466 matches
-
de afară da iamă În bazilica prin miile de cioburi colorate din vitraliile recent refăcute. Este că Într-un caleidoscop, o lumină multiplicata, placata cu miliarde de fațete strălucitoare. și ce dacă este numai iluzie optică, un joc oarecare? O carafa spartă... Mda, eu sunt carafa zdrobita sub talpă elefantului! face ea constatarea zâmbind controlat și cu un strop de candoare. Clar, sunt o biată femeie! De sus, de la balcon, orgă repeta că Într-un bolero spasmodic sunetele rezultate din tuburile
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
bazilica prin miile de cioburi colorate din vitraliile recent refăcute. Este că Într-un caleidoscop, o lumină multiplicata, placata cu miliarde de fațete strălucitoare. și ce dacă este numai iluzie optică, un joc oarecare? O carafa spartă... Mda, eu sunt carafa zdrobita sub talpă elefantului! face ea constatarea zâmbind controlat și cu un strop de candoare. Clar, sunt o biată femeie! De sus, de la balcon, orgă repeta că Într-un bolero spasmodic sunetele rezultate din tuburile dezacordate. Mărțina nu mai rezistă
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor) a fi o abolire a barierelor temporale și, totodată, o călătorie în timp, înaintează printr-o abilă pendulare între
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
ceva arbitrar în modul în care Picasso a folosit culoarea. Câțiva pași făcuți dincolo de spațiul expoziției, în acea parte a colecției permanente a Muzeului Guggenheim care adăpostește donația Thannhäuser, te aduc în fața unor tablouri precum Mandolină și chitară (1924) sau Carafă și vas cu fructe (1931), foarte viu colorate, dar în care alăturările de nuanțe par, în pofida rolului lor în arhitectura pânzelor, oarecum aleatorii. „De nu știu câte ori, tocmai când vroiam să folosesc albastrul mi-am dat seama că-mi lipsește” - declara
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
făr' de hotar,iar Luna-nfrigurată promite din răsputerică mâine noapte, pe lac va fi iarăși, star.24 Aprilie 2017... II. NICIODATĂ TRECUT, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Pendula-și picură secundele în carafa timpului, iar gândurile răsfoiesc amintiri, niciodată trecut; un amestec de umbre și lumini e pânza aerului, îngemănare ce-n perdeaua zorilor s-a desfăcut. Visul s-a desprins din nepusele, vechi balamale, iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
dor sufocat... de cugetări. Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarce fiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversez câmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarce și pe șevaletul de sub pleoape reîncep să ... Citește mai mult Pendula-și picură secundele în carafa timpului,iar gândurile răsfoiesc amintiri, niciodată trecut;un amestec de umbre și lumini e pânza aerului,îngemănare ce-n perdeaua zorilor s-a desfăcut.Visul s-a desprins din nepusele, vechi balamale,iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NICIODATĂ TRECUT Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pendula-și picură secundele în carafa timpului, iar gândurile răsfoiesc amintiri, niciodată trecut; un amestec de umbre și lumini e pânza aerului, îngemănare ce-n perdeaua zorilor s-a desfăcut. Visul s-a desprins din nepusele, vechi balamale, iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări
NICIODATĂ TRECUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385102_a_386431]
-
un pat dublu, cu tăblii metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate și pe masă tot ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din alpaca sau din argint, nu puteai să știi la prima vedere ce metal putea fi, pentru un pahar cu vin, sau ibrice și ceșcuțe din alamă lustruită pentru pregătirea și servirea unei cafele. Mai exista un
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
