211 matches
-
înțelept să ierneze în zonele joase deja devastate din Campania, dar Fabius s-a asigurat că toate trecătorile din Campania au fost blocate. Pentru a evita acest lucru, Hannibal i-a înșelat pe romani făcându-i să creadă că armata cartagineză se refugia prin pădure. Când romanii au pătruns în pădure, armata lui Hannibal a ocupat trecerea. Fabius a fost la distanță izbitoare, dar în acest caz, precauția a lucrat împotriva lui. Mirosind o stratagemă (pe bună dreptate), el s-a
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
șef lui Hannibal , care a condus cavaleria numidiană pe dreapta , a spulberat cavaleria romana ce se opunea . Cavalerie grea iberică și galică a lui Hannibal , condusă de Hanno pe stânga , a învins cavaleria grea romană , iar apoi atât cavaleria grea cartagineză și numidiană au atacat legiunile din spate . Ca urmare , armata romana nu avea nici un mijloc de evadare . Având în vedere aceste tactici geniale , Hannibal , cu o armată inferioară numeric , a reușit să înconjoare și să distrugă armata . În funcție de sursă , se
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
care se așteaptau să câștige în calitate de aliați au încetat colaborarea. În pofida superiorității lui Hannibal pe câmpul de luptă, depărtarea de bazele de aprovizionare din Africa de Nord și Spania, dominația maritimă romană, tenacitatea și puterea de rezistență latină au măcinat treptat forțele cartagineze de pe pământul italic. Hannibal a subapreciat sistemul hegemioniei italice. În anul 212 î.Hr. Siracuza este cucerită de romani, iar diversiunea de mare anvergură a lui Hannibal din 211 î.Hr., când apare sub zidurile Romei ("Hannibal ad portas"), nu îi poate
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
î.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrală, este surprins de forțele celor doi consuli - Marcus Livius Salinator
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
o parte a Peninsulei Iberice în timpul Războaielor Punice. După ce romanii i-au învins, a început o nouă epocă din istoria Spaniei, a cărei efect se resimte și astăzi. În timpul celui de-al doilea război punic, Imperiul Bizantin a câștigat colonii cartagineze de pe coasta mediteraneană (de la 210 î.Hr. la 205 î.Hr.), aducând sub stăpânire romană aproape întreagă Peninsula Iberică, stăpânire care a durat mai mult de 500 de ani. Populația indigenă celtă și iberică a fost romanizată, iar conducătorii locali erau recunoscuți
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
e.A, la cererea romanilor. Pentru a nu cădea în mâinile acelora a preferat să se sinucidă prin otrăvire. După patru secole, împăratul roman Septimiu Sever (193-211 e.N) a dispus să se ridice un mormânt demn de strălucitul general cartaginez la Libyssa (azi Dil) pe malul golfului Izmit de astăzi. Tot la Nicomedia s-a născut și renumitul istoric antic Arrianus(86-160 e.N). După anul 130 e.A, Nicomedia a fost luată în stăpânire de Imperiul Roman, făcând parte
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernament a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești). În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană. Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
din Sicilium care au fost executați în Cartagina în anul 180 sunt cele mai vechi documente creștine în limba latină. În anul 203 își dau viața pentru credința creștină în arenele din Cartagina sfintele Perpetua și Felicitas. Astfel persecutați, creștinii cartaginezi dezvoltă o teologie dârză dar intolerantă, fără concesii, exprimată de părinți bisericești importanți ca Tertulian și Ciprian, care au trăit și predicat în Cartagina, influențând în mod decisiv literatura creștină de limbă latină. Ciprian a reprezentat comunitatea de acolo în
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
(sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr. (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr. (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni așezați într-o linie subțire, cu gali în mijloc și libieni și spanioli
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
și Terillos din Himera a fost pe punctul de a costa libertatea grecilor din Sicilia. Alungat din Himera de adversarul său, Terillos apelează la ajutorul Cartaginei, întocmai cum Hippias apelase la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar, unul din magistrații principali ai republicii Cartagineze ("sofeti") a traversat marea spre Sicilia pentru a-l ataca pe Theron, care se instalase la Himera. Ajutat de ginerele său, Gelon, Theron obține victoria asupra cartaginezilor, iar Hamilcar își pierde viața în împrejurări învăluite în misterul legendelor. Aproape concomitent
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
concomitent cu bătălia de la Salamina și cu alungarea perșilor din Europa, această victorie s-a bucurat de un prestigiu egal cu cel al luptei navale de la Salamina, mai ales că a fost urmată de un tratat de pace prin care cartaginezii își luau obligația să plătească siracuzanilor o despăgubire de 2000 de talanți, în afară de uriașa pradă de război capturată de greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
luptei navale de la Salamina, mai ales că a fost urmată de un tratat de pace prin care cartaginezii își luau obligația să plătească siracuzanilor o despăgubire de 2000 de talanți, în afară de uriașa pradă de război capturată de greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției lui Gelon, a fost doar una din numeroasele manifestări comemorative pentru salvarea Siciliei de cucerirea cartagineză. Consecințele victoriei de la Himera. O și mai
