166 matches
-
pune în valoare multiplele efecte politonale care preced acea imprevizibilă revenire finală la tonul major inițial (fa# major). Capitolul III Préludes, I er livre 1910 III.1. Danseuses de Delphes (Dansatoare din Delphi) Presupusă a fi stimulul evocării debussyiste, imaginea cariatidei admirate de compozitor la galeriile de la Louvre o regăsim într-un instantaneu sonor impregnat de simplitatea și distincția acelei epoci străvechi a Antichității. Ideea invocării orașului Delphi, constituind doar o simplă asociere simbolică cu acel loc considerat pe atunci „centrul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prematur: romane, nuvele și schițe; nici una dintre cărțile anunțate nu a apărut. A publicat ulterior alte cărți de proză, literatură pentru copii, a semnat traduceri (din limbile franceză și engleză). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Contrapunct”, „Cariatide”, la emisiuni de radio și televiziune. Și-a continuat activitatea literară în Franța, diferite texte - poezie și proză scurtă - fiindu-i selectate în volume colective editate ca urmare a unor concursuri literare. În Totul și încă ceva P. se oprește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
pare a fi fost inițial „piatră de Basan“, numele unei regiuni din Palestina; brașoavă era o „palavră“ a negustorilor din Brașov care își lăudau în mod exagerat marfa; bungalow este format în engleză de la provincia Bangla (actualmente Bengal) din India; cariatidă ar fi fost la origine imaginea femeilor din Caryal, un oraș din Laconia, în sudul Greciei; cupru este format în latină de la numele insulei Cyprus; gablonz < Gablonz, numele german al localității Jablonec-nad-Nisou din Cehia; gutui provine, prin greacă, de la orașul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de estetică, București, 1976; Poveste cu Doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi, București, 1977; Estetica, București, 1978; Umanism: viziune și întruchipare, București, 1978; Secolul nostru cel de toate zilele, București, 1980; Hegel și arta, București, 1980; Nearta-artă, I-II, București, 1982-1985; Cariatide ale esteticii românești (în colaborare), București, 1982; Sublimul în estetică, București, 1983; Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii), București, 1984; Esteticul. Interferențe valorice (în colaborare), București, 1985; Cartea interferențelor (în colaborare), București, 1985; Literatură și filosofie. Interacțiuni în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
seamă în revistele ieșene „Cronica” și „Convorbiri literare”, dar și în „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, uneori semnând cu pseudonimul Petru Bogdan. B. scrie o poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
deschidea-ntr-o parte o crevasă./ Și-a luat-o prin ea. Treptat, / după un timp, / nedefinit și aparent iluzoriu / prăpastia urca și-o punte / la capătu-i trecea-ntr-o vastă sală / ale cărei arcane se susțineau pe sute de cariatide. // Simțea oboseala, dar ar fi vrut / să cuprindă cu sufletul curat și avid / frescele simbolice de pe pereți/ Sub fiecare pictură/ era un număr și o literă. Un mag/ îi explică ce înseamnă fiecare/ în lumea divină, intelectuală și fizică./ Iar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
le atribui o anume identitate umană. Viziunea decorativă persistă și atunci când artistul prelucrează un trunchi de stejar impregnat cu gudron pentru a crea sculptura intitulată „Copiii lumii” aflată în colecția muzeului. Din acel trunchi patinat în brunuri se naște o cariatidă. În partea inferioară alternează caneluri și pliuri sugerând corpuri omenești stilizate, deasupra cărora, în șapte rânduri suprapuse, protuberanțe ovoidale semnifică niște capete în care discrete adâncituri sugerează gurile deschise ale unor coriști solemn aliniați la unisonul unei ode. Lucrarea se
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
adâncituri sugerează gurile deschise ale unor coriști solemn aliniați la unisonul unei ode. Lucrarea se încheie în zona superioară cu o parte ce o continuă pe cea de la bază. Este un stâlp, o coloană, un fragment de columnă sau o cariatidă, ca formă volumetrică plastică, reprezentând într-o armonie perfectă conținutul enunțat prin titlu. În alte lucrări artistul asociază lemnului piatra, reușind echilibrul între părți și volume, dar și între calitățile structurilor suprafețelor atât de diferite ale celor două materiale. Este
