783 matches
-
are rezervări la avion. Pleca la Cancún pentru o ședință foto la un catalog, așa că n-aș vrea, n-aș putea, te rog, să stau la ea și să am grijă de casă? Când a venit să mă ia, în carnețel am scris: ăla-i topul meu? să știi că mi-l lărgești. — O să trebuiască doar să dai de mâncare la pisică, zice Evie. nu-mi place să stau singură așa departe de oraș, scriu. nu știu cum poți locui aici. Evie zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
măcelărie să-i cadă din mână și vârful lamei rămâne înfipt în parchetul din holul lui Evie, chiar lângă bocancul lui de infanterist. Seth zice: Dacă Evie zice că eu te-am împușcat, minte. Pe masă, lângă telefon, e-un carnețel și un creion pentru preluarea mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n spital că Evie a fost la mijloc. Echilibrând pușca pe-un braț, scriu în carnețel: dă-ți jos colanții. — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pe masă, lângă telefon, e-un carnețel și un creion pentru preluarea mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n spital că Evie a fost la mijloc. Echilibrând pușca pe-un braț, scriu în carnețel: dă-ți jos colanții. — Vreau să zic că nu mă poți omorî, zice Seth. Seth trage de betelia colanților. Eu sunt doar motivul pentru care Evie te-a împușcat. Fac pas-pauză-pas ultimii zece metri spre Seth și agăț cu țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui, zice mama, da’ uită-te totuși pe vizor. Tata intră, aruncând o privire peste umăr la strada întunecată, scrutând-o. Trece o mașină, iar el zice: — Romeo Tango Foxtrot șase șapte patru. Repede, notează-l. Mama scrie asta pe carnețelul de lângă telefon. — Marca? zice. Modelul? — Mercury, albastru, zice tata. Metalizat. Mama zice: — E înregistrat. Zic că poate au o reacție exagerată. Și tata zice: — Nu minimaliza persecuția la care suntem supuși. Sari la ce mare greșeală a fost asta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Manus se văicărește cum că simte miros de fum, și te rog, te rog, te rog să nu-l lași să moară. De parcă acum ar putea măcar să-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut o să deschid ușa, dar am încă pușca. înainte de asta, arunc niște valium pe sub ușă. înghite-l. fă-o sau te omor. Și strecor hârtiuța pe sub ușă. O să mergem afară la mașina de pe alee. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dacă nu-mi reconstruiau un fel de mandibulă, măcar să-mi pună un soi de clapă, au zis, altfel puteam să mor în somn. Încetam pur și simplu să respir și nu mă mai trezeam. O moarte rapidă, fără dureri. Pe carnețel, cu creionul, am scris: nu mă tachinați. Noi în biroul logopedei, și Brandy zice: — Te ajută să știi că nu ești mai răspunzătoare de felul cum arăți decât o mașină, zice Brandy. Ești un produs în exact aceeași măsură. Produsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o parte din intestinul meu subțire ca să-mi lungească gâtul. Au sugerat să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și grefându-le pentru a mă construi, pentru a construi produsul, o mandibulă nouă. În carnețel, am scris: osul piciorului legat de osul capului? Doctorii n-au priceput. Acum să ascultăm cuvântul Domnului. — Ești un produs al limbii noastre, zice Brandy, și-a felului cum sunt legile noastre și cum credem că ne vrea Dumnezeul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute. Nu-i stilul nostru. Brandy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să se vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și zise: — E hobby-ul meu... Tovarășa Lătrău își plimbă privirea de la Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul negru împletit în cozi strânse al Sorei Justițiare, prins cu agrafe din care nu scapă nici o șuviță. — Ăla, spune Tovarășa Lătrău, e păr accentuat. La următoarea oprire, Agentul Ciripel stă pe trotuar cu o cameră de filmat lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i zâmbească Verigii Lipsă, la fiecare pas Miss America pune un picior în fața celuilalt, făcându-și șoldurile să pară mai zvelte, piciorul din față ascunzându-l mereu pe cel din spate. Pasul Modelului, îi spune Tovarășa Lătrău. Se înclină spre carnețelul Contelui Calomniei și spune: Nuanța