205 matches
-
epicuriană 181, 198, 200, 202, 205, 217, 231 prietenie - în Antichitate 260-261, 310; la Epicur 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260; și epicurism 260-261; la Lucrețiu 261-262, 284, 291; la Philodem 222, 230, 233-234 prudență 181, 201-203, 249 viciu - caricaturizat de Aristip 118; viciul lui a avea 136; opus virtuții 26, 92, 131, 160, 216 Natură cunoașterea legilor ei 96, 271; și dorință 195-198; și drept 98, 215; opusă legii 90-91, 131; și plăcere 96, 131; teorie 58 fizica - abandonată
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constata că penuria programelor educative și slaba lor calitate reflectă, în esență, disprețul administrației față de utilitatea lor socială. Obligate să aloce un timp reeducării ca simbol al aderării formale la valori ale modernității, ele îl pervertesc, îl schimonosesc și îl caricaturizează ca semn că valorile instituționale trebuie căutate în altă parte. Există o altă socializare ocultă, care are rolul de a-i rupe pe indivizi total de lumea din afară și de a-i adapta definitiv la lumea carcerală. Iar rezultatele
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sau nu, în funcție de reacția publică față de acesta și de definirea sa de către societate. 1.1. Scurt istoric al consumului de droguri Odată cu descoperirea Americii, Cristofor Columb descoperă tutunul fumat la populația băștinașă și aduce planta în Lumea Veche Deși a caricaturizat consumul de tutun, regele Angliei, James, observând cât de profitabil este comerțul cu această plantă, a declarat monopol regal. Sultanul Turciei a ordonat, în 1623, condamnarea la moarte a celor care fumau; totuși, câțiva ani mai târziu, în 1655, fumatul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
din Justine sau din O sută douăzeci de zile. Să nu se creadă însă că umilința și prudența sa se datorează respectului. Ele se datorează unui dispreț suprem. Sciortino declară că îi place „eufemismul”, dar, evident, din insolență: pentru a caricaturiza acea scriitură oficială și universală pe care el o mimează sadic. În realitate, filosofia sa nu cunoaște limite în a disprețui Statul și instituțiile sale culturale. Într-o limbă cu două tăișuri, de criminal lombrosian - mai mult insondabil și greu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
primejdiei răstignirii, sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții".3 Pentru Cioran, Dumnezeu e al celor mulți, a fost creat pentru a le slugări naivitatea. Cioran l-a deghizat pe Dumnezeu, l-a caricaturizat prin intermediul imaginației. "Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor" spune Cioran.4 El critică ideea creștină conform căreia în final binele și virtutea vor triumfă. "În creștinism nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ei mărunt și se autoanalizează lucid. Același interes cehovian pentru dramele derizorii ale omului obișnuit îl dovedesc și cele opt proze, unitare ca stil și tematică, din volumul Iulia în iulie (1986). Prozatoarea nu își idealizează, dar nici nu își caricaturizează personajele, privite cu atenție, inteligență și umor. Lumea este reconstituită cu acuitate a notației realiste, prin acumularea detaliilor și printr-o rafinată tehnică a colajului. Din câteva trăsături sigure, B. schițează caractere și reface ambianța locurilor, din care se rețin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!" Agamemnon Dandanache este un personaj interesant "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Acesta este caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
alte păsări, apărută în 1936, a fost reeditată, cu unele modificări, la Chișinău (1943) și la Iași (1972). Majoritatea schițelor și nuvelelor din acest volum surprind într-o manieră aproape cehoviană scene grotești din viața cotidiană, a cărei banalitate este caricaturizată. Intervenția unei breșe în monotonia existenței - prin intermediul unui element ce sparge tiparul rutinei - provoacă degringoladă, răstoarnă scara așa-ziselor valori, percutează ansamblul stereotipiilor care dau suport traiului de zi cu zi. Efectul de șarjă vine și din studiul de caractere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
