117 matches
-
fermecător, refuzându-se unor „truvaiuri” ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului...”4 Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, „cu aprinderi și incisivități voalate”, dar destul de transparente, spirit parcimonios, „care caută să cenzureze pornirile vijelioase”, structural „un delicat”. Ce este 1 op. cit., p. 213 2 op. cit., p. 214 3 Al. Oprea - Incidențe critice, București, Editura Eminescu, 1975
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și negoț”. Edificatoare pentru profilul „Daciei literare”, pentru ideologia ei militantă, ni se pare a fi hotărârea lui Kogălniceanu de a retipări în paginile publicației de la 1840, propriul său articol apărut, mai apoi, în „Arhiva românească”, consacrată lui Gh. Șincai. Caracterizant pentru obiectivele urmărite de revista sa editată în 1840, este articolul” Pămîntul moldo-românesc”, publicat de G.Barițiu în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Concluzia autorului articolului este că românii pot și trebuie să se apropie de ținta fericirii lor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
se situează printre spiritele mai puțin neliniștite ale timpului ancorat în echilibrul său interior. Aspiră să cuprindă în poem adevărurile generale ale inteligenței, spirit de generalizare aplicat până și în sferele sentimentului, fără a cădea în primejdia locului comun, amprenta caracterizantă rămânând delicatețea. Apreciat de Thibaudet ca singurul creator original al Parnasului, după Leconte de Lisle, mai ales în sonetele grecești și italiene renascentiste, Heredia aduce înalte grupe de sonete, savant construite, cu detalii și termeni ce situează scenele în antichitatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în formele sale originale. Cu Heredia, Parnasul atinge idealul său de perfecțiune, într-o expresie artistică în care coloritul strălucitor, decorul configurat tridimensional, accesoriul pitoresc constituie rațiunea de a fi a poemului. Plasticitatea portretului, vigoarea conturului, tehnica sugerării nuanțate sunt caracterizante pentru arta sonetistului. Cercetarea procesului pătrunderii, receptării și asimilării parnasianismului în mediul românesc impune fenomenul sub un îndoit aspect:ca moment expresiv în istoria culturii noastre din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
apus (când Illyricum a fost atribuit părții de răsărit, dar fără Dalmația). Între secolele I și IV d. Hr. creștinismul s-a răspândit în Imperiul Roman până când a devenit, odată cu domnia împăratului Constantin, religia privilegiată și, prin aceasta, element cultural caracterizant, tocmai în timp ce tradiționala structură instituțională romană se prăbușea sub presiunea invaziilor germanice. Diferitele regate barbare, între care a fost împărțită Europa timp de patru secole, s-au caracterizat inițial prin altoirea unor elemente originale pe structură juridică și religioasă anterioară
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
un număr de reprezentări, cu mențiunea că ele aparțin sinelui ca părți ale unui singur câmp de conștiință. Acest adevăr trimite însă, supus unei priviri formale firești, la o întrebare care, fără să îl infirme, îi nuanțează prin justă hotărnicire caracterizantă poziția și aria de cuprindere: cine conștientizează, cine atribuie și cine întreține o relație cognitivă cu sine însuși? Cum e posibilă această surprindere de sine și ce instanță terță o realizează? Dacă o conștiință unitară însumează toate experiențele posibile, pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pretindă din partea cercetătorului o anumită viziune), adică un obiect de studiu care lasă opțiune perspectivei de abordare, care permite inițiativa și oferă un spațiu larg originalității creatoare. În al doilea rând, pentru fenomenul personalității (ca de altfel pentru întreg domeniul caracterizant al subiectivității) nu există o tehnică unică de unificare a datului de experiență, această tehnică trebuind să se adapteze la modulațiile imprevizibile ale unei evoluții fără cheie hermeneutică universal-valabilă. Apoi, conștiința reflexivă definește omenescul în cea mai reprezentativă expresie a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la "fața locului", de cele mai multe ori un sens unic de la multiplicitate către unitate, iar parcurgerea acestui drum este rareori dirijată de o temă înglobatoare impusă. Dar, chiar și așa, sinteza conștiinței reflexive nu ar conduce cu necesitate către o concluzie caracterizantă unică, datele unui profil personal fiind însumabile fără supracomentariu. Aici procedeul sintetic are ca scop mai curând explicația decât subsumarea conceptual-categorială, viața sufletească fiind un concept descriptiv și nu o unitate logică, o realitate reprezentabilă și nu o abstracție. În
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
