248 matches
-
narativ central, care În amândouă aceste cazuri este unul inițiatic, sunt grefate o serie de episoade și povestiri aparent divergente, care amplifică structura până aproape de spargere. Fără să intre În logica epică strictă, aceste episoade sunt totuși organice, creând o carnație imaginară, o atmosferă figurativă În lipsa căreia operele respective ar fi de nerecunoscut. Ce se Întâmplă Însă când scheletul arhetipal, povestea inițiatică, este scoasă și rămâne doar masa de episoade „periferice”? Exemple pentru asemenea conglomerate anarhetipice sunt romanele cavalerești din secolul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de gunoi, să nu cedeze nevoii disperate de viață care Îi cere să fugă trântind toate ușile și lăsând În urmă laboratorul steril al ideilor, Cornel tocmai asta făcea: deschidea ușa spre cealaltă față a textului, spre viața care dă carnație ideilor, care umanizează filosofia și o face o filosofie a ființei și nu o filosofie a ideii sau a teoriei, sau a abstracției. Cornel Vâlcu: Explicația pentru care am ales să aduc În discuție capitolul acesta este că, dintre cele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
frontul de Răsărit sau în alte împrejurări). Fresca epică e focalizată prin personaje-reflectori, ale căror solilocvii și dezbateri lăuntrice sunt esențiale pentru motivarea narațiunii. Nu vigoarea epică este însușirea de căpetenie a prozei lui P., ci arborescența și profunzimea comentariului. „Carnația” existențelor individuale în istorie este restituită plauzibil, cu arta mânuirii elementelor de culoare. Romancierul practică un tezism moderat, propunând personaje în cele din urmă viabile literar. Recurge la o varietate de procedee și tehnici narative proprii modernității, în cadrele unui
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
sală. Iar acum se întorcea, după ce văzuse sculpturile cele mai voluminoase expuse în aer liber... Cea dintâi impresie m-a lăsat perplex: semănai cu femeia care tocmai ridicase în slăvi tabloul. Brună, ca și aceea, aceeași croială a taiorului, aceeași carnație a chipului. Am înțeles imediat cauza erorii mele. Te deplasai cu aceeași siguranță ca și ea, răspundeai la saluturile celorlalți cu tot atâta dezinvoltură, iar această contopire perfectă cu masa invitaților te apropia fizic de femeia entuziastă. Dar acum, când
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Dar mai gravă decât lipsa unei jumătăți a obiectului excursiei noastre a fost surpriza de a descoperi că acum două săptămâni facultatea mea de iluzionare fiind disponibilă, convertisem eminente însușiri biologice în atribute estetice. "Animalul" era în adevăr "superb" - de carnație și de tinerețe. Sculptura era reușită. Pictura, însă, ratată. Femela, fără îndoială, era de primul rang, femeia era oricare. Dar situația mi se păru cu totul îngrijitoare când mi s-a pus problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-o goală pe Butch și înainte, parțial pe ecran, și în întregime, chiar din față, într-una din revistele care publică indiscreții celebre, dar chiar nici una din acele imagini n-a fost în stare să mă pregătească pentru o asemenea carnație costisitoare și un asemenea tonus plătit cu o sumă atât de pipărată, ca să nu mai vorbesc de tehnica la pat, dezvăluită cu așa o însuflețire. Totul e de o calitate ireproșabilă, iar ea are... Așteaptă, acum se întoarce. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se ușor, Într-un colț unde ședea o fată Îmbrăcată În negru, cu ochii foarte Înnegriți cu creion dermatograf, cu carnație palidă. O trase după ea În centrul sălii și Începu să se unduiască Împreună cu ea. Stăteau cu pântecele aproape lipite una de alta și cu brațele atârnând pe lângă corp. „Eu pot să te iubesc și pe tine”, zise. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o? Da, ne-am întâlnit, e foarte amabilă. Găsești? întrebă John Robert cu un aer absent. Hattie stătea cu fața la fereastră și privirile lui, acomodate acum cu lumina verzuie, îi cercetau ochii de un albastru-lăptos, părul de aur pal, complicat împletit, carnația catifelată, de un alb perfect, a feței și a gâtului. Nu folosea nici un fard și nasul îi lucea ușor, roz. Buzele îi erau palide, parcă vag conturate cu vârful unui creion ușor. Nu erau culorile Lindei, dar trăsăturile și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Doamne, fă-mă să fiu sărac cu duhul! Ar trebui s-o mai văd pe Hattie, trebuie s-o văd pe ea înainte de a-l vizita pe Rozanov. Trebuia să mă duc la ea sâmbăta trecută, Dumnezeule mare! Hattie, ce carnație albă ca laptele are, parcă-i cozonacul îngerilor. Nu, păcatele mele! Ce dezgustătoare e anonima pe care am primit-o azi dimineață, auzi, cică mă sărut cu prostituatele în biserică. Pretutindeni mișună iscoadele. Și spovedania lui Bobbie, acolo pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de parfumul roadelor pământului Emilian
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
62. </ref> nota: Opusul Doamnei T. este Emilia Răchitaru. În cazul ei, cu excepția lui Ladima, până la un anumit moment, perspectivele coincid: este cocota de lux și actrița fără talent care este culmea platitudinii și vulgarității, după cum remarca Fred: Are cultul carnației dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
