386 matches
-
literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998). E căsătorit cu prozatoarea Ioana Drăgan. Prozator aflat în plină evoluție, Ț. s-a arătat mai puțin atras decât colegii lui de generație de scenariile conspiraționiste, catastrofice ori apocaliptice, de tablourile carnavalești irigate de recursul la fabulos, la burlesc și grotesc. Nu a fost atras nici de cultivarea „exotismului social”, de sondarea mediilor marginale ori interlope, de erotismul necenzurat etc. De asemenea, formulele neoexpresioniste, neonaturaliste, minimalismul decepționist, „deprimismul” și „mizerabilismul” nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a unui prolog "cult": "Iubite cetitoriu. Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește rogu-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la socoteală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
săi, se transpune în limbajul și comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a lor artă/ Ce e rău și ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul cod de morală. Aspirând la o liniște absolută a spiritului, acesta comentează o maximă despre timpul ireversibil pentru om, cu întâmplări nesemnificative, trecătoare: "Multe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără dulcegării și, cu locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, Înscriindu-se, la nivelul discursului liric, Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „SÎngele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi În carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-se, la nivelul discursului liric, Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „SÎngele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi În carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În Înțelesul său mai larg, nu iese În primul rînd În evidență. Și totuși, Înfățișările acestei lumi elementare nu sînt tocmai cele de toate zilele: fără să apeleze la decorurile artificiale, fără să se dedubleze ca măști Într-o reprezentație carnavalescă, făpturile lui Voronca Își trăiesc viața cu o bucurie care, dacă este și a prezenței și comunicării cu celălalt, se exprimă Întîi de toate - ca să preluăm răspunsul lui Paul P. Drogeanu la Întrebarea: „a cui sărbătoare e sărbătoare?” - „o sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
infinită. Al doilea roman, Șah orb (1999), poate fi considerat un lung poem și totodată un jurnal selectiv, la limita autoficțiunii. Felul în care demarează dă impresia de utopie negativă, construită alegoric sau parabolic, cu recurs la fabulos, în registrul carnavalescului tragic ori al miraculosului grotesc și burlesc, în genul celor propuse în aceeași epocă de prozatori precum Dan Stanca, George Cușnarencu, Hanibal Stănciulescu ș.a. Ceea ce este însă contrazis de punerea în abis a fabulei apocaliptice, de fapt un text scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
evenimentele negative le atrag pe cele pozitive, compensatorii și happy-end-ul este însoțit de un praznic orgiastic, reinstalându-ne în acest mod în perimetrul de previzibilitate al basmului. Pe continentul european uciderea simbolică a unui rege fals se asocia frecvent sărbătorilor carnavalești, fie prin decapitarea, fie prin arderea marionetei care a jucat rolul de efigie. Un exemplu e oferit și de cătrei Gilbert Durand care vedea în această atitudine o trădare a sensului tragic al jertfei. Carnavalul are puterea să transforme un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
uneori chiar a alimentelor de bază, a reușit să compună și să publice unele compoziții pe care mai tarziu le-a repudiat, refuzând să le includă în volumele care l-au consacrat: Culoarea dorinței (în 'Îl Marchesino', 8 aprilie 1922), Carnavalesca ('L'albatro', 3 iunie 1922) și tot aici Ușa închisă, Idolul de piatră, Foamea (24 iunie 1922), Jonglerul ('Pagine d'arte', 15 noiembrie 1922) și, nu în ultimul rând, Banchetul cerșetorilor, poezie nepublicata.206 Perioadă română a constituit pentru el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie". Tocmai acest carnavalesc în prezentare i s-a reproșat lui Tonegaru, unii considerându-l joc gratuit, amuzant, dar fără valoare literară. (v. Cornel Regman în epocă). În realitate, aici pare a fi vorba nu despre un joc, ci mai degrabă despre un tratament
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât timp cât reușește să-l convingă pe cititor că refuză să o facă. Pare paradoxal, dar e modalitatea de scriitură pe care Tonegaru încearcă să o breveteze. Atât timp cât reușește să creeze senzația de joc, de fals, de burlesc, de lume supusă carnavalescului, eul poetic pare să fie parte a universului creat. Hugo Friedrich afirma că poezia secolului al XX-lea a suferit un proces de "derealizare", îndepărdare de realitate, nici textele lui Tonegaru nu se abat de la această traiectorie. E poate cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări comice, redactat în limbaj carnavalesc, iritat, melancolic, parodic, folosind procedeele pastișei, ale parafrazei, ale clișeului"242. În încercarea acesta de a identifica ecourile generației Albatros în poezia contemporană nu ne vom opri asupra ultimelor orientări în poezia contemporană (așa cum nu insistăm nici asupra poeziei promoțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