asta era goală. Ah, m-a distrus! Când mi-a aflat cifrul? Simți o gheară că i se înfige în inimă. Că inima îi atârnă ca un pietroi și i se prăbușește-n plex. Împleticindu-se, întinse mâna până la o carafă cu apă de pe birou. O duse la gură și luă o înghițitură. Îi fulgerară neuronii: repede, pistolul, până nu mă denunță! Cred că e în apartament cu... premiantul. Se răzbună... Trebuie să-i termin...pe-amândoi...pe-amândoi... ca pe
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante obosit. — Sfântul Dionisos? — Nu. Dionisos, zeul. Pentru Dumnezeu, messere, chiar că aveți dreptate; acela era sfântul Damaso. Priorul Îl alungă cu un gest, În timp ce căuta zadarnic ceva care să semene cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
E cineva aici? - întrebă politicos Metodiu. Mirosul nu răspunse. Luându-și inima în dinți, călugării pătrunseră spre mijlocul odăii și începură să caute. Metodiu se uită după perdele, după dulap, Iovănuț se aplecă sub patul mare, opulent, se uită în carafa: tot nimic. — Deschide fereastra! - porunci preacuviosul Metodiu. încet, adunându-se prin colțuri, din perne, de după oglinda ovală, - mirosul se aburcă pe pervazul geamului și-și dădu drumul în gol. Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a avut mare noroc. Cine știe? Celelalte două nu aveau decât prenume, Aline și Rose, și celei mici toată lumea îi spunea Belle, iar unii care se voiau poeți adăugau chiar Belle de jour. Când erau toate trei în local, ducând carafele, paharele și tacâmurile, în mijlocul a zeci de bărbați care vorbeau tare și beau prea mult, mi se părea că sunt niște flori rătăcite într-o tavernă a viciilor. Și îndeosebi mezina îmi părea atât de pură, încât am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
povestise învățătorul despre Egipt, faraonii lui și despre mormintele pline cu bogățiile lor trecătoare. Cam așa era casa tatălui meu, numai că el nu fusese niciodată faraon și că în locul aurului și al pietrelor prețioase erau numai farfurii murdare și carafe goale, peste tot, în toate camerele, adunate în mormane povârnite și translucide. Nu-l iubisem niciodată pe tatăl meu și nici măcar nu știam de ce. Dar nici nu-l urâsem vreodată. Nu ne vorbisem niciodată, asta e tot. Între noi stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai bun. Alb la primul fel și apoi roșu. Și, cu un gest al mâinii, o trimise în bucătărie. De-a lungul întregii seri, Louisette nu încetă să facă drumuri între primărie și casa primarului. Aducând sticle și supiere, luând carafele goale, aducând alte feluri de mâncare. Primarul era acasă, năucit, stând în pat, cu o febră care îl apucase deodată. Tipograful fusese luat și dus la morga clinicii. Un singur jandarm rămăsese la primărie să-l supravegheze pe micul breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nerași. Vorbea mai ales procurorul, eu îl ascultam. Ai fi spus că o cunoștea mai bine decât mine, cu toate că, pe vremea când era încă printre noi, nu am văzut-o vorbindu-i, nici măcar un cuvânt când îi aducea pâinea sau carafa cu apă. Dar e ca și cum ar fi știut totul despre ea. Mi-o descria în amănunt, îmi vorbea despre tenul ei, despre păr, despre vocea de pasăre, despre forma gurii și despre culoarea ei, cita numele unor pictori din trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu autocarul, la sosire am făcut un ceai, am mâncat ceva frugal, apoi m-am întins să-mi destind oasele amorțite de atât stat pe scaunul mașinii. Mă așezasem pe canapeaua din living cu o pătura pe picioare și o carafă cu ceai fierbinte alături pe măsuța jioasă în fața televizorului, cu intenția ca puțin mai târziu după ce mă încălzeam, să dau câteva telefoane . Nici nu știu când mă furase somnul. M-am trezit târziu după miezul nopții și văzând ora târzie
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
e subțire. Prietenie Mă ferește de prieteni, M-o feri eu de dușmani, Ce mi se înfoaie-n pepeni Mă cunosc doar când am...bani. IN VINO VERITAS Unuia care te plimbă De la Ană la Caiafa, Servește-i vin cu carafa Și-ți vorbi aceeași....limbă. Nechibzuință Când la stână lupu-i paznic, Van alegi grâu de neghină, Sigur nu-l mănâncă harnic Certamente vreo...galină De gustibus... Mi ți-o știe tot creștinul, De-i năframă, de e bască, Unora le
