530 matches
-
iar vertebrele lombare, sacrale și unele codale se sudează formând osul sacral. Cutia toracică: Este mult lărgită în partea posterioară, prezintă sternul alcătuit din mai multe segmente: manubrium, mezostern, apofiză xifoidă și prevăzut cu o creastă mediană ce amintește de carena de la păsări. Centura scapulară: Prezintă două clavicule puternice și curbate și două scapulare prevăzute cu câte o apofiză coracoidă. Scapularele sunt mari, se deplasează pe partea dorsală dând posibilitatea inserției mușchilor ce determină mișcarea aripilor în zbor ca și a
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
S) Ruhlmann Opéra Comique de Paris Fontaine, Morlet, Lapeyrette, Noté, Marvini Marston (cântată în lb. franceză) 1930 (S) Molajoli Teatro alla Scală di Milano Merli, Scacciati, Zinetti, Molinari, Zambelli Arkadia 1930 (S) Nastrucci/Sabajno Teatro alla Scală di Milano Pertile, Carena, Minghini-Cattaneo, Granforte, Carmassi Romophone, Grammofono, Arkadia, Nuova Era, Phonographe 18 Oct.1938 (L) Zimmermann Ch. und orch. des Reichssender Stuttgart Rosvaenge, Reining, Karén, Nissen, Strienz Preiser (cântată în lb. germană) 12 Mai 1939 (L) Gui Royal Opera House Covent Garden
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era încorporat în „centrul de greutate” al construcției : vatra satului, talpa casei, altarul bisericii, carena corăbiei etc. „Coloana cerului, fixată în vatra satului - notează Romulus Vulcănescu - hotărnicea în perioada feudală, ca altădată în comuna primitivă, prin așa-zișii «stâlpi sfinți», inima așezării, axele de contact divin-profan dintre lumi” (47, p. 177). Invariabil, în legendele moldovenești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și practici magico-rituale arhaice ar putea să scoată la lumină pierdute semnificații simbolice. a) Legende grecești. Un gest similar cu cele comentate îl regăsim în legenda edificării unei alte corăbii primordiale. Protectoare a corăbierilor, zeița Atena a împlântat „la jumătatea carenei” navei Argo (117), în „centrul” construcției deci, o bucată din stejarul sacru din dumbrava oracolului lui Zeus de la Dodona (Apollonios din Rhodos, Argonauticele, I ; și Orfeu, Argonauticele ; cf. 105). Este un gest mitic de „sacralizare” a unei creații care, probabil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mic, răspândit sub formă de diferite subspecii locale în Oceanul Atlantic, Marea Mediterană si Marea Neagră. Varietatea de sprot din Marea Neagră se caracterizează prin forma mai înaltă a corpului, gura mică si aripioara dorsală împinsă mai înapoi. Abdomenul, mult mai comprimat, are o carenă ascutită prevăzută cu 29-33 de solzi. Ultimele două radii ale analei nu sunt alungite ca la gingirică. Sprotul trăieste în cârduri mari, întreprinzând migratii de-a lungul litoralului, fără să pătrundă în râuri si lacuri. Mărimea lui obisnuită este de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Carenarea” a devenit o puternică imagine a formelor moderne, ce trimitea cu gândul la economie, suplețe, eficiență și fricțiune sau rezistență minimă. Politicienii și cei din administrație s-au grăbit să profite de capitalul simbolic al termenului, declarând că vor „carena” agenția sau corporația cutare și lăsând pe seama imaginației vizuale a publicului completarea detaliilor privind echivalentul birocratic al unei locomotive sau al unui avion. Astfel, un termen care are un Înțeles exact Într-un anumit domeniu (aerodinamica) ajunge să fie generalizat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unor plante ruderale și segetale și a nevertebratelor puțin mobile din sol. Insectele devin „pasageri clandestini”, fiind transportate cu diverse mijloace de transport. În cazul în care ele sunt vectori ai unor boli, pot răspândi bacterii și alte specii parazite. Carenele navelor oferă ocazia răspândirii unor specii puțin mobile care se pot atașa de acestea. În apa de balast a navelor sunt transportate specii acvatice peste oceane sau de la un bazin hidrografic la altul. Cele mai multe dintre speciile introduse de oameni nu
Biodiversitatea şi speciile invazive. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
