95 matches
-
mai... în anul 1870 trăia în România un scriitor care se ocupa din principiu și meseriă, cu chyr Cocoveiu, întunecoasă bufniță ce cutreeră tribunalele României, care-n loc de cocoveaul îngîna încet și printre dinți vorba: Considerînd!... Acest autor de caraghioslâcuri, moldovenește de mascarade, s-apucă-ntr-o bună dimineață sau într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comediă: Viclenie și amor, în trei acte, cu boschet și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are carne la masă. Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de Hob-Nobs. Mă întrebă distrat cum mergea decorul, iar eu i-am răspuns pe măsură, dar neutru; după politețurile astea, ieși să fumeze. Chiar îmi plăcea Fisher, dar nu se lăsa descoperit prea ușor. Rămânea un pic în afară, urmărind caraghioslâcurile celorlalți, fără a participa cu adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă, dacă...? Am Închis strâns ochii și mi-am scuturat capul ca și când aș fi vrut să mă trezesc din beție. Ce era cu mine? Începeam să cred În...? Și de ce mâna mea transpirată pipăia mânerul pistolului lăsat de Eva? Ce caraghioslâc: profesorul Adam Adam, În loc să-și susțină În mod cuviincios comunicarea la Congresul de istorie, se pregătește să facă direct, personal și neînfricat istorie, Înfruntând cu brațul Înarmat... Pe cine se pregătește el să Înfrunte cu brațul Înarmat? Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
glas tare, să le fac să sune Întocmai cum le auzisem, și nu era simplu. Mult timp am Încercat s-o fac la modul mecanic, să-mi scălâmbăi glasul făcându-l să semene cu al doctorului Wagner. N-a mers. Caraghioslâcul situației și faptul că eram conștient de cât ridicol alimenta carnavalul meu de vocalize nu prea reprezentau circumstanțe favorabile unei reușite. Nu mai spun că, din timp În timp, trebuia să mă opresc și să-mi golesc mintea de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la același restaurant, stau la aceeași masă, aleg și comandă după același meniu aceleași băuturi, sunt serviți de același chelner. Privind-o pe Ester, privindu-mă oarecum și pe mine de undeva de pe ringul de dans, am realizat dintr-odată caraghioslâcul situației. Am simțit cum, abia atunci, părăsirea se cuibărise adânc în mine. Sunt astfel de clipe când te vezi din afară de tine și te simți solidar cu cel pe care-l vezi, ți-e milă de el și, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ce adunări de partid organiza“, surâde visător cocoșelul. „Mergeam p-ormă și la «Primu’ parastas», la tov. Olimpiu. Peste drum de Pătrunjelu’. Tochitura aia, mai ții minte? Și șlibovița cu pere? Și alea de le ziceam... Le ziceam, așa, de caraghioslâc, de se-amuza tovii.“ Ascult și nu ascult astfel de discuții. Sunt mai mult atent la cadența gândului meu. Încet-încet am alunecat și eu între ei. Devine sufletul meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după vehicolul rablagit care o cară. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. Viața nu-mi inspiră încredere. E
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. SECOLUL NOSTRU Computerele ne lustruiesc memoria. Nu sensibilitatea. Timpul liber, amplificat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stabilită în mintea colonelului era că orice afirmație făcută de unul mai mic în grad era falsă. Cataramă era comandantul unui pluton de TR-iști, absolvenți ai facultății de matematică. Calitatea lui principală era că accepta discuții elevate. Defectul, păcatul, caraghioslîcul erau că se credea as și în domeniile pe care nu avea cum să le priceapă. Diseară se va putea vedea în constelația Taurus, spune un student. Ce să se vadă? sare colonelul. O cometă, răspunde plictisit absolventul. Nu, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu mai găsea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o vană exasperare. O căutare ce duce spre niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă, după clipa de amuzament, descoperi mai curînd o caricatură a detectării unui liman anume, trimițînd totul în caraghioslîc, în derizoriu. Să-i iei oare în rîs pe maniacii ăștia, să-i compătimești? O fi comică o existență distrusă, cu sensurile vraiște? Vinovăția, a cărei obsesie îi împunge pe ipochimeni, cum ar putea fi cît mai just cîntărită? Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la nivelul cuvintelor și-al sentimentelor, care apar ca expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
10.000 exemplare, cel mai mult cu titlul „Emigranții". Avea un tablou fotografic cu 72 persoane din grupul I „Drumeții bârlădeni" al emigranților, lucrat la stabilimentul I.V.Socec. Cuprindea: Noul exod de B (Iacob Iacobeanu, colaborator la Adevărul); Din fugă, Caraghioslâcuri, Note și reflecții; Ceilalți 38 drumeți și poeziile: Emigranți, Odă, Profil de Adolf Axelrad; Stafii, Câtorva, Cronică, Scrisoare foileton, de Emilian, Kohem Efraim, Șmil, pseudonimele lui Emil Feinsilber; Idealuri de Ibes (Iacob Weinfeld); Din istoria emigranților de M.K (Mauriciu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru protejarea monumentelor a mediului sau pentru sănătatea alimentară, sunt, totuși, pași către descentralizare, care trebuie făcuți. Numai că, fără inversarea procentelor de constituire a bugetelor locale față de cel central și fără depolitizarea acestor instituții, nu vom avea decât un caraghioslâc de descentralizare, prin deresponsabilizarea culpabilă a unui guvern impotent, care-și transferă neputința în ograda aleșilor locali. 14 septembrie 2009 La patru decenii de la aselenizarea americană (reală sau, dacă ar fi să dăm crezare scepticilor, filmată la Hollywood), am devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând caz de neamul și gingășia lui, ale căruia toate sunt uriașe, uluitoare. Turcii aduc pezevenglâcurile, caraghioslâcurile și pehlivăniile. Grecii, sofistica și sensibilitatea excesivă, apelpisirea. Din gravele latinisme, din groteștile gângăveli slave, din suduirile maghiare, din grecismele peltice a ieșit o limbă de o bogăție sonică extraordinară, care explică treapta nebănuită la care s-a ridicat poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
textelor, uneori în notă ironică, alteori cu valoare evaluativă, într-o complicitate atent regizată cu publicul cititor: "Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen de exercițiu stilistic al ziarului Kelet din Cluj și am spus că efectul unor asemenea caraghioslâcuri este în Ungaria totdeuna o măsură guvernamentală oarecare". Remarcăm astfel, în perspectivă diacronică, interesul din ce în ce mai mare al gazetarului pentru instituirea unei relații autentice cu publicul cititor. Astfel, dacă în perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
demitizării” poetului, pentru ca, un an mai târziu, să ia un important premiu la Festivalul „Eminescu” de la Botoșani. Tonalitatea „comentariului” era vioi-gregară și bășcălios-debutonată: „Întotdeauna când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statuia din fața Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslâc și a divorțului tragicomic de spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă întreb cum să nu râzi în fața unui Eminescu nud și cum să nu-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
luat din viață și i-a pus în cărți. Ei au părăsit cărțile și s-au întors înapoi în viață, continuând opera pe seama lor, ca și cum creatorul le-ar fi spus, blestemându-i: "Amintiți-vă că sunteți caraghioși și că în caraghioslâc vă veți întoarce!""91. Departe de a atinge punctul final și fără pretenția epuizării sale în adâncime, analiza și cartografierea traseului literar al acestor (arhi)personaje Mitică, semidoctul, craidonul, politicianul oferă o imagine grăitoare în privința bogatei moșteniri caragialiene pe tărâmul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]