-Aristotel se poate citi: „Boii sunt domoli și leneși. Au vârful nasului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
vesel sau trist, prietenos, petrecăreț, superficial. Lista calificativelor caracterizante nu e sistematic organizată sub aspect științific psihologic și nu e nici argumentată, ci sesizată intuitiv. Ipoteza și doctrina lui Kretschmer merg mai departe. Acest tip bio-psihologic poate avea variante anormale caracterial, cu manifestări depresive și hipomane. În plus, e predispus spre boala psihică denumită psihoză maniaco-depresivă. Alături de tipul morfo-psihologic „picnic” se mai descriu tipurile „leptosom” (astenică și „muscular-atletic”. Fiecare e descriptibil printr-un aspect corporal care poate fi comentat în anumiți
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
diferențiază de cea a microgrupurilor umane și de psihosociologie în general. Legătura cu psihopatologia și, mai ales, cu psihoterapia a fost constantă și flexibilă. O parte dintre preocupări se plasează în continuarea a ceea ce, în trecut, se înțelegea prin tipologie caracterială, altele au legătură cu comportamentul social al persoanei, cu adaptarea sa la împrejurări variate, cu autocontrolul și creativitatea. Termenul generic de „persoană” apare ca o umbrelă, domeniul nefiind foarte strâns corelat cu înțelesul tradițional al conceptului. Perspectiva religioasă a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Cloninger propune un sistem centrat pe trei nivele. Primul e format din patru factori temperamentali: evitarea vătămării, căutarea noului, dependența de recompensă și persistența. Acest nivel ar avea o solidă bază biologică în funcționarea neurotransmițătorilor cerebrali. Al doilea nivel e caracterial, cu factori sau dimensiuni dobândite prin experiență, constând din trei aspecte: autodirecționare, cooperativitate, autotranscendență. Ultimul nivel specific uman se referă la spiritualitate și stări de conștiință și nu mai poate fi apropiat de psihologia trăsăturilor. În ultimele decenii, în aria
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
interpersonale - pe verticală părinți și pe orizontală congeneri - influențează voința, sociabilitatea, farmecul și alte dimensiuni ale personalității din modelul celor cinci factori și din cel al celor șapte factori. Pe de altă parte, jocurile de rol favorizează dezvoltarea de trăsături caracteriale diferite. Personogeneza se substituie unui proces etapizat, fiecare etapă fiind un capitol distinct al aceleiași istorii. O etapă integrează un ansamblu de trăsături psihologice și personologice, coerente și structurante. De asemenea unui anumit nivel funcțional al proceselor cognitive îi corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
capitol distinct al aceleiași istorii. O etapă integrează un ansamblu de trăsături psihologice și personologice, coerente și structurante. De asemenea unui anumit nivel funcțional al proceselor cognitive îi corespunde un nivel asemănător al proceselor afective și al trăsăturilor volitive și caracteriale din structura personalității. La vârsta copilăriei, operațiile gândirii se realizează prin intermediul acțiunilor externe, însoțite de exprimarea cu voce tare a cuvintelor. Acțiunile copilului au motivații biologice - nevoi imediate, impresii nemijlocite - și nu se desfășoară pe baza unui plan prestabilit sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prin intermediul acțiunilor externe, însoțite de exprimarea cu voce tare a cuvintelor. Acțiunile copilului au motivații biologice - nevoi imediate, impresii nemijlocite - și nu se desfășoară pe baza unui plan prestabilit sau a unor norme deontice. Imaturității psihologice îi corespunde deci una caracterială. Raportul se păstrează în cazul personalității normale, armonios structurate. Această relație precede, ca debut, nașterea, fiind inițiată de planificarea maternității, și conduce la structurarea acelui model intern activ de reprezentare (internal working modelă care va favoriza diferențierea progresivă a individului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și frustrărilor să fie înlocuit de reperele realității obiective. Pot fi conștientizate exemple și norme de conduită, performanțe și valori. Limbajul permite internalizarea mesajelor adulților și cultivă socializarea. Apar planificarea acțiunilor și efortul voluntar, ce ar putea corespunde primelor atribute caracteriale. La 6 ani, structurarea identității sexuale este definitivată, copilul fiind conștient cărui gen îi aparține. A treia copilărie și perioada pubertății sau preadolescența coincide cu debutul școlarizării și apariția unor solicitări complexe. Se reorganizează schema corporală și crește preocuparea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și structurante psihologice și personologice. Astfel, personalitatea umană devine o unitate structurală și funcțională diferită la vârste diferite. Într-o anumită etapă, unui anumit nivel funcțional al proceselor cognitive îi corespunde unul asemănător al celor afective, dar și volitive și caracteriale, care aparțin personalității. Astfel, în copilărie, operațiile gândirii se realizează prin intermediul acțiunilor externe însoțite de exprimarea cu voce tare a cuvintelor. Motivațiile acțiunilor sunt biologice, datorită