destin al esenței, sau, dimpotrivă, numai un joc al proprietăților aflate în relativă contrarietate. Fără a fi expropriat din regiunea profunzimilor principiale ale schimbării de tip esențial, firescul ține, deci, mai degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cărui voință, ca suprem principiu al activității, furnizează suportul individualității incomunicabile care constituie fiecare natură umană ca persoană"44, delegând personalitatea cu statutul de adevărat subiect al acțiunii. Voința devine, într-un asemenea context explicativ, însușirea principală a unui corpus caracterizant chemat să rezume diversitatea ființială umană și să mandateze profilul individual în vederea determinării directe a faptului moral. Dacă alte tipuri de activitate nu implică personalitatea decât indirect, pierzându-se în firescul unui automatism al reflexului vital, întreprinderile din regiunea eticului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la nivelul unei comprehensiuni directe (dar în egală măsură exigente) adevăruri dezbrăcate de expresie tradițional-teoretică, adică reluând în limbaj pragmatic esențialul conținut în aserțiuni ale unei discursivități riguroase. Devenirea inteligibilă este un concept compus care primește accentul diacronic în elementul caracterizant al praxisului și care orientează astfel dubla contribuție noțională în interpretarea unei deserviri semantice ce oglindește fidel realitatea. Componenta intelectuală este pusă în slujba dimensiunii evolutive până la fixarea acesteia din urmă în concepte caracteristice, a căror specificitate temporală degajă structuri
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
generalitate suprastructurală și configurațiile individuale, însumând trăsături care caracterizează niveluri diferite de considerare a fenomenelor conștiinței. Structurile pre-actante au legătură cu schema de personalitate întrucât sunt rezultate ale obiectivării acesteia și aspiră și de la straturile superioare determinării individuale aspecte formale caracterizante și constructive. Ele sunt o sinteză ierarhică, o funcție a verticalității care străbate etajele de constituire doctrinară și sumit eficienței concrete întreaga elaborare conștientă de care este capabilă persoana în înalta misiune cognitivă asociată destinului unei vieți. De la ele pornind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pentru alte desfășurări reflexive care pot defini traiectoria esențială a unui artist (ilustrată în pașii majori ai operei acestuia). Această traiectorie primește patina substanțialității originare pe măsură ce îi sunt degajate reperele principale, adică se autorevelează în intima sa esență pe parcursul punctării caracterizante a etapelor sale cruciale. Farmecul începuturilor, firava consolidare care urmează, înstăpânirea progresivă, maturizarea stilistică și tematică, crepusculul unui model personal de a ființa creator, sunt toate cuprinse în interpretarea pe care artistul și-o acordă sieși și apoi în interpretarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
absoarbe latura dialogantă în spațiul existențial al trăirilor lăuntrice. Conștiința de sine este capabilă să înlesnească ambele sensuri de parcurgere psihologică. Individualitatea devine, deci, împărtășibilă și în final reductibilă la constante unificatoare și la esență colocvială, păstrând o intimă legătură caracterizantă cu suprafața solidarizantă a persoanei. În virtutea acestui fenomen spiritual se poate forma în corpul social un circuit al conținuturilor sufletești și devine posibilă unificarea într-o definiție coerentă comună a unui ansamblu destinal extins. De aceea, și aici, a fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
are de adăugat dotației existențiale propriile ei constatări și o face cu atâta forță configuratoare încât atinge și generalitatea și aria de cuprindere a acesteia în similară reconstrucție conceptuală. În plus, terenul de dezbatere care găzduiește confruntarea mai multor versiuni caracterizante existențiale poate fi cu înțelepciune conciliat sau ocolit de către o lumină preferențială aruncată în teritoriul îndeobște exilat al subiectivității. Aceasta din urmă participă decisiv la definiția omenescului și poate să se constituie în punct de reper al unei viziuni globalizatoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
determinare substanțială la toate nivelurile. Nu se poate vizualiza decât o funcționare a psihismului inseparabilă de mecanismele reflexive, conștiința de sine fiind instanță concrescută pe constituția spirituală omenească. Subiectul se recunoaște pe el însuși și începe de aici o aventură caracterizantă plină de implicații, convertind în calitate și în însușire identitară tot stratul de material sufletesc conex semnificațiilor neutre ale cogniției. Autorevelarea, încercarea plină de neprevăzut a propriei construcții, înscrierea într-un anumit sistem valoric, sunt toate opera tenace a conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
individualitate sau le apropie și le întrunește într-o unitate taxonomica. Ca atare, spre deosebire de alte lucrări despre limbile vorbite de pămînteni, de data aceasta ni se prezintă o adevarată investigație științifică în legătură cu modalitățile de clasificare a limbilor și cu trăsăturile caracterizante ce stau la baza unor astfel de operații, încît grupările și relațiile posibile dintre limbi devin reflexe ale unor autentice întemeieri pentru hartă antropologica a lumii. Din aceste motive, lucrarea lui Dorel Fînaru nu reprezintă formă cunoscută a tratatelor sistematizatoare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
