509 matches
-
eu și drumul spre ficțiune este evident. În singurătatea absolută, Lena Constante extrage din cutia neagră a evenimentelor acele amănunte care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat. Evadarea tăcută arată metabolismul carceral dintr-o perspectivă unică în literatura noastră. Lecția unei pictorițe care a înțeles, din păcate, extrem, că întâlnirea cu absurdul poate fi depășită prin valorificarea lui artistică.
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
de putere sau și a tipologiilor represive, plasate în contexte europene mai largi; nu întîmplător zăbovește, în atente studii de caz, asupra felului în care scriitorii înșiși, de la Arghezi și Cocea la Mircea Damian și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul de condamnat politic, mult mai elitist, privilegiat după liberalizarea pașoptistă, și cel - torturant - al condamnaților de drept comun („ocnași” sau nu). O agravare masivă a
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
N.D. Cocea sau despre „zilele de lagăr” de la Târgu-Jiu ale lui Zaharia Stancu. În treacăt fie spus, atitudinea simpatetică față de scriitorul și gazetarul Stancu merită salutată ca premisă pentru virtuale reconsiderări de ansamblu. E de notat, apoi, faptul că literatura carcerală din România perioadei 1870-1945 aparține de regulă scriitorilor de stînga sau adversarilor radicali ai Sistemului politic. Ar mai fi putut intra în vizor și scrierile „evazioniste” compuse în închisori, cum ar fi romanul Nuntă în cer scris de Mircea Eliade
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Sorin Lavric Cosmin Budeancă (coord.), Experiențe carcerale în România comunistă , vol. VI, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Editura Polirom, Iași, 2012, 428 pag. Dintre cărțile apărute sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, seria celor șase volume coordonate de
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
Alin Mureșan, Adrian Sandu, Constantin Petre, Constantin Vasilescu), care au înregistrat peste 190 de convorbiri. Ritmul de editare la Polirom a avut strictețe calendaristică, în fiecare an editîndu-se un volum, de aceea azi avem la îndemînă seria completă a „Experiențelor carcerale“, începută în 2007 și încheiată în 2012. Interviurile au respectat un protocol menit a da rigoare informației, cercetătorii urmărind cîteva repere fixe: 1) biografia anterioară detenției, 2) motivele și condițiile arestării, 3) derularea anchetelor și procesului, 4) anii de detenție
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
lui Călinescu stă în picioare. A doua cauză ce pune limită ficțiunii de inspirație penitenciară e condiția autorului modern, care trebuie să simuleze stări pe care nu le-a trăit. Cum fizic el n-a trecut niciodată printr-o experiență carcerală, spiritul său se află sub pragul de tensiune în care respiră personajele, de aceea romanul va fi slab. Literatura de ficțiune nu poate reda universul penitenciar din lipsa unei elementare empatii cu subiectul. La obiecția că în genere literatura nu
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
sfântul Julien al lui Flaubert; este evocată subtilitatea pascaliană în oscilările dintre credință și tăgadă, se face o justă apropiere între Florile de mucegai și Florile răului din partea celui care l-a adaptat cu ardoare oltenească pe Baudelaire. În universul carceral arghezian, dar și în tablourile răzvrătirii împotriva divinității se disting trăsăturile unei arte populare intenționat naive, ca în icoanele populare.Iar despre imaginile învierii și ale neantului, despre orizontul hermetic al morții din tradiția populară se fac, de asemenea, remarci
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
rând, o importantă contribuție de istorie literară. Nimeni până la el nu s-a gândit să panorameze o temă (deopotrivă biografică și ficțională) suficient de frecventă și suficient de fertilă ca prilej de reflecție. În fond (aceasta este premisa autorului) literatura carcerală are, în România, o tradiție mai veche de două decenii și jumătate (cât au trecut de la prăbușirea comunismului și apariția memorialelor foștilor deținuți politici). Există însă o întreagă pleiadă de scriitori care au cochetat cu închisoarea. Slavici, Arghezi sau Bogza
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
din exterior, ca simpli raisonneuri. Povestind despre sine sau despre alții, e cert că n-au rămas indiferenți. Cât de zguduitoare poate fi o atare experiență s-a putut constata, cum spuneam, mai ales de curând, odată cu profuziunea de literatură carcerală survenită după 1990. Transferul simbolic de importanță pe care îl întreprinde, retrospectiv, Mircea Anghelescu cercetând, cum singur o spune, preistoria genului, se dovedește reușit. Și nu prin vreo malversaț iune interpretativă, nu prin specularea abilă a materialului documentar de arhivă
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