el a creat frumoase versuri pentru copii: „Bate toamna nucile,/ Aurește frunzele,/Îndulcește merele.../ Ce ești trist, măi, greiere?” (Toamna). Lirica lui reactualizează și dă un farmec original motivului universal și totodată specific-românesc al copilăriei, aceasta fiind axis spiritual, lume carnavalescă superior-metaforică, „răsturnată”, tărâm al primordiilor și al jocului recreator de lume, paradis, recuperat prin simțul nealterat de secolul grăbit, al candorilor și frăgezimilor. Un capitol aparte îl constituie poezia de inspirație națională și socială pe linia George Coșbuc - Alexie Mateevici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
halucinațiilor, din teamă și din coșmar kafkian, cu o „vânătoare” rituală, o construcție parodiind mitul întemeierii, cu un „castel” unde bărbații o fac pe „nebunii”. Personajele masculine sunt de multe ori „slabe”, „caraghioase”, niște bufoni cu rol de purificare prin carnavalesc, în vreme ce femeile apar puternice, misterioase, sugerând forțe oculte, ca memorabilul personaj Tania, din povestirea „La anii treizeci...”. Antuza, de care se îndrăgostește Vicol, e „prezentă” constant, spunându-i bărbatului care nu o percepe la adevărata ei dimensiune de inițiatoare: „Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este conceput de Balzac drept "le théâtre de grandes choses" și considerat capitala șarlatanismului, capitala hazardului și a vanității: spectacole se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
au principe de l'art" [Thorel-Cailleteau, p.22]. 154 "În societate, esti de aceea în fond și în fapt ceea ce reprezinți" [Liiceanu, p.12]. 155 Teatrul se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai larg: "Teatrul? Nu este esențial, pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și ficțiune, dintre ceea ce imaginează personajul și ceea ce imaginează autorul intrat în scenă. Totodată parodic și absurd, psihologic și parabolic, romanul valorifică ambiguitatea subiectului epic, permanenta confuzie a planurilor și a datelor, substituirea între personaje și măști într-o lume carnavalescă, în care totul este relativ. C. reia tema vieții ca spectacol, exploatată atât de des de la comedia renascentistă la piesele lui Pirandello, ca și jocul borgesian de oglinzi dintre realitate și imaginație într-o construcție complexă și flexibilă. Dovedind spirit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
Ulici, Romancierii, RL, 1979, 10; Nicolae Manolescu, Deriziunea romanescului, RL, 1979, 15; Tia Șerbănescu, Tineri prozatori, RMB, 1979, 10 750; Gheorghe Perian, Un roman parodic, VTRA, 1979, 4; Virgil Ardeleanu, „Carnaval la Constanța”, ST, 1979, 6; Artur Silvestri, „Carnaval” fără carnavalesc, LCF, 1979, 31; Iulian Popescu, Literatura speculativă sau Convenția modernității, CL, 1980, 9; Diaconescu, Dramaturgi, 303-306; Cubleșan, Civic-etic, 231-233; Al. Graur, O gramatică rațională, RL, 1983, 31; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 68-72; Rotaru, O ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
de experiențe, esticul nu e pregătit să înțeleagă simpatia unanimă existentă, în Vest, pentru mișcările de stradă, pentru marile demonstrații publice, destinate să exprime protestul, solidaritatea sau, pur și simplu, bucuria comunitară. Civismul, în această variantă, i se pare ușor carnavalesc. Obișnuit cu defilările impuse și educat, sub amenințare, să se abțină de la protestul colectiv, est-europeanul nu pricepe cum pot organiza oamenii, de bunăvoie, „marșuri de Paști” patronate de emblema lui Che Guevara, în loc să petreacă în liniște cu cîțiva prieteni, și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acțiunile simbolice proprii unei comunități ca fiind culturale. De aici, la istoricii inspirați de antropologie, atenția s-a concentrat asupra manifestărilor colective în care se enunța într-un mod paroxistic un sistem cultural: ritualuri de violență, rituri de trecere, sărbători carnavalești etc.". La présente collection, intitulée Histoire culturelle, histoire des mentalités, anthropologie historique, publie des travaux ayant pour objet l'étude historique des modèles culturels et leur mise en pratique, autrement dit des travaux qui se penchent sur leș différents modes
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
induc un fel de necesitate de a viola regulile Îndeobște cele mai respectate. Etnograful Ion Ghinoiu, la rândul său, remarcă aceeași interferare a practicilor profane și a semnificațiilor sacre În conținutul sărbătorii: La babilonieni, iudei, romani, mexicani sărbătorile cu caracter carnavalesc și licențios marcau ziua fără rang și fără nume În care haosul, dezordinea și excesele erau tolerate ș...ț Practicile orgiastice experimentau, probabil, starea primordială nesupusă normelor și constrângerilor sociale. Așadar, dincolo de Încărcătura sa spirituală, sărbătoarea a Însemnat Întotdeauna și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la mijloc, 260 • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem”, 261 • Revenirea demonilor, 263 • Un dinamism continuu care se cheamă America, 266 • Alergăm pe două culoare, 268 • Le Roi s’amuse!, 269 • Victime și călăi, 270-271 • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă, 273 • Cartonaș galben, duș rece, 274 • Finalul himerelor narcisiste, 276 • Periculosul registru al autoiluzionării, 276 • Nu suntem agenție de ghicit, 279 Ziua a zecea 281 Dezbatere sau nondezbatere?, 283 • O ură cu o istorie cumplită, 283 • „Socialismul proștilor”, 284 • O
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]