385 matches
-
prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea tardivă a carnavalescului pur și simplu indigest. Totuși, nu cred că, de vreme ce găsesc romanului destule calități, prejudecata mea e una, intelectual vorbind, malignă. Ea acționează doar din loc în loc, în punctele, ce-i drept, nodale, în care - dau un singur exemplu - portretul soților
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
Montresor răspunde criptic și simbolic - " Da...pentru dragostea lui Dumnezeu!" (Poe. The Cask... 35) -, confirmînd semnificația unui act punitiv de inspirație transcendentă, în linia și tradiția spirituală a Ordinului Masonic. În plus, Fortunato este un bufon (nu doar prin costumația carnavalescă, ci și prin comportament), bînd peste măsură, trădînd secretele confreriei și intrînd credul în jocul lui Montresor, prin toate acestea dovedindu-și incompatibilitatea morală și intelectuală cu idealurile și strategiile francmasoneriei. Un centru semantic - revanșa creștinului catolic Montresor asupra francmasonului
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
țară înapoiată, cu oameni umiliți trăind în sărăcie și frică, izolați de restul lumii de sârma ghimpată, dominați de o clică de conducători inculți și cruzi și de lacheii lor. Multiplele peripeții ale conflictului sunt schimbătoare, uneori de-a dreptul carnavalești: după o perioadă în care e întemnițat și supravegheat de funcționarii regimului, Gulliver devine un fel de consilier al Marelui Granit, dictator ce se consideră spiritul cel mai luminat al tuturor timpurilor, dornic să creeze un om nou care să
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
În timp ce la autorul Călătoriilor lui Gulliver întâlnim încă, cel puțin în unele dintre prozele sale, ecoul unor utopii sociale în tradiția Utopiei de Thomas More sau Cetatea Soarelui de Tommaso Campanella, deși uneori într-o formă mai puțin serioasă, chiar carnavalescă, intenția lui Ion Eremia a fost să exprime, prin ficțiunea literară, despărțirea sa netă de o mare utopie a omenirii (după propriile sale cuvinte din prefața romanului: "...deși fusese unul dintre partizanii și fruntașii regimului, divorțase de mult de el
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
serios-hilară. Amândoi "eroii" se hrănesc cu gunoaie. Al doilea, "găsind din întâmplare și câteva resturi de poeme, se prefăcu bolnav și, sub plapumă, le mâncă singur pe furiș", adică "tot ce rămăsese bun în literatură", pe care, în urma unei încăierări carnavalești, îl debordează. Amicul Algazy, "în pântecul căruia fermenții bășicii înghițite începuseră să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit" etc. Și literatura, ca o "epifanie derizorie", intră sub incidența mecanicii placate
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
același palavragiu i se recomandă drept ditictiu. Detectiv, adică. De la astfel de inventatori spontani de vocabule, preia și Niculae Gheran câteva vorbe fără perdea: țumbaișpil sau biziculină. Ce mai, un adevărat bazar de comicării inocente! Tragediile sunt, până și ele, carnavalești. Târgul Moșilor se încheie cu o înțeleaptă lecție de viață. Imobilizat la pat și forțat să respecte cu strictețe un regim alimentar anost, un anume Deftu, mare chefliu la vremea lui, convoacă în secret, în absența nevestei, vechi prieteni de
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
o insuflă narațiunii, de faptul, paradoxal, că omul zilelor noastre uită să trăiască. Fără îndoială, scenariile trasate de Vișniec par nu o dată atinse de morbul conspi-raționismului. Numai că, fără excepție, sfârșitul acestor scenarii nu are nicidecum tonuri sumbre, ci colorat carnavalești. Condensat, fiecare articol poartă cu sine datele unei întinse utopii. Uneori concretizate, ca în exemplul care urmează, alteori nu. După recenta reeditare a primului său roman, Cafeneaua Pas-Parol (2008), Matei Vișniec a surprins critica cu un al doilea, Sindromul de
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