rădăcina acestor alegații stă un crez și mai ferm: ca orice inventar de situații-limită, această literatură (mai veche sau mai nouă) dezvoltă o componentă pedagogică. Dacă nu e numaidecât o finalitate, literatura e, de multe ori, un paliativ al experiențelor carcerale. O cale de a deduce (inclusiv în înțeles barbian) prezentul din lecția trecutului. Într-un rând (pp. 104 - 107) e evocat elenistul D.N. Burileanu, care, în ale sale Note din închisoare subt ocupațiunea germană (1919), își pregătește, mental, o adevărată
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
a torționarului - devenit proprietar și muzeograf-șef la „Muzeul Comunismului”. Motivul triunghiului amoros este deconstruit parodic de narator, cu ușoare urme moraliste. Răul persistă și prosperă pe seama victimelor, transformate în martiri de istoria falsificată comercial. Cătălin Mihuleac insistă pe spațiul carceral redimensionat suprarealist. Blocul disidenților este o închisoare gândită de „stiliștii spaimei”, iar tortura justifică „cea mai creativă țară din lume, unde până și turnătorii sunt niște demiurgi”. Ca suprapersonaj, blocul capătă conștiință de sine, acționând asemeni unui organism ce înghite
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
-și toarne amicii de discuții de la Capșa, celebri foști deținuți politici, din floarea intelectualității interbelice), Dinu Pădureanu îl răpește pe fostul procuror al instrumentării dosarului său, devenit, între timp, important membru al Comitetului Central. Se ițește, astfel, un nou microroman carceral: Alexandru Nicolae Margine, soldatul devotat al partidului, „călăul“ de altădată, ajunge prizonierul victimei sale. Dinu Pădureanu îl închide într-o chilie de la conacul părintesc, din Podul Rugilor, în apropierea unei așezări de pe Valea Lotrului (nu vreau să stric surpriza, vă
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
de la Aiud, configurând ceea ce s-ar putea numi teroarea desăvârșită: un spațiu închis, ce privilegiază teroarea unidirecționala devine unul al terorii generalizate. Adrian Ălui Gheorghe are știință asamblării suspansului în crochiuri comice și absurdiste, bordate într-un limbaj specific mediului carceral. Așa se derulează întreaga poveste, din care reținem câteva personaje bine realizate, desi românul are dimensiuni restrânse. În primul rând, comandantul Ilie Geangu. Fostul dezertor de armată gestionează situația bazânduse pe frică și ura, ca întotdeauna. Asigurat de o conștiință
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
într-o ediție obișnuită, mult îmbogățită, a volumului Scrise-n furtună, apărut în 2008 în ediție anastatică. Editoarele au adăugat celor 21 de poezii din caietul manuscris datând din perioada alungării din Blaj și a detenției (interesante în contextul literaturii carcerale și al evoluției tradiționalismului după război) scrisorile trimise de cărturar acasă, la Blaj, precum și documente din dosarul acestuia de la CNSAS. Inițiativa este, după știința mea, unică în editologia actuală și mă grăbesc să o salut: Liana Biriș și Voichița Ionescu
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
perioada comunistă, ci au reușit să ilumineze circumstanțele sufletești și sociale ale genezei acestor texte. Un ajutor pentru care istoria literară trebuie să le fie recunoscătoare. Pentru că s-a vorbit destul de mult, în special în primul deceniu postcomunist, despre poezia carcerală, fără ca să ne lămurim prea bine cum s-a putut scrie, totuși, literatură în Gulag. În cazul de față, avem de-a face cu un profesor și preot greco-catolic, de orientare naționalistă - dar nu legionar, cum a pretins Securitatea după
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
Lupta de clasă, privitoare la opera și biografia lui Nichifor Crainic, au zădărnicit orice efort de recuperare și de restituire a unei creații esențiale a culturii române. Publicarea fragmentară a memoriilor, a unor poezii, edite și inedite, scrise în atmosfera carcerală, a unor cursuri universitare litografiate, precum și a unei părți însemnate din epistolele sale, nu reușesc să impună personalitatea și opera unui mare creator de școală literară. Istoricii și criticii literari, cu unele excepții, uzitează adesea câteva clișee care nu satisfac
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
care se alege introvertitul tată al lui Emil). În schimb, paginile despre lecțiile de poezie pe care un alt personaj le primește în temniță de la un anume N. (să fie Steinhardt? Să fie Crainic?), și ele aparținând, generic, vulgatei istoriografiei carcerale, sunt de o prospețime neașteptată pentru un, în definitiv, prozator: „Cert este că bunicul, așa cum s-ar spune într-o descriere stupidă și pompoasă, s-a perindat câteva luni prin epocile genului liric, prin subspecii, curente și structuri, prin rigorile
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