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
cariera didactică la Școala Generală din Orăștioara de Sus, județul Hunedoara, iar din 1959 până în 1980 este profesor la Liceul nr. 2 din Lupeni. Debutează cu o recenzie în revista „Steaua” (1957), apoi publică proză în „Tribuna” (1958). Colaborează la „Cariatide” (Hunedoara), „Abataj” (Petroșani), „Arhipelag”, „Opinii culturale”, „Semne” (Deva), „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Cea dintâi carte a lui R., Vara (1972), împrumută titlul unei ample nuvele ce reconstituie cu mijloace narative moderne, bine stăpânite, evenimente din trecut (aici, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
Fototeca. Temă cu variațiuni, București, 1989; Întâlnire la Paris, București, 2001. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Sugestia poetică, RL, 1980, 28; Maria Banuș, Niște lucruri mai aparte, RL, 1980, 43; Lovinescu, Unde scurte, IV, 138-140, V, 34-38, VI, 88-91; Valeriu Cristea, Cariatidele cotidianului, RL, 1986, 25; George Pruteanu, „Balzacia și Lorena”, CL, 1986, 12; Nicolae Manolescu, Scurte povestiri, RL, 1987, 12; Holban, Profiluri, 396-397; Rotaru, O ist., III, 916-917; Simion, Scriitori, IV, 685-692; Florin Manolescu, Proza „micului realism”, LCF, 1990, 5; Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
rafinează tehnologia viitoarei și ultimei barbarii din istoria umanității. Confuzia între viață și existență măsoară exact concurența ridicolă dintre mercenarii „tehnoștiinței” și „ultimul gând” al lui Dumnezeu. Pentru progresiștii de astăzi, care nu mai disting între regnul uman și specia cariatidelor, viața nu reprezintă decât „pasta” indistinctă a unei „scrieri” al cărei „cod secret” va trebui „spart” cu orice preț de „ultima generație” de megacomputere. Viața nu e un mesaj secret ascuns într-o sticlă plutitoare pe trasee intergalactice, peste care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la Arad, a fost redactor responsabil la „Viața literar-artistică”, „Orizont arădean” (supliment literar al revistei „Orizont” din Timișoara), Almanahul „Aradul literar”, fiind și președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor. A colaborat, îndeosebi cu proză, la „Tribuna”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Cariatide” și „Arca” (Arad). Debutează cu povestirea Duminică la tropice (1968) în revista „Orizont”, iar editorial cu volumul de proze scurte Să arunci cu pietre în soare (1974). Volumul de debut aduce în fața cititorului o lume pe care au explorat-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
Mareșal Prezan. S-a oficiat un serviciu religios. Discursului primarului general al Capitalei, V. Dombrowsky, i-a răspuns Carol al II-lea. Apoi, regele, Mihai și asistența au vizitat noul parc, oprindu-se îndelung la Fântâna Modurei și pe Aleea Cariatidelor. Apoi s-au îndreptat spre pavilioanele Expoziției Luna Bucureștilor. Lui Carol al II-lea și lui Mihai li s-au oferit câte un volum broșat din Memoriile regelui Carol I și din ediția definitivă a poeziilor lui M. Eminescu. Au
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
revelează ca o experiență originară și reversibilă, scrutată cu uneltele poetului psiholog. O asemenea lirică imnică e pândită de grandilocvență, redundanță și discursivitate, capcane în care, contând pe inspirație și prea puțin pe elaborare, P. cade adesea, mai ales în Cariatidele iubirii (1986) și în Asceza voluptății (1996). Versuri prețioase se pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București, 1983; Jocul întru ființă, București, 1985; ed. 2, București, 1997; Cariatidele iubirii, București, 1986; Labirintele crinului, București, 1988; Asceza voluptății, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 333-340; Nicolae Mecu, Doi poeți despre condiția poeziei, VR, 1985, 2; Radu Bagdasar, O carte despre arta iubirii, ARG, 1986, 10. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
al Uniunii Scriitorilor din România. Este autorul cărților: Exerciții de recunoaștere (1992); Noica între dandysm și mitul școlii (1994); De la Eminescu la Cioran (1996); Noica Portretul gazetarului la tinerețe (1999); Hîrtia de turnesol. Emil Cioran inedit. Teme pentru acasă (2000); Cariatide (2007); Maculatorul cu spirală (2010); Ciorne și zile (2012) și traducătorul mai multor volume: Hannah Arendt, Originile totalitarismului (1994, în colaborare cu Mircea Ivănescu); Hannah Arendt, Crizele republicii (1999, în colaborare cu D.-I. Cenușer). La Editura Institutul European a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
