93 matches
-
lui Haiduc erau reduse numeric, ele constituindu-se din două piese mari și late: o crăticioară smălțuită pentru apă și un ceaunel de tuci fisurat pentru hrana grosieră. În rest, alte accesorii precum: lingura, furculița ori cuțitul le considera niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său de tuci, precum arabii își savurează pilaful, după care, într-o sfântă emoție culinară, își ling degetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îngrijit ca o mamă. Avea „La Croix de guerre“ de la francezi. Era ca un copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându-și aminte de un caraghioslâc: fusese la groaznica nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acea vreme, în gazete, în almanahuri, în conversații banale, în corespondența particulară etc., constată frecvența acelorași șabloane verbale pe care I.L. Caragiale știe să le extragă din diurnul lor și să le pună în pagină literară pentru eternitate, dar ridicolul, caraghioslâcul lor, abia acum îl resimțim noi cu adevărat, atunci amuzamentul consta în faptul că spectatorii sau cititorii recunoșteau șarjat tipicul vorbirii lor. Același fapt îl reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț.“ Revine o senzație de stranietate. În capitolul „Explorare În cerc“: „Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete ciudate și senzația că Înaintam Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
film de comedie. Nu rămăsese nici măcar o sticlă. Fie nimeni nu s-a lăsat dus de starea mea de beție, fie m-a văzut cineva sustrăgînd sticlele. Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț. Degeaba. A trebuit să mergem pe jos pînă În oraș, trăgînd de bucățile de pîine și de brînză pe care le primiserăm și de cele cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu te poate înlocui...”), a încercat un subterfugiu și a golit o fiolă cu un lichid străin în eprubeta de control. Întâmplarea asta caraghioasă vestește că în lupta pentru pâine, pentru câțiva dolari în plus, lucrurile merg prea departe - până la caraghioslâc, adică până la dramă. Așa caraghioasă cum e, pățania nu mă face să râd prostește, nici să roșesc puritănește. În fața lui Van Schil tac, bag bine la cap și mă rog mie însumi - ajută-mă, prietene, să-mi câștig pâinea de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu pentru că aș deranja pe cineva, ci pentru că criticii nu-și fac datoria și nu amendează abaterile” [subl. n.]”. Cristi Puiu este poate „un om extraordinar de inteligentș, dar nu citește. Sau, dacă citește, uită, căci este cel puțin un caraghioslâc (sau o enormitate - tot aia e) să susții că nimeni dintre criticii români „nu-și face datoria și nu amendează abaterileș. De la Viorica Bucur la Valerian Sava și de la Andreea Chiriac la Andrei Gorzo, mi se pare că tocmai criticii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din mare în azur , Raoul ! ; tot între paranteze : nimeni nu știe cine e Raoul) e sala ideală : nu sunt decât criticii și jurnaliștii acreditați, se stă lejer, cu picioarele pe scaunele din față, se poate râde în voie de toate caraghioslâcurile de pe scena Lumiere și, slavă Domnului, au fost suficiente motive de râs și anul acesta ! Diane Kruger - metresa (că „maestrăș nu pot să-i spun) de ceremonii - s-a bâlbâit nonstop, apariția „uriașeiș Marina Hands la brațul micuțului regizor chinez
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
opta la „Mihai Viteazul”, pe vremea când eu eram într-a doua și a treia), și am rămas până acum spectator pasionat la cele mai multe dintre întrecerile sportive. Poate și din pricină că nu făcusem niciun sport - căci gimnastica din liceu era un caraghioslâc și o pierdere de vreme absolut ridicolă - rămăsesem destul de mic la statură, așa că, la începutul clasei a șaptea eram cel mai mărunt din clasă, cu excepția unui coleg cocoșat. Dar, am crescut în doi ani cât nu crescusem în șase, iar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și adăogându-l pe cel al tuturor neamurilor? Era ca și cum i-ai fi spus profesorului Stino „bă Aurele!” Iar de aici la „boule” sau orice altă trăznaie nu era decât un pas. Cum rusoaica se postase ferm în pretențiile sale, între caraghioslâc și greutatea de a-i pronunța numele protocolar, noi am găsit o soluție de compromis: o strigam „Palina”. Găsind-o ireverențioasă, cum și era dealtfel, pe