aia de blond e ceea ce femeile numesc accentuarea culorii părului. Miss America a scris cu ruj pe oglinda din baie, o mâzgălitură pentru prietenul ei, în camera de motel în care-au stat amândoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în mijlocul sălilor lungi, al galeriilor și saloanelor. Le-a numit livezi de sticlă crescute din lanțuri îmbrăcate în catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încăperii. Lama cuțitului zbârnâie înfiptă în catifeaua albastră, mânerul încă vibrează. Din spatele camerei lui video, Agentul Ciripel spune: — Asta așa, ca memento. Cora Reynolds linge încă lip-lip covorul lipicios cu limba ei roz de velur. Contele Calomniei scrie ceva în carnețel. — Așadar, doamnă Clark, spune Lady Zdreanță, ce-i cu Villa Diodati? — Aveau cinci pisici, spune domnul Whittier. — Cinci pisici și opt dulăi, spune doamna Clark, trei maimuțe, o acvilă, un corb și un șoim. E vorba de o vacanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cocaină și heroină. Cât privește interviul, scriu toate cele paisprezece mii de cuvinte încă înainte ca doctorul Ken Wilcox să deschidă gura. Înainte să ne așezăm împreună la discuții. Totuși, ca să păstrez aparențele, îmi aduc reportofonul. Îmi aduc un carnețel și mă prefac că iau notițe cu niște stilouri fără cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a lui Ken te-ai aștepta să găsești o vitrină plină cu trofee prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se prin vălul ei la Pețitorul cocoțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Luana debarcă în anticamera cochetă la ora opt. Pregăti cafeaua, aerisi ambele birouri apoi deschise calculatorul și se puse în temă cu fișierele existente. Întâlni noțiuni și informări pe care nu le cunoștea de aceea și le notă într-un carnețel. Bariu o găsi cufundată în agenda de pe masă. Bună dimineața! Ea se ridică dar el o rugă să se așeze. Văzu calculatorul deschis. Există câteva fișiere cu elemente specifice fără de care nu poți lucra. Te rog să te familiarizezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
previzibil dar trebuie să fim atenți. E mai pretențios ca o fată bătrână. La sfârșitul săptămânii vine să-i prezentăm câteva idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am ajuns. În regulă. Ce mai spune agenda pentru ziua de azi? Luana strânse carnețelul la piept. Inspiră puternic și spuse: Domnule Bariu, cu riscul de-a părea obositoare tot aducând în discuție lecturile mele nocturne, am să apelez la un citat care, în cazul de față, cade foarte bine: Nu știu dacă directorii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suferea să se oprească la jumătatea drumului, așa că a rămas În fața ghișeului, sfâșiată de alegerea Între retragerea În ceața incertitudinii și continuarea cercetărilor. — știu pe cineva care ar putea să vă ajute, a spus Cantik, pierdută cu ochii Într-un carnețel. Dr. Hendro. El era de gardă la tratamentul intensiv acum două nopți. Pot să-l chem, dacă doriți. Nu, zău, soră Cantik, i-a răspuns Margaret, nu-i nevoie. Nu vrem să vă mai răpim nici o secundă În plus. — Ah
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un... care-i termenul acceptat în ziua de azi? — Partener de viață. — A, da, spuse Adrian. Cum îl cheamă? — Creighton, răspunse Fanny. — Scris...? întreba Adrian. — C, r, e, i, g, h, ț, o, n, spuse Fanny, ridicându-și privirea din carnețel. Dar de ce mă-ntrebați? — Și cu se ocupă domnul Creighton? — Creighton e prenumele lui. — Nu zău? Vreți să spuneți că i-au dat numele de botez Creighton? — Nu știu sigur dacă a fost botezat vreodată, răspunse ea. — Aha. Vasăzică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte corect domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte corect domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva decât cifre pe două coloane Într-o aliniere severă, dincolo de care nu putea domni decât hazardul sau o logică obscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la bază le Însumau pe cele de sus și erau scrise mai apăsat cu o cerneală roșie care le oferea un impunător aer concluziv. Ce de aritmetică, domnu' Precup! exclamă Gheretă În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]