din Muppets Show și o dorință de fornicație care crește cu fiecare pahar băut. În final, îl va răsturna în pat pe mirele cadaveric, tremurând ca frunza și dezbrăcându-se ca la medic, scena încheindu-se pudic aici. Ironia aceasta carnavalescă însoțește la fiecare pas camera, regizorul știe să prindă dincolo de replica voit propagandistică și satira dirijată și altceva, un fel de generală bună dispoziție care izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța cărții, întâmplările narative și meditațiile eseistice ale "personajelor" sunt tratate în registru grav: nimic mimetic, nimic ironic, nimic carnavalesc. Poate că postmoderniștii au abandonat lupta - lupta cu cine, cu ce? - și caută un modus vivendi, în actualele condiții, cu stadiul evoluției - spre ce? - al societății globale. Dar nu pot ocoli, pe de altă parte, o idee a dlui Mihai
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
afară, adică în acea poziție ingrată a naratorului obiectiv. Și ca în orice poveste nesfîrșită, spusă pe voci și pe tonalități diferite, în opera lui Constantin Baciu se găsesc de toate: culori fremătătoare, animale, plante și gîze, copii exuberanți, adunări carnavalești, tîrguri baroce, siluete în disoluție, bătrîni solitari și îngîndurați. Dar această lume nu are identitate și nici statut social, nu este localizată într-un spațiu anume și nici așezată într-un timp determinat, realitatea ei ținînd exclusiv de puterea imaginației
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
număr de magie, pe care artistul îl reușește de fiecare dată. Teratologia sa, care dată fiind selecția monștrilor cuprinde un teritoriu mult mai vast, sare numaidecât în ochii spectatorului. Pisica din Cheshire poartă multipludințosul zâmbet de rechin al monștrilor vaudevilești, carnavalești ai lui Burton, Omida albastră are aspectul lichefiat al unei lipitori și fumează ca un împătimit bibliofil în biblioteca lui cu manuscrise rare, iar curtea Reginei Roșii (Helena Bonham Carter) conține personaje cu un deghizament la vedere de un grotesc
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
Aura Christi Discursul hamletian al lui Ivan lunecă spre un anarhism carnavalesc, de extracție pur karamazoviană, stigmatul căruia este, fără îndoială, setea de viață, tinerețea care va „învinge totul, orice dezamă- gire, orice dezgust pentru viață”. Oricât de profunde s-ar arăta abisurile disperate ale dezgustului și dezamăgirii, pe urmele reavăne ale
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
pag. Traversăm un timp în care literatura rata- ților, a ciudaților și a loser-ilor este valorizată cu o fascinație crescândă. Preferăm un asemenea tip de (anti)erou pentru că oferă perspective grotesc-ideatice, cumulează savant tragicomicul, sau, pe de altă parte, organizează carnavalesc lumea. De la celebra „Prefață” la drama Cromwell, personajul marginal căpăta toate atuurile pentru a favoriza sensuri nebănuite în literatură. Astăzi, efectele comicului vin dintr-o epatare identică. Auzim, repetate te miri unde, replicile internaute ale unor agramați, deveniți vedete grație
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
apărută după Revoluție nu a radiografiat convingător teroarea și notele întunecate din epocă. În producțiile de după 1989, atât șaizeciștii, cât și generațiile noi, au contractat un soi de revizitare semihollywoodiană, romanțând ori distilând materia vâscoasă a lumii totalitare în foiletoane carnavalești ori autoficțiuni candide. Firește, asta nu înseamnă că îndărătul poveștilor nu se rețin respirațiile epocii, că tipologiile romanului politic de altădată nu generează reacții. Doar că la urmă rămân senzația unei scene nepotrivite, atmosfere vagi și personaje incomplete malefic. Să
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de puține ori. Sunt evocați, astfel, scriitori mai cunoscuți sau cu o prezență mai discretă în istoria literaturii române, precum Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Ion Caraion, Mihail Crama, Paul Georgescu, Ov.