tunet. Aproape în aceeași clipă, enormul cap se prăbuși în mare cu un zgomot asurzitor, întocmai ca masa de piatră a Niagarei în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vinci cu tambur, folosit la manevrarea parîmelor sau a ancorei. CADRU TRANSVERSAL - una din nervurile metalice sau de lemn care, împreună cu alte elemente structurale - transversale ori longitudinale - formează scheletul rigid și rezistent al cocăi unei nave. CAMBUZĂ - magazie de provizii. CARENĂ - partea imersă a unei nave încărcate. CARLÎNGĂ - denumire generală dată grinzilor din structura longitudinală a fundului unei nave, instalate de la prova la pupa, cu scopul de a mări rezistența longitudinală a navei. CART - diviziune unghiulară egală cu 11° 15’ care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine”, „vase de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
vitamina D, ce împiedică sărurile de calciu să se depună în structura osoasă, determinând ca oasele să fie moi și deformate. Cele mai afectate sunt oasele lungi, care, treptat, se curbează, iar la nivelul cutiei toracice oasele au aspect „de carenă”. Afecțiunea se datorează carenței de vitamina D, ca urmare a unui aport alimentar necorespunzător, dar și lipsei de expunere la soare, care este esențială în conversia provitaminei D în forma sa activă sub influența razelor ultraviolete. RAPIDITATE (< fr. rapidité, cf.
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a cântat de fapt nici o arie. ― Rose, adu-mi geanta. ― Nu, Nishan, obiectă soția lui. Dacă te văd ieșind, o să-și dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și pe vaporul francez Pierre Loti. Apoi apa se lumină, de parcă un banc de pești fosforescenți ar fi intrat În port. Lefty stătea cu capul rezemat de umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se spărgeau valurile. Ceilalți bărbați Își potriviră rucsacurile și se pregătiră de asaltul simulat, iar marinarul Stephanides Își abandonă singurătatea din cască. ― L-am văzut la bibliotecă, Îi spunea marinarul de lângă el altuia. Pe panoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de paisprezece keni, un shaku și cinci suni. Înalții oficiali voiau să afle mai întâi de toate forma galionului care urma să se construiască în curând. — Va avea două catarge: cel mare avea cincisprezece stânjeni, iar catargul mic - treisprezece stânjeni. Carena vasului o vom lăcui. În timp ce tălmăcea întocmai cuvintele constructorului, misionarul se gândea în ce scop aveau de gând japonezii să folosească o astfel de corabie. Înalții oficiali mai spuseră că vor să știe cum se deosebea acest galion de vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să folosească ulmi japonezi, dar pentru catargul mare căraseră chiparoși de la Kesennuma și Esashi. De pe toate cele trei coaste ale golfului se auzeau fără încetare pocnetul cuielor bătute și vuietul copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se lumină de ziuă. Acum că furtuna trecuse, orizontul își schimba ca prin miracol culoarea din auriu în trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l aducă. Băgă de seamă că în grădina acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
golf, zise Gaskell. De-aici nu circulă mai departe. Eva se îndepărtă de navă și ajunse cu picioarele pe pământ. — Apa e teribil de mică și e plină de noroi. Apoi înaintă prin apă, atârnată de funie, și bâjbâi pe sub carena vasului de agrement. — Nu dau de nimic! strigă ea. — Trebuie să fie undeva mai adânc, zise Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles că e cârma! replică Eva. Știu asta, omule, Doar nu-s proastă! Și femeia dispăru sub carenă. De data asta găsi elicea, dar în jurul ei nu se încurcase nimic. — E plină de noroi, atâta tot, explică ea când ieși iar la suprafață. Tot fundul vasului e plin de noroi. — Păi trebuia să fie acolo, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aș fi scos adevărul de la Wilt cu o grămadă de ore în urmă. Când se lăsă noaptea peste Eel Stretch, vântul se înteți, ajungând până la șaizeci-șaptezeci de kilometri pe oră. Ploaia răpăia pe acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]