subtila dialectică a receptării și valorizării critice, fermitatea judecății, spiritul și stilul polemic. Ele sunt definitorii pentru întreaga creație a autorului Paginilor de critică literară. Recitind oricare din analizele critice aplicate, oricare din articolele și eseurile sale descoperim imediat trăsăturile caracterizante amintite, întemeiate pe criteriul axiologic al judecății, străbătute de sensul unui militantism estetic asumat și consecvent, într-o inspirată sinteză a tradiției și modernității și într-un stil elegant, elevat, imediat recognoscibil. III CRITICUL LITERAR La o privire sintetică asupra
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
vorbitor fermecător, refuzându-se unor "truvaiuri" ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului..." Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, "cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase", structural "un delicat". Ce este definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: "eforturile continui de a transcende latura
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în corpul academic. 122 În poemul Shakespeare, Marin Sorescu prezintă, cu un deosebit simț al umorului, dar mai ales cu ironie, statutul criticilor, ca al unor "întîrziați" la atribuirea harurilor divine. Pe acești "indivizi care întîrziaseră" (probabil datorită unor trăsături caracterizante care-i plasau en retard), "creatorul i-a mîngîiat cu compătimire" și le-a spus să se facă "critici literari și să-i conteste opera". 123 Vezi George Mirea, Junimea și neologismele, Editura Junimea, Iași, 1983. 124 Titu Maiorescu, Critice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care a nins candoarea se întâlnește cu grotescul, cu ilarul, cotidianul se transfigurează, ivindu-se un univers al visului. Obsesia jocului, dorința de recuperare a identității interioare sau schimbarea acesteia prin intermediul unui șir interminabil de măști sunt doar câteva elemente caracterizante. Masca este cea a clovnului și sub ea se ascund nu chipuri de oameni, ci întrupări ale unor probleme existențiale fundamentale. Un registru mult mai grav definește cel mai cunoscut roman al prozatoarei, Sperietoarea din Hors (1979), unde ideea de
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
nas, bărbie, urechi și fața, în general, rotunjite, fără linii colțuroase sau sistem muscular bine dezvoltat, este un tip morfologic care, din punct de vedere psihic, este spontan, sociabil, firesc, natural, neproblematizant, vesel sau trist, prietenos, petrecăreț, superficial. Lista calificativelor caracterizante nu e sistematic organizată sub aspect științific psihologic și nu e nici argumentată, ci sesizată intuitiv. Ipoteza și doctrina lui Kretschmer merg mai departe. Acest tip bio-psihologic poate avea variante anormale caracterial, cu manifestări depresive și hipomane. În plus, e
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de portrete cazuistice pregnante, care se cumulează inductiv într-o „galerie de portrete”, se grupează în „zone de acumulare”, în conformitate cu „un aer de familie”. Psihologia diferențială a trăsăturilor din secolul XX combină aceste variante, luând ca punct de plecare lexicul caracterizant și o ierarhie a modurilor de manifestare ale persoanei, a trăsăturilor sale, dar și tipologia categorială a tulburărilor de personalitate. 1.9. Perspectiva conceptului de „persoană” Din suita de concepte care circumscriu individualul realității umane - individ, subiect, subiectivitate, eu, conștiință
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
anormale (teoria cognitivă a lui Beck-Perrisă (Perris, 1988Ă. În acest caz, însă experiențele educative sunt interpretate într-un sens mai larg decât influențele parentale din psihanaliza inițială. Oricum, stima de sine, tendința către grandiozitate, suspiciune, autodepreciere, ca elemente structurale și caracterizante pentru persoană, pot avea origine în experiențele relaționale ale primei copilării. Psihanaliza, în viziune structurală, a alcătuirii eului, a relațiilor obiectuale, teoria atașamentului și a experiențelor educative precoce se corelează în prezent cu psihologia relațiilor interpersonale a lui Sullivan. 2
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu psihiatria clinică. Utilitatea abordării dimensionale rezultă mai ales din varietatea trăsăturilor de nivel bazal, care sunt puse în joc de diverse sisteme. Acestea oferă o descriere multifațetată și complexă a persoanei în cauză, scoțând-o de sub o simplă etichetă caracterizantă. Din acest punct de vedere, diverse sisteme de evaluare dimensională au, de obicei, un limbaj diferit. Modelele dimensionale au avantajul de a prezenta, la fiecare persoană în parte și trăsăturile adaptative, și cele dezadaptative. Faptul are importanță pentru proiectarea tratamentului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]