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363032_a_364361]
-
de pe divan și deschise larg fereastra de la salon, care dădea în terasa mare cu vedere către grădina umbrită de pinii marini și de magnolii, din marele parc al vilei. Se îndreptă către frigider și cu mișcări mai potolite, luă o carafă cu suc proaspăt de fructe, își umplu un pahar mare și ieși pe terasă, așezându-se pe unul din fotoliile împletite din răchită, din jurul mesei rotunde , cu paharul dinainte. Sorbea cu sete din băutura răcoritoare și își zicea în sinea
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
boț nu altă! Deși nu împărtășesc deloc entuziasmul bunei doamne, foamea și pasivitatea soției ce pare hipnotizata de butea vorbitoare, mă determina să comand două ciorbe, două tochituri iar pentru a spori riscurile și două poale-n brâu. Apoi o carafa de vin, fie ce-o fi! Tancul sovietic dispare de unde a venit și o vreme rămânem numai în compania vrednicei fapturi cu matură și mult talent interpretativ. Apoi, spre surprinderea generală, mâncăm cele mai bune ciorbe, tochituri și poale-n
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
îl cumpăra numai de la oameni gospodari care știa el că aveau vie și făceau vinul curat. De regulă, lua de la Vasia Lichian, cum îi spunea el, o ruda apropiată și un bun gospodar. Mergea la el pe înserate, cu o carafă de vreo 5 litri, îmbrăcată cu papură. Nu-i plăcea să fie văzut că merge după vin, el care a ținut viile satului... Venea acasă bolmojind nemulțumit: “Eu,când mă întâlnesc cu un om gospodar pe drum, mă închin de
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
mai „îmbolnăvesc” și ele, chiar dacă unele ajung în oală sau tigaia celor care le cresc, răspunse fata râzând. Obosit de munca din grădină, după ce îi luă viața bietei rațe, bătrânul s-a dus la magazie, de unde a venit cu o carafă cu un vin rozaliu, puternic parfumat, din care săreau stropi din cauza acidității, ca la borsec când desfăceai dopul la sticlă. Dorea să bea un pahar cu vin, împreună cu fiica venită din Dobrogea și soția sa. Se lăuda cu vinul său
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POEM SINGULAR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De astăzi voi fi numai al tău iubito, Nebunii lasă-i să mă plângă, Trupul meu va deveni o carafă din care Doar tu îmi vei sorbi iubirea până la ultima picătură. Nu-mi pasă de prieteni, las gândurile despre ei pierdute Doar ție am să-ți fac un copac de gânduri Cu inima mea bătând în fiecare frunză. Iubirea mea
POEM SINGULAR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348199_a_349528]
-
băgat bine în gură că la și scuipat afară. - Aoleu! Mamă, ce arde! - Ia de aici, domn doctor, un pahar de rachiu ca să te răcorești! zise nea Ghiță, râzând de suferința bietului doctor. Gospodina a apărut în prag cu o carafă de vin galben ca untdelemnul pe care l-a pus pe masă. A mai adus și niște pahare mari, ar fi putut îmbăta un armăsar cu ele, dar în nici un caz un potcovar! Au mâncat oamenii gospodărește. Usturoiul îi ardea
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
de umblătură, oboseala și-a spus cuvântul, vinul a mai contribuit și el în mare măsură, așa că erau gata de a adormi la masă. Căscau și așteptau să le facă patul. Dar gazda nu se grăbea. A mai adus o carafă de vin. Și o tavă cu semințe prăjite de bostan care miroseau a cuptor și a sare arsă. Parcă le-a sărit somnul. Gazda a turnat în pahare. Și-a pus vin într-un pahar, parcă anume să-și facă
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
și îi spuse: - Băi, Axinte, vezi, bă, unde-i boosu’, că-m’ bag picioarele-n ea dă treabă! Am surzit trăgând io-n locu’ lui, și-s plictisit de moarte. Și zi și tâmpitului ăla de paj să bage o carafă de vin fiert că-mi arde gâtu’ dă la prăștina aia d-o băui asară cu văduva lu’ Marele Chelar, ăl d-o sfârși-n furci mai deunăzi! Și ai, bă, mare grijă să nu calci dreacu’ prin ceva maiestăți
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]