nevoilor imediate și impresiilor nemijlocite și au un corespondent afectiv holotimic. Nu există nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acțiunilor externe însoțite de exprimarea cu voce tare a cuvintelor. Motivațiile acțiunilor sunt biologice, datorită nevoilor imediate și impresiilor nemijlocite și au un corespondent afectiv holotimic. Nu există nici un plan prestabilit, nici norme deontice, deci imaturității psihologice îi corespunde una caracterială. Copilul, în această etapă a dezvoltării sale, rămâne un „actor” caracterizat printr-un evident conformism intelectual și moral, fenomen obligatoriu pe calea devenirii ca personalitate adultă. La vârste mai mari - începând cu a treia copilărie -, procesele psihice mai complexe, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
totuși pe terenul conștiinței și al voinței. Trăsăturile, deci dimensiunile personalității normale sunt greu de delimitat de cele ale personalităților patologice (Costa și Widiger, 2001; Livesley et al., 1993; Siever și Davis, 1991Ă. Ele diferă doar cantitativ de la nivelul normalității caracteriale spre cel al tulburărilor personalității și cel al bolilor Axei I (Livesley, 2003; Paris, 2003; Kendel și Jablensky, 2003Ă. Doar la un anumit nivel de reprezentare dimensiunile structurale individuale devin maladaptative în sensul favorizării perturbărilor psihismului și ale comportamentului în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
descrieri mediate temporal a biografiilor individuale și a evenimentelor comunitare marcante - a reliefat mereu intoleranța față de persoanele cu tulburări psihice și comportamentale, corespunzător ignorării cunoașterii sau recunoașterii lor. Adeseori manifestările psihopatologice se raportează direct sau indirect la dimensiunile temperamentale și caracteriale, mai mult sau mai puțin intens exprimate și conștientizate. Ele sunt mai rezistente la tratament în cazul prezenței unor structuri dizarmonice ale personalității sau își modifică expresivitatea clinică. Astfel, personalitățile cu trăsături accentuate sau dizarmonice - deși privite cu rezervă și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Ch., o descriere sistematică a 30 de tipuri personologice într-o manieră diferită decât a altor descrieri ale anormalității tipologice. Sunt surprinse cu finețe manifestările comportamentale deviante, relevându-se caracterul lor imoral, precum și trăirile afective și atributele relațional-adaptative corespondente. Tablourile caracteriale prezentate, deși asociază trăsături și simptome psihopatologice, au o deosebită acuratețe și prin reliefarea rolului adaptativ sau maladaptativ al unor repere în funcție de context. Astfel, flecarul, înfumuratul, grosolanul, zgârcitul, brutalul, neîncrezătorul sunt printre cele mai bine conturate. De fiecare dată este
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reperele structurale dominante ale personalității. Trăsăturile temperamentale sunt considerate ca fiind cu precădere moștenite, deci genetic condiționate, deși există puține studii în acest sens. Ele au o semnificativă stabilitate în timp și constituie terenul pe care ulterior se structurează componenta caracterială a personalității (Buss și Plomin, 1975Ă. Cloninger (1975Ă, Loranger et al. (1982Ă, Guze et al. (1986Ă, pornind de la studii familiale efectuate în SUA, au constatat că îndeosebi personalitățile patologice de tip antisocial, histrionic și borderline au cu mai mare probabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de comportament sunt, la vârsta copilăriei, asimilabile unor episoade maladive. Pe de altă parte, în structurarea unei personalități patologice intervin, pe lângă trăsăturile dominant moștenite, o diversitate de factori ambientali. Se conturează astfel concluzia că personalitatea normală reunește trăsături temperamentale și caracteriale cu rol adaptativ obiectivabil, iar în cazul personalităților patologice atributele structurale moștenite sau dobândite în procesul educațional și de socializare devin maladaptative. În 1993 Cloninger, Svrakic și Pryzbeck completează modelul biosocial al lui Cloninger din 1987 cu factorii caracteriali. Modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și caracteriale cu rol adaptativ obiectivabil, iar în cazul personalităților patologice atributele structurale moștenite sau dobândite în procesul educațional și de socializare devin maladaptative. În 1993 Cloninger, Svrakic și Pryzbeck completează modelul biosocial al lui Cloninger din 1987 cu factorii caracteriali. Modelul amintit, al celor trei dimensiuni temperamentale (căutarea noului, evitarea suferinței și dependența de recompensăă raportează aceste dimensiuni la trei neuromediatori: dopamină, serotonină și noradrenalină. Astfel, personalitățile patologice devin variante extreme sau dezechilibrat structurate ale acestor dimensiuni și ale combinațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dezechilibrat structurate ale acestor dimensiuni și ale combinațiilor lor. Cloninger a elaborat un instrument - (TPQĂ Tridimensional Personality Questionnaire - de evaluare a acestor dimensiuni și a identificat opt tipologii personologice patologice: antisocială, histrionică, pasiv-agresivă, pasiv-dependentă, explozivă, obsesivă, schizoidă și ciclotimică. Trăsăturile caracteriale au fost adăugate corespunzător faptului că studiile care au aplicat sistemul tridimensional nu au avut o relevanță diagnostică așteptată. Astfel, perseverența, simțul responsabilității, sociabilitatea și deschiderea spirituală au devenit reperele caracteriale semnificative ale modelului celor șapte factori, mult mai eficient