de autor - dintre maestru și ucenic. Un inițiat, așadar, el vindecă pe Ionuț, sinucigașul ce refuză lumina de dincoace, un fel de Frankenstein dotat cu o nouă conștiință, transgresivă. Într-un alt plan, bunicul Cosminei dictează unui ziarist, Filip, memoriile carcerale. Nu doar experimentul sinistru al reeducării răzbate de aici, cât felul în care individul înfruntă memoria tiranică, dirijată de voci interioare - demoni lăuntrici, diriguitori între viață și moarte. Cosmina se îndrăgostește de un asemenea mesager, Iacob, fiul lui Zevedei, și
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
poet legendar, care e viu în conștiința românilor. Mircea Popescu a scris apreciativ despre unele nume de tineri pe atunci poeți, "Întrebarea lirică la Ion Alexandru și Ana Blandiana" în "Revista Scriitorilor Români" nr.9/1970, tot acolo despre poezia carcerală, "În țară închisoarea cântă", reproduce unele poezii de Radu Gyr, care circulau printre deținuți. Numele acestuia, al altora nu figurează însă. Un fugar din marea închisoare a adus, probabil, memorate, versurile din mica închisoare. Mircea Popescu le reproduce cu compasiunea
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
ceea ce ne oferă: lagăre de concentrare, teroare și sclavie." Romanul începe la 15 mai 1940, când guvernul francez se pregătea să părăsească Parisul. Autorul surprinde calvarul refugiului, anunțarea armistițiului de către mareșalul Pétain, cucerirea Parisului, tortura anchetelor conduse de naziști, universul carceral etc. Romanescu se implică într-un act de sabotaj în localitatea Montbrison, după care pleacă la Lyon, unde va fi arestat și aruncat în închisoare. Aici are ocazia de a vedea cum reacționează populația Franței - adevărată "piatră de încercare" - în fața
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
ambiguă, în măsura în care întrunește în perimetrul ei atât sarcasmul și ironia, cât și patosul camuflat ori timbrul gravității vag simbolice. Poemul Doamne-ferește face parte din volumul Moartea citește ziarul. Universul figurat în volum e un univers cu palori agonice și reflexe carcerale, în care ființa își simte existența ca o captivitate resemnată, într-un spațiu al chemărilor de dispariție, al întunericului și al morții. Ilustrativă pentru această atitudine și pentru acest nou mod de a privi realul, poezia Doamne-ferește este și o
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
mai multe destine, topite într-unul generic. În al treilea rând, comandamentele trupului stigmatizat, blocat în vicii moștenite, fără șanse de salvare autentice, reverberează într-o lume informă. Până la urmă, cele trei condiții se derulează în spații căptușite cu însemne carcerale, indiferent de epocă sau de situația socio-economică. Radu Aldulescu execută incizii de mare finețe în lumi arhicunoscute, interesat fiind cum anume funcționează în omulanimal ispita, viciul și curiozitatea degradării. Pentru că, indiferent de alteritățile unei lumi, cele ce oferă verosimilitate unui
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
tematic dialogurile: rezistența în munți, chipuri ale detenției, deportarea, armata în detașamentul de muncă, exilații și experiențele stigmatelor etnice. De departe, narațiunile despre rezistența din munți sunt cele mai spectaculoase, prin doza de irealitate și mister dublate de anatomia spațiului carceral. „Ultimul mohican” al rezistenței bucovinene, Gavril Vatamaniuc, este și autorul Ultimului partizan, scris împreună cu E. Ianuș și I. Prelepcean. E încântător felul cum personajele lui cresc din aceste oralități condimentate. Sunt create instantaneu scenarii dramatice, în care se țes schimbări
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
fără rugăciune, fără milă și dragoste față de celălalt, fără efortul permanent de a intra în legătură cu Dumnezeu, omul supus experienței comuniste și, îndeosebi, celei din închisoarea comunistă, riscă să se dezintegreze ca persoană umană. A vorbi despre dimnsiunea spirituală a universului carceral al României comuniste este o necesitate morală. Mărturisitorii, martirii și mucenicii temnițelor comuniste, inclusiv membrii grupării spirituale și duhovnicești ai „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim din București, trebuie să funționeze pentru noi, cei de astăzi ca modele, ca repere morale
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
sfântă amnistie,// de-asemenea, Tu singur ai să poți/ să crești aripi imense de iertare,/ ca să-i cuprinzi în umbra lor pe toți/ câți m-au strivit și m-au ținut în fiare („Mărturie”, Andrei Ciurunga, p. 200). Descrierea universului carceral trece de la realismul brut până la impresionism, încercând să ne aducă mai aproape de trăirile lor. În reprezentarea durerii, a fricii, a frigului, a foamei, a neodihnei, a mizeriei, a însingurării, a răzvrătirii, a nedreptății etc. sunt create unele dintre cele mai
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]