136 matches
-
un caracter mai apăsat programatic: „iar eu zic: c-o moldovancă, să rămîn tot moldovan!”... Junele boier se plînge altuia de soția ce-a deprins noua modă europeană. Ea nu vrea să se urce Într-o caretă „pe resoare”, vrea caretă pe arcuri. O apucă des „istericalele” și, cînd acceptă să plece la moșie, pune În trăsură o Întreagă uzină cosmetică: „cutii, o tualetă, un vazon cu floricele, săculețe, gavanoase, cutii cu două capele”... Nu iese decît Însoțită de o gaiță
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
2); transport (2); țară (2); acasă; ager; aleargă; alergat; n-am; amar; an; animal blînd; animal drag; animal inteligent; animal mare; animal preferat; animalul meu preferat; apă; atracție; nu avem; bălan; boală; bogăție; boier; bucurie; cabalin; cabaline; cabană; căluț; capră; caretă; carne; căsuță; cavaler; a călări; căluț; cămilă; cărare; căruțe; cîine; cîmpie; compasiune; copil; credincios; cuminte; curea; de cursă; de curse; deltă; demn; deplasare; devotat; dinte; dîrzenie; dragoste; drum; drum lung; duce; durere; dus; echitații; educație; eleganță; eu; ezitare; fălnicie; femei
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu precizie dacă plugul are 12 boi sau nu mai patru, dacă cele zece iepe sunt însoțite de armăsarul lor sau dacă oile au lâna de bună calitate. Din foaia de zestre a unei fete de boier nu lipsește niciodată careta (butca, rădvan) cu patru sau șase telegari. Robii țigani constituie un bun de preț. Fiica unui boier va pleca din casa părintească însoțită de țigan ca care a crescut-o și de „ca me ris ta“ personală, notate aparte ca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
s-au dat, cu sorocul și termenul limită de livrare definitivă a tot ce a rămas. Alții notează cu atenție și cu insistență în dreptul fiecărui obiect pus în foaia de zestre „s-a dat“, „nu s-a dat“ sau „pentru caretă dat taleri 130“. Alteori foaia de zestre devine neîncăpătoare pentru a primi toate micile remarci notate de ginere. Ruxandra Poienaru are astfel de probleme cu ginerele ei. Acesta notează tot. De exemplu, în dreptul inelului cu rubin ține să noteze „mititel
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit atât? S-au adunat toți frații mei acolo și eu stau să te aștept pe domnia ta, îi reproșă smiorcăind jupâneasa Stanca. — Mamă, bine ai făcut să mă aștepți. Te duce chiar acum o caretă acolo, dar vreau să faci în așa fel încât cuvântul domniei tale să aibă greutate. Înmormântarea măriei sale trebuie să o facă mânăstirea Cotroceni, că pentru asta a fost înzestrată de domn, dar să o facă așa cum se cuvine. Să ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și, împreună cu ei domnița Ancuța și beizadelele Constantin și Radu. Ancuța, în iarnă, la lăsatul secului fusese pețită de vistierul Iordache Ruset din Moldova pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ancuța și beizadelele Constantin și Radu. Ancuța, în iarnă, la lăsatul secului fusese pețită de vistierul Iordache Ruset din Moldova pentru feciorul lui, Nicolae. De atunci, deși avea doar doisprezece ani, se simțea foarte importantă. Când vodă se urcă în careta lui, rămase surprins de prezența lui Ștefan. — Să trăiești, măria ta, sărut mâna taică. Vodă se așeză ducând mâna stângă spre mijloc, dreapta i-o ținea Ștefan strâns în ale sale după ce îi sărutase inelul cu pecete. — Să trăiești și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din București. Să fie o mie? se întrebă Selin pașa pe gânduri. Clopotul cel mare bătea să se spargă. Curând se ivi prima caretă deschisă trasă de patru cai negri; în ea erau vodă cu cei trei fii al lui, Constantin, Ștefan și Radu, copil încă. A doua caretă, era trasă de patru cai albi și în ea i se părea că sunt mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin pașa pe gânduri. Clopotul cel mare bătea să se spargă. Curând se ivi prima caretă deschisă trasă de patru cai negri; în ea erau vodă cu cei trei fii al lui, Constantin, Ștefan și Radu, copil încă. A doua caretă, era trasă de patru cai albi și în ea i se părea că sunt mitropolitul Theodosie și patriarhul Atanasie al Antiohiei. După ei veneau, fie călări, fie în rădvane închise, fie în carete deschise, boierii țării în ordinea rangurilor. Lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan și Radu, copil încă. A doua caretă, era trasă de patru cai albi și în ea i se părea că sunt mitropolitul Theodosie și patriarhul Atanasie al Antiohiei. După ei veneau, fie călări, fie în rădvane închise, fie în carete deschise, boierii țării în ordinea rangurilor. Lui Selin i se părea că în fața lui se desfășoară un basm oriental, cu un șah miraculos, care se întrupează cu întreaga lui suită dintr-un abur de cafea. Lui basme, când era mic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce să primesc? — Scaunul Moldovei, vor să ți-l dea ca să te încerce! — Mie? — Amână-i, zi-le că vrei să afli sfatul divanului. Moldova e paragină curată și bătută de toate vânturile. Scaunul Moldovei acum e pagubă, nu câștig. Careta și garda de ieniceri intrară în curtea palatului ocupat de marele vizir. Cei doi călători erau albi la față și cu buzele livide. Vodă închise ochii înainte de a coborî și-i ținu așa un timp, sperând că printr-un farmec