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
histrionică, pasiv-agresivă, pasiv-dependentă, explozivă, obsesivă, schizoidă și ciclotimică. Trăsăturile caracteriale au fost adăugate corespunzător faptului că studiile care au aplicat sistemul tridimensional nu au avut o relevanță diagnostică așteptată. Astfel, perseverența, simțul responsabilității, sociabilitatea și deschiderea spirituală au devenit reperele caracteriale semnificative ale modelului celor șapte factori, mult mai eficient și mai apreciat în personologia zilelor noastre. În Clasificarea Internațională a bolilor psihice (ICD, din 1987Ă s-a încercat introducerea categoriei personalităților accentuate, la care s-a renunțat ulterior. Conceptul își
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
valorilor personale, inclusiv în planul sexualității; - senzația cronică de vid interior - incapacitatea de a întreține relații interpersonale stabile, însoțită de frecvente paroxisme afective; - eforturile intense de evitare a abandonului; - acțiunile autovătămătoare recurente. Principalele criterii diagnostice sunt simptome, și nu trăsături caracteriale, din cauza asocierii cvasiconstante cu tulburări ale Axei I - depresie, anxietate, anorexie, bulimie, TP obsesiv-compulsivă, tulburări disociative, abuz de substanțe. Sunt de subliniat interferențele cu alte tulburări de personalitate de cluster B, în primul rând cu TP histrionică. Ele corespund instabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
între terenul personalistic predispus și evenimentul trăit în ecuație intră - în cazul apariției acesteia - și momentul special al vieții prin care trece individul, psihotraumele cumulate, oscilațiile bio-psiho-ritmurilor, ciclurile vieții și, nu în ultimul rând, persoana ca ansamblu prin structura sa caracterială particulară, sensibilă și prin particularitățile biografiei sale. Această nuanțare a evaluării persoanei în ansamblu, atât personologic, cât și psihopatologic în cazul analizei oricărui episod psihiatric, a fost apoi uitată. După 1970, psihopatologia a refăcut în mare parte traseul, prin studierea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
parcurgerea etapelor dezvoltării psihologice ontogenetice mediate de relațiile interpersonale formative, biografia în ansamblu, parcurgerea ciclurilor vieții, inteligența nativă și modelată de educație, fondul de cunoștințe și organizarea acestuia după liniile de forță ale opiniilor, convingerilor și credințelor, structura și tipologia caracterială, statutele și rolurile sociale asimilate și practicate, creativitatea și opera realizată, împlinirea existențială. Față de toate acestea, structurarea anormală, dizarmonică a caracterului, exprimată în tulburări comportamentale intepersonal-sociale - deci tulburări de personalitate -, reprezintă doar un aspect. Totuși, „diagnosticul” psihiatric separat al acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sublinierea duratei prelungite, practic permanentă, tulburarea manifestându-se de la începutul vârstei adulte și persistând toată viața, fiind deci anevolutivă prin sine. Acest aspect o apropie de deficiența mintală și de orice defect al personogenezei. Defectul se referă acum la structura caracterială - la „personalitate” înțeleasă în sens caracterial -, fără a viza capacitățile cognitive, inteligența putând fi chiar superioară. În cazul autismului nu se dezvoltă capacitatea de comunicare interpersonală, emoțional verbală. Nici aceasta nu e, în principiu, deficitară la tulburările de personalitate, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
manifestându-se de la începutul vârstei adulte și persistând toată viața, fiind deci anevolutivă prin sine. Acest aspect o apropie de deficiența mintală și de orice defect al personogenezei. Defectul se referă acum la structura caracterială - la „personalitate” înțeleasă în sens caracterial -, fără a viza capacitățile cognitive, inteligența putând fi chiar superioară. În cazul autismului nu se dezvoltă capacitatea de comunicare interpersonală, emoțional verbală. Nici aceasta nu e, în principiu, deficitară la tulburările de personalitate, ceea ce permite inserția, în viața de zi
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi puse pe seama caracteristicilor situaționale, de statut și rol, de raportare interpersonală. Oricum, aceste cazuri nu sunt cele din formele nucleare ale tulburărilor de personalitate. În mare, s-ar putea diferenția între următoarele nivele: persoane „normale” care au un stil caracterial specific, particular; persoane cu trăsături accentuate și probleme interpersonal-sociale, în diverse momente și contexte; persoane cu tulburări de personalitate constante, cu permanente probleme de adaptare și comportament dissocial, care, uneori, în anumite circumstanțe, pot fi parțial, dar niciodată complet compensate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]