pielea lui Antonie Spadone, bardul pro-sovietic Dan Deșliu este Lazăr Scriba de Trapezunda, Iacub Giacomi seamănă izbitor cu Al. I. Ștefănescu, care are o soție poreclită Dante (Nina Cassian), cu cap de cal, Trandafil Lambru este Mihai Beniuc 37. Scriitorii caricaturizați în Principele s-au simțit lezați de condeiul lui Eugen Barbu, căutând un moment prielnic pentru a-i da o replică dură prozatorului. Era nevoie însă de o atentă documentare și de un scriitor curajos, cu gură bogată și pană
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
însemnări, note, jurnale de călătorie, colectând, pentru efortul său scriitoricesc, un material bibliografic imens. Folosirea impresionantei cantități de material documentar a stârnit însă reacția confraților săi literari, care, întrezărind posibilitatea pedepsirii lui Eugen Barbu pentru îndrăzneala de a-i fi caricaturizat în opera sa, au lansat ideea unui plagiat. Autorul acestei acuzații? Nimeni altul decât tânărul și talentatul Fănuș Neagu, căruia, în Principele, Eugen Barbu îi rezervase un sfârșit tragicomic în murdăria unei haznale. Recunoscându-se în persoana lui Neftiotache Buhuș
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
agrarianism. Aproape Înalt, blond, figură adevărată de neamț, cu părul mereu răvășit, cu dinți mari, Îngălbeniți, ce-i arăta la cel mai mic zâmbet, cu pantalonii mereu necălcați. Wallace dădea mereu impresia unui cowboy, pe care elementele de dreapta Îl caricaturizau și-l temeau din cauza ideilor inaintate ce le manifesta. Wallace era inginer agronom și om de teren, fermier, ce și-a făcut primul venit ca tânăr, realizând primii hibrizi de porumb În grădinița părintească. Agronom și fermier, autor al unor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
său, și nu față de Întreaga societate 18. Acest argument era un atac mascat În mod special la adresa Partidului Național-Liberal, ce controlase procesul politic aproape În mod continuu de-a lungul anilor ’20, timp În care, În opinia eugeniștilor, reușiseră să caricaturizeze noțiunea de alegeri democratice și responsabilitatea față de binele comun. Scena politică părea dominată de lupta personală pentru putere, și nu de idealuri Înalte sau de programe de acțiune socială bine pregătite. În acest sistem politicianist, numirile În pozițiile oficiale se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
poată fi urmărite cu folos de orice farmer. Ei vedeau Uniunea Sovietică, la fel ca Europa Centrală și de Răsărit, populate de niște țărani deghizați în cowboys. Cu același nivel mental și bagaj intelectual. Eu exagerez acum, desigur, dar nu caricaturizez. Eu, firește, aveam numai propuneri elitiste. În afara incifrărilor obligatorii: partitura muzicală, formula matematică, terminologia filosofică, ermetizarea versului, nimic nu mi se părea imposibil de înțeles prin radio. Nici avangarda teatrală a lui Bob Wilson, nici prima carte de filosofie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății recent dobândite - care devine justificarea viciilor fiecăruia. Comedia Regele broaștelor (1995) fixează stilul fantastic și halucinator al dramaturgului, care alegorizează cu instrumentele unui bestiar modern spectacolul lingvistic al deformării și aberației din realitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
lumină, marcat hiperbolizate, moravurile politice balcanice care viciază atmosfera. Personajele se tem de o primejdie ce planează în aer și le anihilează voința. Una dintre amenințări pare să fie tirania Corbului (epitropul țării păsărilor), cel care patronează adunarea politică teribil caricaturizată de autor. După o serie de discursuri (caricate și ele) rostite de felurite personaje, mijloc cu iscusință folosit de autor spre a le caracteriza prin „propriile” lor cuvinte, se relevă gratuitatea și ridicolul pledoariilor, de vreme ce, în culisele otomane, Corbul atribuise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
supuși străini pentru a profita de privilegiile pe care acest titlu le conferea. în tot acest timp, rezistența pasivă față de ocupația rusească a continuat, mai ales la Iași unde, după cum scria Blutte în vara anului 1832, se răspândeau pamflete care caricaturizau pe ruși și proclamații care îndemnau la nesupunere civică. Șase luni mai târziu, în fruntea „opoziției moldovenești” se aflau, după cum ne informează consulul englez, mitropolitul, episcopul de Roman și majoritatea boierilor. Acutizarea crizei egiptene din 1833, cu pericolul căderii Constantinopolului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola a doua către Tesaloniceni se vorbește pentru prima dată de o parusie a răului, care va preceda, caricaturizând, cea de‑a doua venire a lui Cristos. Această „antiparusie” se va petrece „sub influența/prin lucrarea lui Satan”, în momentul în care 6∀ϑΞΠΤ<‑ul „va fi dat la o parte”. Diferența între parusia „celui nelegiuit” și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
