297 matches
-
e prezent în „Luceafărul”, „Clujul literar și artistic”, „Actualités roumaines” ș.a. Romanul Zebrele pasc în cocotieri (1979), cartea de debut a lui V., ilustrează o specie satirică specifică paginilor din presă. Se mizează pe caricatură groasă, cu patronime străvezii, pretins caracterologice: Țănel Obraz-de-mătase, traficant de alcool, Filion Pițigoi, un soi de responsabil al întreprinderilor meșteșugărești, economistul Biștaru. Următorul roman, Locuri vacante în Pantheon (1985), continuă tribulațiile lui Țănel, „achizitor de versuri în sprijinul sarcinilor de plan concrete”, procedeu de a stabili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală ca exponent al criticii estetice românești și ca părinte al generației de critici interbelici. Despre aceasta S. se pronunță deseori, realizând, prin caracterizările lui, o memorabilă tipologie artistică, în subsidiar și caracterologică. Astfel, Perpessicius are un comportament elegant, binevoitor, se menține rezervat, în afara polemicilor. Specifice îi sunt „linia curbă a frazării” și „gustul prețiozității circumlocute”, el reprezintă stilul rococo, fiind „un gentilom” al criticii literare. Spre deosebire de Perpessicius, ținându-se și el deoparte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
muncii prin inovații și invenții, lucru la care superiorii săi se opun din comoditate, când nu vor să devină coautori. Perseverența lui Spiridon Biserică e văzută de ceilalți ca un fel de „turbare”, dar „mielul” (personajul e construit cu sugestii caracterologice din Mitică Popescu al lui Camil Petrescu și Alexandru Andronic al lui Mihail Sebastian), ajutat și de întâmplare, înfrânge birocrația. Ziaristul Chitlaru, de la „Făclia vie”, luptă cu demagogia redactorului-șef ori cu înscenări și acuzații nedrepte, instituindu-se într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
se îngăduia să preia funcția regelui, în caz de forță majoră, nu și invers. La Herodot găsim știrea arhicunoscută că dacii erau „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”: preotul drept, în sens moral, regele viteaz. Aceste două trăsături caracterologice au fost confirmate de întreaga literatură istoriografică. Ele vizează legiferarea funcțiunilor fundamentale ale daimonilor tutelari: preotul, regele. Statutul regelui era acela al daimonului bun, cu alte cuvinte i se prescria să se consacre luptei împotriva daimonilor răi. Era expus primejdiilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîrciumarul, baba vrăjitoare). O putem recunoaște în formule paremiologice de tipul: „Femeia bună e plug de aur la casa omului”; „Femeia vede chiar unde bărbatul abia zărește”; „Femeia cinstită e coroana bărbatului”; „Femeia harnică ține casa cu fusul”. Alte aspecte caracterologice se dezvăluie pe parcurs, în miezul întîmplărilor curente. O probă este afacerea cu negustorul David. Ca să intre în rol, acesta mărturisește că a făcut multe tranzacții cu Nechifor Lipan. Uneori a cîștigat, alteori a pierdut. „Atuncea nu ești bun negustor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu tendință își diminuează din start forța de iradiere semantică, evoluând pe un culoar mai îngust. În piesele slabe eroii devin simple fantoșe verbale, animate exclusiv de bunele intenții ale dramaturgului, pe când calitatea superioară a câtorva texte se datorează refracției caracterologice a unor personaje, „abaterii” lor în raport cu modelul tare trasat de creator. Aceasta se vede cel mai bine în Pragul albastru, piesa de maximă rezistență a lui S. În peisajul-matrice creat - un sat vechi din Apuseni, cu oameni bolovănoși, încremeniți în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
zecea (1930), este aceea a unui observator pe cât de atent, pe atât de iscusit în a reconstitui epic un mediu cunoscut în amănunțime. Dar autorul trece doar uneori peste stadiul relatării de fapte și, mai ales, peste acela al eboșelor caracterologice. Sunt în schițele sale și unele portrete izbutite, unde desenul migălos reproduce înfățișări și psihologii cel mai adesea ciudate: domnul Rașcu, Bonifas (în care poate fi recunoscut Bonifaciu Florescu), „nenea” Iancu Dărăscu, toți profesori de liceu, sau Dumitru Ionescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