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de război capturată de greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției lui Gelon, a fost doar una din numeroasele manifestări comemorative pentru salvarea Siciliei de cucerirea cartagineză. Consecințele victoriei de la Himera. O și mai mare înflorire a orașelor grecești din sudul Italiei a urmat după 480. La moartea lui Gelon, în 478, succesiunea a fost preluată de fratele său Hieron, în timpul căruia siracuzanii izbutesc să înfrângă și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
altă parte, a obținut provinciile romane din vest: Italia (Italia modernă), Gallia (Franța actuală), Gallia Belgica (părți din Belgia, Olanda și Luxemburg de astăzi) și Hispania (Spania și Portugalia din zilele noastre). Aceste pământuri includeau, de asemenea, colonii grecești și cartagineze în zonele de coastă, deși triburi celtice, cum ar fi galii și celtiberii, predominau din punct de vedere cultural. Lepidus a primit mica provincie Africa (aproximativ Tunisia modernă). Octavian a luat în curând Africa de la Lepidus, adăugând între timp colonia
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
alianță cu grecii din Rodos, dar nu concepuse o strategie orientala. Acordurile încheiate cu cartaginezii îi interziceau comerțul cu Sardinia și Africa, dar îi îngăduia și accesul în Sicilia, survenind mărul discordiei. Regatul grec al Siracuzei fusese salvat de amenințările cartagineze de către Pyrrhus și de basileul sau, Hieron ÎI. Dar mamertinii, mercenari campanieni-oșci, inițial în slujba Siracuzei, au pus stăpânire pe Messina și au jefuit Sicilia orientala. Cartagina, deținătoarea unor baze politico-militare în Sicilia, le-a impus protectoratul sau cand Herion
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
mamertinii s-au pus sub protecția Romei preocupate de lichidarea ultimelor rezistente etrusce. Comițiile centuriate, împotriva ezitărilor senatului, acceptă colaborarea cu mamertinii și apărarea Messanei împotriva agresiunii Cartaginei. Românii aveau o slăbiciune pentru osci. Trupele române alunga din Messana garnizoana cartagineza, abia instalată, si in 263 î.Hr., a încheiat pace cu Siracuza, care plătea 100 de talanți că despăgubiri de război și s-a aliat cu Romă împotriva Cartaginei. Forțele militare angajate în conflict erau egale, dar confruntate cu greutăți financiare
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
au fabricat o flotă militară, destinată protecției bazelor proprii și blocării bazelor punice.În scopul de a compensa lipsa de experiență , românii au echipat noile nave cu un dispozitiv special de îmbarcare ,"Corvus", prin intermediul căruia, românii intrau la bordurile corăbiilor cartagineze și îi confruntau pe cartaginezi direct. În loc de a manevră cu berbec , care a fost tactică navală standard în acele vremuri , navele echipate cu Corvus manevrau alături de navele inamice , atașând podul de navă inamica . Nouă armă și-a dovedi utilitatea în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
câteva victorii, Regulus a fost învins de Xantippos, general spartan, aflat în serviciul Cartaginei. Xantippos l-a zdrobit pe Regulus în Bătălia de la Tunis. Consulul a fost luat prizonier, trimis la Romă pentru a negocia pacea și ulterior lichidat. Generalul cartaginez Hamilcar Barcă a repurtat victorii în Sicilia, iar în 249 î.Hr., flotă română, comandata de consulul Publius Claudius Pulcher, care disprețuia pesagiile defavorabile, a fost înfrânta la Drepanum, în N-V Siciliei. Românii, tenace, fac un imens efort financiar și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
trupele lui Hannibal erau obosite și înfometate, dar plebea insistă pentru un atac masiv. În Apulia, în Bătălia de la Cannae, pe 2 august 216 î.Hr., consulii Lucius Aemilius Paulus-patrician și Gaius Terentius Varo-plebeu, au atacat forțele lui Hannibal, dar aripile cartagineze se închid asupra românilor care le străpunseră centrul apărării. Cavaleria cartagineza îi zdrobește pe români, rezultând 45 000 de morți, printre care și un consul, și 20 000 de soldați luați prizonieri. A fost cel mai mare dezastru din istoria
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
un atac masiv. În Apulia, în Bătălia de la Cannae, pe 2 august 216 î.Hr., consulii Lucius Aemilius Paulus-patrician și Gaius Terentius Varo-plebeu, au atacat forțele lui Hannibal, dar aripile cartagineze se închid asupra românilor care le străpunseră centrul apărării. Cavaleria cartagineza îi zdrobește pe români, rezultând 45 000 de morți, printre care și un consul, și 20 000 de soldați luați prizonieri. A fost cel mai mare dezastru din istoria Romei. Hannibal șovăie să pornească asupra Romei, refuză propunerea lui Maharbal
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
locuitori puni Ptolemeu îi numea "bastuli." Orașul fenician Gadira (Cadiz) se afla pe o insulă pe coasta Hispaniei Baetica. Alți iberi importanți erau bastetanii, care ocupau regiunile Almería și Granada muntoasă. Către sud-est, influența punică s-a răspândit de la orașele cartagineze de pe coastă: Noua Cartagină (în epoca romană "Cartago Nova," astăzi Cartagena), Abdera și Malaca (Málaga). Unele orașe iberice și-au păstrat numele preindoeuropene chiar în perioada romană în Baetica. Granada era numită tot "Eliberri," "Illiberis" și "Illiber" de romani; în
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]