duc" (A[nger] 24). După cum notează Lynne Magnusson, Anger reprezintă fluența verbală a bărbaților nu numai ca semn al nepăsării lor față de reflecția adevărată a realității dar și a lipsei de control, ei "neștiind încotro merg". În felul acesta, ea caricaturizează și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înfățișare angelică și bune intenții, stupizii ticăloși de tot soiul. Nu are nici măcar impresia de a fi autor de literatură satirică, deoarece nu este interesat de amuzament, ci de viața involuntar comică, căreia nu e nevoie să îi stilizeze sau caricaturizeze faptele și personajele. Este conștient că substanța literară se găsește pretutindeni în jur, autorului revenindu-i doar rolul de a o identifica și de a o face vizibilă celorlalți. La sfârșitul anilor ’50, în perioada reportajului conjunctural, care trebuia să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
culturală în Iluminism și Modernism. În epoca elenistă nu a existat acea „prăpastie culturală” semnalată de Ch. Snow în anii ’50 ai secolului XX și care s-a căscat vertiginos în următoarele cinci decenii, devenind „genunea culturală” care ne-a caricaturizat în semidocți și „experți”. În epoca elenistă, quadrivium continua armonios trivium și se întregea prin filosofie într-o simfonie cosmică, de tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga athanasia, ba chiar și creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acela al Iluminismului incipient; ba, s-ar putea susține că viziunea sa asupra formării integrale a omului este superioară tuturor teoriilor ridicole despre „educația permanentă” date la iveală de psihopedagogii zilelor noastre. Imitatio Christi, ca și paideia elină fuseseră mult caricaturizate în Renaștere. Mulți reprezentanți ai acesteia înțeleseseră că formarea omului nu poate fi redusă la instrucția copilului. Au surprins însă numai dimensiunea social-cetățenească a acestei formări. Numeroase scrieri pe această temă apar încă din zorii Renașterii. Tema lui der vollkommene
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drepturi” a artelor și a „cunoașterii estetice” în structura curriculumului. A făcut-o „în numele personalității umane” și a „umanizării curriculumului” prin reîntregirea lui cu dimensiunea estetică - aceasta fusese eludată și surghiunită încă de la începuturile curricula moderne. Pozitiviștii erau pe cale să caricaturizeze curriculumul prin diverse modele simplificatoare. Eisner i-a criticat aspru și a încercat să-l reînnobileze prin completarea cu artele și sensibilitatea artistică. Nu a „alungat” științele din structura acestuia, ci doar concepția, reducționistă, că simpla educație intelectuală este suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să îi supravegheze constant erau și ei deținuți. Așa cum putem discuta în general despre comunitate sau despre comunități, trebuie să avem în vedere și problema dezintegrării lor pe aceleași coordonate. Redfield, mergând pe ideea sa cu comunitățile mici, la care caricaturizând, dar foarte puțin putem adăuga comunitățile foarte mici, sau cele nu atât de mici, sau cele mai mari decât cele precedente dar rămânând mici, vorbește despre dinamica comunităților în termeni de dispariție a unora dintre formele comunitare. Istoria a mers
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
tradițional românesc era marcat de religiozitate, practici religioase care adunau sătenii etc. La Drăghicescu apare ideea că "Românii sunt dintre toate națiunile creștine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puțin credincios" (Drăghicescu, 1996: 279). Caricaturizând, arată că românul merge foarte rar la biserică. Cam de trei ori în viață: botez, căsătorie, moarte, precum și la hram, dar mai mult din prisma schimburilor economice, a târgurilor legate de hram. Clerul are apucături rele în general și o
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]