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Premiera în România: 18.05.2012. Produs de:Warner Bros. Pictures. Distribuit în România de: MediaPro Distribution. Suprarealismul-pop (lowbrow art) al lui Tim Burton, specie apărută în California de Sud la finele anilor ’60 nu poate fi înțeles fără spiritul carnavalesc, guignolesc care vascularizează cinematografia sa. Sweeny Todd, bărbierul diabolic de pe Fleet Street, este rudă de sânge și aș zice de profesie cu Edward Mâini-de-foarfece. Cei doi reprezintă emblematic fațetele aceluiași imaginar gotic trecut însă prin filtrul decantărilor estetice ale unei
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
de surpriză). În paralel cu acțiunea așa-zicând diurnă, există aici și un plan nocturn, desfășurat, majoritar, în regim oniric. (Dar scris în exact același ton ca în restul romanului.) Dragolea trăiește, într-o stare incertă, o sumă de întâmplări carnavalești, când nu de-a dreptul kitsch, combinând și redimensionând șocurile emoționale de peste zi. (Abia acum putem vorbi fără rezerve despre atitudine parodică.) Aceste episoade sunt dispuse cu consecvență la finalul fiecărui capitol. Prin felul cum e amorsat, mai mult decât
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
sensibil la „kitsch-ul politic” de pretutindeni. E și motivul pentru care triumfalismul, „vivacitatea victoriei și bucuria eliberării nu abundă în aceste pagini”. În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX n-a fost atât dogmatismul ideologic, cât mai degrabă caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime și spectacol, dintre ferocitate și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
al unui biscuit din altă epocă până la publicarea bruscă a unei cărți mult timp interzise. Semn, poate, că arbitrariul Puterii e arma sa cea mai insidioasă. Chiar evenimentele cât se poate de concrete din biografia scriitorului, transpuse într-un discurs carnavalesc, plin de alegorii și metafore, dobândesc un aer ireal și absurd. Cu totul simptomatică în acest sens e relatarea întâlnirii cu securistul dinaintea plecării definitive din România: departe de a întruchipa brutalitatea Sistemului, el se prezintă ca un tânăr „inofensiv
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
pe scriitor și nu doar pe transmițătorul, fie și genial, de mesaje și valori folclorice. Aș spune că toată ideația acestui eseu consacrat lui Creangă pornește de la teza lumii ca spectacol și reajunge la ea după raportări nenumărate la formele carnavalescului, ale jocului, ale sărbătorii. Apropierile de Rabelais erau de rigoare, atunci mai ales cînd sunt evocate situații din Creangă, în care veselia se însoțește cu oribilul, hilaritatea cu lugubrul, care aduc „în vecinătatea morții bucatele și băutura” (vezi, de pildă
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
unor eroi ai lui Creangă, dar și a celui care le-a dat viață. C. Trandafir consideră „aproape convingătoare” reflecțiile despre cruzimea la Creangă ale lui Valeriu Cristea, dar pornite de la o premisă care nu ar ține seama de „perspectiva carnavalescă“ adoptată de scriitor. Poate că nu a ținut seama de carnavalesc, dar cruziumea e un fapt de netăgăduit la Creangă și primul care l-a observat și l-a pus convingător în lumină, chiar captivându-ne, a fost Valeriu Cristea
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
a dat viață. C. Trandafir consideră „aproape convingătoare” reflecțiile despre cruzimea la Creangă ale lui Valeriu Cristea, dar pornite de la o premisă care nu ar ține seama de „perspectiva carnavalescă“ adoptată de scriitor. Poate că nu a ținut seama de carnavalesc, dar cruziumea e un fapt de netăgăduit la Creangă și primul care l-a observat și l-a pus convingător în lumină, chiar captivându-ne, a fost Valeriu Cristea. Creația lui Ion Creangă este, cum spune Constantin Trandafir în „Argument
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
fi Donald Barthelme, cu rescrierile sale din Snow White sau The King. Altminteri, trioul format din narator, Abăza și un anume Fra amintește de Craii... lui Mateiu Caragiale 1 sau, și mai bine, prin diluarea planului referențial și prin febricitatea carnavalescă, de Frumoșii nebuni... ai lui Fănuș Neagu, de unde, de asemenea, cruzimile nu lipseau: e de-ajuns să evocăm, de acolo, scena vânătorii de câini. Într-un fel sau altul, numeroase asemenea aluzii sunt topite în aceast tratat despre violență. Dar
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
pătrunderea în text a persoanei întâi, adică a propriului eu creator, ceea ce a părut a fi o reinventare radicală. În fapt, textul s-a îmbogățit prin suprapunerea a două voci: una rece, autoritară, clinică și nemiloasă, cealaltă irigată de plăcerea carnavalescului și a spectacolului ca țintă supremă a exegezei. Cartea ca destin, lungul dialog la care Daniel Cristea-Enache l-a provocat pe Dan C. Mihăilescu, reprezintă, pentru mine unul, confirmarea multora din lucrurile pe care le-am menționat mai sus. Cartea
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
pe măsura tabloidului în care-a fost publicată): un copil de numai patru ani bea de stinge și fumează șerpește. De pe patul de spital, de la mii de kilometri distanță (nefericitul e chinez și se numește Dong Dong), Fănuș Neagu dezvoltă carnavalesc o admirație pe jumătate jucată față de acest mezin al branșei: „«Este egalul lui Confucius», mă alătur și eu entuziasmului său înflăcărat și-i mărturisesc că dacă ar fi trăit Nichita, Labiș, Velea, Piliuță, Rauțki, Vasile Nițulescu, Al. Andrițoiu, Florin Pucă
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]