a unei „corespondențe organice între latura social obiectivă, determinată de natura și complexitatea sarcinilor care alcătuiesc conținutul diferitelor sfere de activitate socială și al diferitelor funcții și planul subiectiv-psihologic care este rezultantă a cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor și trăsăturilor temperamental caracterologice de care individual dispune în vederea îndeplinirii funcției sociale cu care a fost investit”2. Concepția și conduita profesorului corelată și de grupul școlar care se află într-o situație educativă specifică, însoțită de un climat psiho social particular. Astfel, profesorul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
sensibil la turnura de gândire a moraliștilor francezi, mai apropiată structurii și formației sale. Nota originală a scrierilor lui se vădește în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, M. concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schițe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum și moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuțit simț al ridicolului dă „caracterelor” sale accentul de expresivitate. Portretul creionat avarului paharnic Iordache Lazu a fost socotit primul pamflet românesc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
preferați criminalii în serie, afectați de diverse maladii mentale, cât și activitatea aparatului justițiar, reprezentat, invariabil, prin figura căpitanului Apostolescu. T. este foarte atent la detalii, nuanțând atât personajele, cât și situațiile în care sunt implicate. Se alcătuiește treptat „fișa caracterologică” a fiecărui personaj, astfel încât căpitanul Apostolescu, deși reprezentant al justiției, nu iese întotdeauna învingător în lupta împotriva infracționalității, judecățile eronate și pistele greșite nefiindu-i străine, ceea ce îi conferă și mai multă veridicitate. Unul din cele mai apreciate romane ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290118_a_291447]
-
de rigoare în reportajul literar: descrieri de natură sau consemnări „meteorologice” care fie corespund, fie contrastează cu înfăptuirile oamenilor, un comentariu auctorial subiectiv, uneori digresiv-eseistic, mici excursuri istorice sau documentare, recursul la dialog, secvențe epice și de observație comportamentală și caracterologică ș.a. E cultivat un anumit senzaționalism al antinomiilor, consemnându-se situații neașteptate, surprinzătoare. Sunt, în fond, procedee proprii beletristicii nonficționale. Ce lăsăm în urma noastră (1973), de pildă, include reportaje despre oameni ce muncesc în locuri izolate, fără confortul marilor așezări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
dinților de lapte, în această fază se întemeiază legături între alimentație, Eros și agresivitate. Dintele este un organ de expresie nu numai de furie, frică sau ciudă, ci și de trăsăturile de reținere și stăpânire de sine, care definesc superioritatea caracterologică („strângem din dinți”). Dacă numim dinte fiziologic, semnificația de bază, fiziologică, a dintelui, atunci anexarea sa la aparatul digestiv reprezintă dintele alimentar. Pe lângă toate aceste accepții ale dintelui este și cea a dintelui psihologic; în lumea umană dintele poate căpăta
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
prețul sănătății psihice. Autorealizarea la acest psiholog are altă semnificație decât a lăsa omenirii un precipitat de cultură universal valoros. Aceasta a fost posibil pentru că: „Am învățat să aplic cuvântul creativ nu numai produselor ci și oamenilor, într-un mod caracterologic, ca și activităților, proceselor și atitudinilor. Și mai mult, am ajuns să aplic cuvântul creativ multor produse în afara clor standardizate, acceptate convențional.” (Maslow, p.317) Teoria lui Maslow nu răspunde deci la legitima întrebare pe care ar suscitat-o Foamea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se degajă faptul că noul factor introdus de el se referă la o serie de însușiri personale ale liderului (originalitate în idei; dorința de autorealizare; afirmarea de sine; devotament față de sarcinile asumate). În felul acesta, Bales a reintrodus un „supliment caracterologic” în tipologia stilurilor de conducere (vezi Bales, 1965, p. 277). Interesant este și faptul că s‑au propus și tipologii ale non‑liderilor. Astfel, Dalena și Henderson (1976) stabilesc următoarea clasificare a non‑liderilor: nemulțumitul (guraliv, certăreț, subiectiv în aprecieri
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o caracteristică a liricii folclorice în general, s. are o structură internă construită pe baza paralelismelor. Sunt utilizate frecvent paralelismele de sinonimie, de gradație, de enumerație și, mai ales, paralelismul contrastant. Contrastul poate fi aparent, pentru a sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