41-62. 31 Ibidem, v. pp. 63-76. 32 Am analizat, într-un alt context, mecanismul disjunctiv în care era oarecum captivă chestiunea spiritualității în deceniul ce a urmat Marii Uniri v. ""Noua spiritualitate": identitate obturată sau criză culturală?", în Ion Dur, Cariatide, Editura Psihomedia, Sibiu, 2007, pp. 18-29. 33 Reiterăm aici idei din sursa citată anterior, fără trimitere bibliografică. 34 v. Gândirea, nr. 8-9 din 1928. 35 v. Tiparnița literară, nr. 2/1928; ancheta a fost organizată de Petru Comarnescu, era intitulată
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii Reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul mesei trona stareța mănăstirii, maica Xantipia, o cariatidă cu studii la ASE și cu un zâmbet "cu totul și cu totul de aur". Eram, după atâtea vizite, un obișnuit al mănăstirilor și un bun amic al stareței, căreia îi ofeream, din când în când, câte un pachet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în afară de calitatea de "cititor", o mai avea și pe aceea de "degustător", favorizată de excelentele vinuri chiliene, albe, roșii sau rosé, dovedind conform Dosarului CNSAS și reale calități de "scriitor", și nu unul oarecare, ci de S.F. Soția sa, o "cariatidă" de 1,80 metri per 9o kg, ocupa la Ambasadă funcția de femeie de serviciu, aspirând, fără să aibă studiile necesare, respectiv liceul, la funcția de secretară. Faptul că fusese șofer al ministrului, că "citea", că se îmbrăca "la cravată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ce vin dintr-un timp imemorial, dar și vremurile noi în care activistul de partid schimbă viața la sate. Cu o trufie disimulată, G. se vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate de giganții mitici. Ciclul Balada țăranului tânăr actualizează și motivul sacrificiului, al identificării ființei umane cu natura, deschizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
ca dobânzi ale acestei perpetuități, o mitologie românească, realizată în măsura în care, aplicat pe diferite planuri, programul se menține în limitele poeticului, rămânând numai expresie lirică. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Pâine și sare, București, 1957; Căile pământului, București, 1960; Țara rândunelelor, București, 1963; Cariatida, București, 1964; Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale, București, 1966; Zoosophia, București, 1967; Vine iarba, București, 1968; Cavalerul trac, București, 1969; Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă, București, 1970; Megalitice, București, 1972; Avatara, București, 1972; Poeme, pref. Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
plin de noroi, mă feream de unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am plecat din «campanie». Acum nu mă mai ascund de nimeni. Sînt propriul meu stăpîn”. Ne-am întîlnit pe o alee a parcului, în dreptul „Cariatidelor” lui Vasile Aciobăniței Mera. Avea chef de vorbă. Deoarece nu mă grăbeam, l-am ascultat. Era într-o viguroasă dispoziție critică și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din trecut. N-am reținut totul, deși merita. A optat să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul mesei trona stareța mănăstirii, maica Xantipia, o cariatidă cu studii la ASE și cu un zâmbet "cu totul și cu totul de aur". Eram după atâtea vizite un obișnuit al mănăstirilor și un bun amic al stareței, căreia îi ofeream din când în când câte un cartuș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
neființă în ziua de 12 august 2002 și a fost înhumat în Cimitirul Sf. Apostoli Petru și Pavel din Iași. REFERIRI EXTRASE: -BARBOSA, OCTAVIAN, Dicționarul artiștilor români contemporani, București, Ed. Minerva, 1976, p. 207-208 -ZAHARIA, N.D, Iașul vernisajelor, Ed. Cariatide, 1995, p. 105-107 ARTICOLE: -CHISCOP, EMILIA, Portretul unui artist aflat în fața morți, „Monitorul” (IȘ), nr. 74 (3271), 29 martie 2002, p. 10A -MOCANU, TRAIAN, Geneza lui Gânju, Cronica, Iași, martie 2002, p. 7 -CIUCĂ VALENTIN, Gânju ..., Monitorul (IȘ), nr. 77
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]