profesoară găselnița noastră a înfuriat-o. - A, ce asta „Palina”? striga ea exasperată. Și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând caz de neamul și gingășia lui, ale căruia toate sunt uriașe, uluitoare. Turcii aduc pezevenglâcurile, caraghioslâcurile și pehlivăniile. Grecii, sofistica și sensibilitatea excesivă, apelpisirea. Din gravele latinisme, din groteștile gângăveli slave, din suduirile maghiare, din grecismele peltice a ieșit o limbă de o bogăție sonică extraordinară, care explică treapta nebănuită la care s-a ridicat poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Zodia Taurului, doctorul s-a simțit dator să dreagă lucrurile, demonstrînd cu aplomb de ghicitoare că, mă rog, și Zodia Taurului poate fi bună, ba, uneori, chiar excelentă! Entuziasmat de ultima perspectivă, B., căruia, atunci cînd scrie, nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu doar din cauza identității noastre balcanice. Castoriadis m-a fermecat cu replica și căldura personalității sale, dar m-a și apărat public În dezbaterea În care Tatiana Tolstoia opusese negrei mele viziuni despre comunism o relatare excesiv umoristică, doldora de caraghioslâcurile deceniilor sovietice. Replica din sală a lui Castoriadis ar fi putut, la fel de bine, fi și a lui Paul: „Moartea nu e comică”. Urmărindu-l, imaginam ce ar fi putut deveni Paul În „putreda” democrație capitalistă, transformările și bucuriile prin care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
relația elev-profesor, un timp trebuie să imiți. E inevitabil. Nu poți să fii pianist și să nu ai o perioadă de admirație, de adorație pentru Richter, pentru Michelangeli sau pentru Glenn Gould. E dubios dacă nu o ai... Cu tot caraghioslâcul încercării de a-i imita pe acești mari pianiști. E evident, a cunoaște interpretări diverse ale pianiștilor de calibru ține de cultura unui om. Din punctul acesta de vedere, eu cultiv la studenți preocuparea de a asculta, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
să sărbătorim sosirea anului 2000 cu un răsunător hohot de rîs. Este ceea ce ne propune, daca înțeleg eu bine, Andrei Codrescu, cu cel mai recent român al său, Messi@h (rom. Mesia), o delicioasă parodie a tuturor obsesiilor, ciudățeniilor și caraghioslîcurilor care definesc acest sfîrșit de secol. Povestea în sine este extrem de trăznită, cu personaje fantastice, care bîntuie Internetul dar și istoria omenirii, pun la cale comploturi internaționale, se pregătesc să distrugă și să salveze deopotrivă lumea de la pieire, dar în
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
anostă a unui scenariu într-un film de ficțiune comică, prin reorganizarea materialului ca o poveste recitată de un comentator pe un ton evident ironic. Nevoiți să facă un compromis cu cenzura, autorii filmului au transformat produsul cinematografic într-un „caraghioslâc ideologic”, în care scopul moralei a fost deturnat prin parodierea personajelor principale. Lazăr a remarcat prezența unor „exemple deraiate comic” precum ședințele de partid lipsite de eficiență, la care membra lehuză rămasă acasă în concediu de creștere a copilului votează
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
ea apărând în ochii opiniei publice ca o instituție aservită guvernului. De asemenea, ministrul țărănist Grigore Iunian spunea că din acel moment ""a hotărât să îmbrățișeze cauza restaurației ... țara nu mai avea nicio cârmă, nici o axă, deoarece regența era un caraghioslâc! - ne trebuia o monarhie solidă"" . Constantin Sărățeanu a ocupat funcția de membru al Regenței în perioada 9 octombrie 1929 - 8 iunie 1930, când a demisionat pentru a facilita întronarea lui Carol al II-lea. A încetat din viață la data
Constantin Sărățeanu () [Corola-website/Science/306359_a_307688]
-
Alegerea lui Sărățeanu a contrariat clasa politică și a slăbit Regența ca instituție. Grigore Iunian, ministru țărănist spunea că din acel moment "a hotărât să îmbrățișeze cauza restaurației ... țara nu mai avea nicio cârmă, nici o axă, deoarece regența era un caraghioslâc! - ne trebuia o monarhie solidă" . Instabilitatea politică a făcut ca majoritatea partidelor să îmbrățișeze cauza revenirii lui Carol sau cel puțin să accepte în mod pasiv această posibilitate. Singurul partid care s-a opus în mod constant restaurației a fost
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]