prin farmecul cu totul aparte al paginilor de incantație evocatoare, prin pasta densă a imaginilor caracteristice atmosferei balcanice și levantine, prin ineditul straniu al stilului. Valoarea romanului rezidă în substanța fondului său, în semnificațiile pe care le degajă, în structura caracterologică a personajelor și, mai cu seamă, în ciudățenia atmosferei și pitorescul stilului. G. Călinescu avea să remarce, în pofida rezervelor pe care le exprimă, „o savoare ciudată, un aer de puternică originalitate”, ca fiind proprii romanului, precum și „o mișcare moale, voluptuoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Farkaș la volumul Culorile lumini, Ed. Pim, Iași, 2009. „Expresivitatea sa cromatică ține de recuperarea povestirii, în cheia naivă și de parcursul unui traseu de la proiecție ideatică la ansamblu compozițional, printr-o asemenea inteligență a echilibrelor culorii și un demers caracterologic al personajului abordat. Picturile sale comunică, în relație cu universul cotidian, transpus in tematici de abilitare a ironiei sub semnul generozității culorii.” (Ionel Bota) „...Doina Hlinka un corespondent artistic, pentru care, chiar dacă nu inventează jocuri și suprafețe plastice din regimul
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată în câteva versiuni, începând cu cea din „Lupta literară”, care purta titlul Hagiu (1887). Într-un desen aproape clasic, labruyerian, D. realizează aici portretul caracterologic al unui avar. Scriitorul își strunește lirismul, își impune obiectivitate, o stilistică sobră. Din romantism reține doar puterea simbolului, iar din naturalism, elocvența detaliilor. Comparat cu modelele, cu avarii din literatura universală, de la Euclio al lui Plaut până la Grandet și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
fac parte din fruntea ierarhiei sociale, dar care sunt numeroși și cărora, din această pricină, le și era destinat acest tip de literatură. Suferind, ca în orice epocă istorică, de maladia realismului, și parodia antică va "oglindi" moravurile și înclinațiile caracterologice ale castelor sociale inferioare. Ia astfel naștere un tip specific de parodie, mai puțin discutată, pe care unii cercetători o numesc parodia moravurilor unei societăți. Așa de pildă, în romanul Satyricon al lui Petronius, centrul spațial de greutate, locul unde
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
liber din ziua când și-a dat obștescul sfârșit acela care adeverise vorba din bătrâni cum că trebuie să te naști fie rege, fie idiot". Seneca își judecă personajul nedându-i nici o șansă de apărare; în plus, îi fixează limitele caracterologice din care acesta nu va găsi nici o posibilitate de evadare. Vedem deci "la lucru" o iscusită parodiere a stilului istoriografic, aluziile la măștile obiectivității de care mai toți istoricii uzează în scrierile lor făcând, apoi, deliciul cititorilor: "Însă, dacă îmi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în limbaj senecan, tot atât de greu ca și orologiile -, a istoricilor cărora le vine imposibil să-și respecte statutul de observatori imparțiali ai prezentului ori a poeților când neînțeleși, când "venali" slujitori ai regimurilor politice. Apoi, spre zona burlescului situațional și caracterologic, întrucât coborârea din Olimp în Infern a lui Claudius echivalează, în plan simbolic, cu pedepsirea lui prin detronarea din condiția de împărat în cea de sclav al unui libert și chiar a grotescului evidențiat printr-un limbaj obscen. Eugen Cizek
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Eumolpus, adresat virtualilor moștenitori. E lesne de remarcat ce anume parodiază Petronius în această a doua parte a romanului său. În primul rând, parodia romanului de dragoste idilic, în care cuplul era întotdeauna format din tineri cu însușiri fizice și caracterologice deosebite, inocenți și dispuși să lupte până la capăt pentru iubirea lor. Fata, a cărei frumusețe se apropia de modelul venusian, și băiatul, înzestrat cu însușirile lui Apollo, sunt înlocuiți de cuplul Encolpius Giton, supus mereu la încercare prin includerea în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de vedere, ar fi studierea evoluției picarului în romanul francez
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
funcționarul, învățătorul, studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]