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văzut-o toți coborând de la sfânta liturghie de la Mitropolie și oprindu-se în dreptul caselor brâncovenești, la crucea cea mare din piatră de Albești pe care au înălțat-o beizadea Con-standin. S-a oprit doamna Stanca, era singură pe jos, fără caretă, am crezut că s-a lăsat în genunchi în fața crucii, dar de unde, lăsase doar o luminiță, o candelă aprinsă. O adusese așa, în mâini, de la Mitropolie. A dat să facă doi, trei pași și s-a întors înapoi să mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era prima oară când simțea că îl doboară oboseala și somnul. „Mâine începe altă alergătură”, își spuse el, ciocănind într-un anume fel în poarta grea din lemn de stejar. În zori plecă singur călare până la Mogoșoaia. Acolo îl aștepta careta cu șase telegari gata înhămați și cu merindea de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet alb. Prințul doar descălecă, schimbă câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin surugiii. Când să se urce în caretă, Ștefan simți o atingere ușoară a brațului drept. Întoarse capul și-l văzu pe intendentul palatului în genunchi pe pietrișul aleii. — Măria ta, rogu-te, lasă-mă să-ți sărut mâna. Ștefan ca în vis îi întinse mâna dreaptă. Omul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cinci ani aci și până azi nu le-am văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi. Sări în caretă, dădu cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pasul în trap liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de surugii sosea la București prințul Ștefan în careta-i luxoasă, gonind pe Podul Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și vii s-au grăbit și au înflorit toți deodată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că mâine plecați. Ne ia să ne ducă. Ștefan Vodă se retrase cu spatele și, când ieși pe ușă, în văzul gărzilor care-i prezentau onorul, își făcu cruce. A doua zi, în Vinerea Mare, dis-de-dimineață au fost ridicați în zece carete Constantin Vodă cu doamna Marica și cu cei patru feciori, cu ginerii, cu nepoțelul Constandin, toți. Dorobanții care păzeau încărcatul cinstitelor neamuri în carete umblau cu capul în jos, neîndrăznind să privească la fața lor ca să nu-i umfle plânsul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prezentau onorul, își făcu cruce. A doua zi, în Vinerea Mare, dis-de-dimineață au fost ridicați în zece carete Constantin Vodă cu doamna Marica și cu cei patru feciori, cu ginerii, cu nepoțelul Constandin, toți. Dorobanții care păzeau încărcatul cinstitelor neamuri în carete umblau cu capul în jos, neîndrăznind să privească la fața lor ca să nu-i umfle plânsul. În urma caretelor s-au aliniat patruzeci de care ducând bogățiile Brâncovenilor, printre ele și coroana voievozilor. Convoiul era păzit de bumbașirul Mustafa Aga și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă cu doamna Marica și cu cei patru feciori, cu ginerii, cu nepoțelul Constandin, toți. Dorobanții care păzeau încărcatul cinstitelor neamuri în carete umblau cu capul în jos, neîndrăznind să privească la fața lor ca să nu-i umfle plânsul. În urma caretelor s-au aliniat patruzeci de care ducând bogățiile Brâncovenilor, printre ele și coroana voievozilor. Convoiul era păzit de bumbașirul Mustafa Aga și de douăzeci de ieniceri. Au pornit așa pe Podul lui Șerban Vodă, printre casele brânco-ve nești, pe lângă crucea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coroana voievozilor. Convoiul era păzit de bumbașirul Mustafa Aga și de douăzeci de ieniceri. Au pornit așa pe Podul lui Șerban Vodă, printre casele brânco-ve nești, pe lângă crucea ridicată în locul pe care l au răpus seimenii pe Papa Brâncoveanu, zece carete urmate de patruzeci de care și după ele, călări pe armăsari arăbești învățați, boierii țării. Printre ei nici un Cantacuzin. Ieșeau la garduri și în capul ulițelor mulțime de oameni, unii plângeau, alții se bucurau, că, de, schimbarea domnilor — bucuria proștilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mașinelor și culiselor sale înainte de-a se ridica cortina. Catarina respira încă și nimeni nu se mai gândea deja decât la schimbările ce aveau să se facă și la acela care era să, o înlocuiască. O mulțime nenumărată de carete erau împrejurul palatului și ocupau stradele ce conduceau acolo; toți câți cunoșteau lucrul petrecură toată ziua aci, așteptând să vadă ce are să se întîmple. Mulți credeau că Catarina murise deja, dar că rațiuni politice făceau să se ascundă moartea. Cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
anii 1828-1834. - Despre biserica Frumoasa și palatele de acolo vorbește și R.G.Boscovich, matematician și astronom, născut la Raguza la 1711și mort la Milano la 1787. Acesta spune: „In dimineața zilei de 3 iulie 1761 am plecat spre Iași în carete trase de boi...Ni s-a pregătit o plăcută vilă numită Frumoasa, pe care Prințul o posedă în vale, la picioarele colinelor de pe care ne coborâsem, și care era departe de o milă de Iași...Când am ajuns la Frumoasa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe același iaz. Unde era adevărul? Moise Moghila voievod spune: „Am aflat cu adevărat că n-au fost dreaptă acea carte ce-au avut-o călugării de la Nicoriță danie de la Barnovschie voievod, pe acel iaz, ci au fost făcută acea carete cu vicleșug de călugări, pentru că n-au fost iscălită cu mâna lui Barnovschi vodă.” - Este pentru a doua oară, mărite Spirit, când aud despre lucruri „făcute cu vicleșug” de cinstitele fețe bisericești. Mi se pare că „rugătorii noștri” - cum îi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]