datoare cu o replică, iar războaiele cu soțul ei îi făceau plăcere. Trupeși amândoi, spre deosebire de cei trei copii, semănau cu un general și-o generăleasă în lupte de hărțuială. Ea cu capul mic și ridat, însă pe decolteu cu splendida carnație de camelie a femeilor din familie, iar el cu față stacojie și favoriți albi. — Să-i spun fiului dumitale, vrei să zici, eu l-am născut, dar, de moștenit, te-a moștenit numai pe dumneata. Pe mine m-au moștenit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
polițiști când gravi, când ridicoli, sunt implicați într-o intrigă complicată, plină de qui-pro-quo-uri și confuzii: obiecte care apar, se substituie unele altora și dispar într-o ordine foarte precis sincronizată. Dincolo de cele două mari teme împletite, ceea ce dă romanului carnație și inserare în real (chiar dacă unul poetic și iluzoriu) este ampla panoramă a vieții cotidiene a Bucureștiului de altădată. Autoarea urmărește de-a lungul cărții câteva nuclee narative centrate pe locuri tipice ale orașului: redacția ziarului Universul, familia reputatului doctor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ceva: în plină lumină, culorile îi dispăreau, ca și cum ar fi fost spectator la un film alb-negru. — Ăsta e chiar un efect artistic, nu vi se pare? glumi Omar. Doctorița era o femeie distinsă, cu ochi albaștri, pătrunzători și cu o carnație foarte albă, de blondă fără retușuri. Și rândul de perle pe care îl purta împrejurul gâtului era veritabil, întărind impresia de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul i se păru dintr-odată un organ foarte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i spuse bătrânului: — Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de satisfăcut. Am avut noroc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seama, dacă n-am fi fost atât de porniți. Aș zice că totul Începuse pe la sfârșitul verii. Revenise mai slab, dar nu era acea zveltețe nervoasă a cuiva care ar fi petrecut câteva săptămâni de mers pe jos prin munți. Carnația lui delicată de albinos dădea acum la iveală nuanțe gălbejite. Noi, deși am observat, am crezut că-și petrecuse vacanța chircindu-se peste sulurile rabinilor lui. Dar În realitate ne gândeam la altceva. Într-adevăr, În zilele ce au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul”, „cuvintele În aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi În ospățuri”, „prin carnea În descreșteri se deslușesc omături” etc.), În care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează În suave geometrii: glasul precum o algă și ceasu-nchis În părul rotund În șerpuire pe braț ca rădăcini surîsul cercuiește În aer un profil și-n talgere de umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o unitate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sinonimă cu voluptatea de a se simți călare pe plesnetele motocicletei. Demirgian era senzual și printre covoare păstra culegeri de pornografii plastice chineze și japoneze, remarca prin vitrină, pe stradă, femeile cu un detaliu picant, nu priza trupurile macerate, ci carnația planturoasă. Afară de aceasta, îi plăceau copiii și-i săruta sonor pe obraji. Desigur, Demirgian era un spirit mediocru, însă un suflet sănătos, cinstit, cu un instinct al lucrurilor fine și de o discreție desăvârșită. Deplasată din văpaia masivă a lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
1927, nr. 6-7). Trebuie spus, totuși, că lucrurile nu se reduc numai la probleme de atelier. Privilegiul creatorului de a pătrunde în inaccesibil, de a trimite sonde dincolo de orizont, sfârșește prin a da inefabilului dacă nu un corp și o carnație, cel puțin o vibrație de neuitat. Tehnicile argheziene sunt, în fapt, interferente, împletite, complementare, făcând ca incandescența vizionară (sau în accepție demiurgică logosul) și slova făurită, adică travaliul artistic, să acționeze convergent, amplificând la maximum forța de reprezentare. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ochi / mai puțin decât cu unul..." Câte un ecou de "romanță veche" ori din vreun "cântec lăutăresc", vreun fragment din François Villon (în traducerea lui Romulus Vulpescu) sau o amintire din Lamartine acestea devin motive declanșatoare cărora li se dă carnație în dezvoltări personale. Pe tulpina zicalei despre popularul Ieremia, cel care a nimerit "cu oiștea-n gard", crește un poem voios. Până la un punct, bravul Ieremia, "stângaci și greoi", fără simțul proporțiilor, e un alt Dănilă Prepeleac: "Drag mi-era
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de sufletul meu mut să te apropii". Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
accentul pe recuzita compozițională care vine în completarea atitudinii interioare. * Al III-lea grup: simplifică și accentuează formele (ex.: mărirea irisului pentru exprimarea inocenței). * Al IV-lea grup: modifică schemele structurale pentru reliefarea sentimentelor. * Al V-lea grup: schimbă culoarea carnației (simbolistica imaginii). Prin analiza lucrărilor realizate și discuții frontale, se va evidenția puterea de sugestie a culorilor și a formelor folosite. Portret (Cristea Alexandru) "Portret" (Ficuț Paul) La portretele realizate se pot adăuga noi elemente, altele decât cele reliefate, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
filosofie a contrariilor" este sortită eșecului, atunci când avem de a face cu... sexualitatea. Sexualitatea "topește" dialectica. Nevoile noastre organice sunt expresia unui suflet imaterial și a unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]