94 matches
-
a Daciei, în vol. "Saeculum Traiani", Sibiu, 1996, p. 30. 17 Claudius Goticul (268-270; Marcus Aurelius Claudius Gothicus, numit și Claudius II); Quintillus (aug.-oct. 270; fratele lui Claudius II); Aurelian (270-275); Tacitus (275-276); Florian (aug.-sept. 275), Probus (276-282); Carus (282-283; Marcus Aurelius Probus); Numerian (283-285; Marcus Aurelius Numerianus). 18 H. Pirenne, Mahomed și Carol cel Mare, Ed. Meridiane, București, 1996, p. 15. 19 Ibidem, p. 14. 20 A se vedea în acest sens: A. Husar, Gesta Deorum per Romanos
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
timp cu excitanți intenși, dar acesta recade aproape concomitent cu încetarea excitantului. Agravarea duce la coma vigilă, din care chiar dacă bolnavul poate fi smuls prin excitanți puternici, trezirea durează foarte puțin timp, dar el este foarte confuz și incoerent. Coma carus este stare în care doar respirația superficială și bătăile cordului sunt singurele semne ce denotă viață. 2) Letargia este somnul profund îndelung însoțit de o imobilitate completă, cu funcțiile respiratorii și cardio-vasculare la pragul minim fiziologic, dar totuși acestea sunt
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
problema identificării destinatarilor din Tristele cu cei din Ponticele. Încercările de până acum nu s-au soldat cu rezultate semnificative. Dacă se face abstracție de elegia III, V din Tristele, pe care atât Lorentz cât și Nemethy o atribuie lui Carus (în timp ce Wheeler, Loers, Burmann contestă acest lucru)164, se poate accepta concluzia lui Bakker 165: "Quare puto... fieri non posse, ut singulae Tristium elegiae uni certae personae adsignentur exceptis elegiis ad uxorem scriptis"166. S-ar putea presupune cel mult
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a trebuit să îndure exilul, aparent, din cauza ideilor sale politice. Și nu va fi singurul prieten al lui Ovidiu care va trece prin asemenea situații. Printre ceilalți destinatari ai scrisorilor din Ponticele, unora le este dedicată o singură epistolă: Albinovanus, Carus, Cotys Rex, Flaccus, Germanicus Caesar, Macer, Salanus, Suillius, Vestalis; altora, în schimb, două sau mai multe: Atticus, Brutus, Graecinus, Maximus Cotta, Messalinus, Paulus Fabius Maximus, Pompeius, Rufinus, Severus, Tuticanus. Unele personaje din prima categorie nu ne sunt cunoscute decât din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lăsase la Roma soția și bunurile, și, de asemenea, prietenii săi de încredere, precum Paulus Fabius Maximus și alții, împotriva cărora s-ar fi putut îndrepta represaliile lui Augustus, în cazul unei atitudini și mai fățiș dușmănoase din partea poetului. Lui Carus, poet epic și prieten dintre acei "prieteni de care nu se îndoiește", îi este dedicată epistola Ex Ponto, IV, XIII. Cum s-a spus, poate i-au mai fost adresate și alte scrisori din Tristele, dar nu toate acestea sunt
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care nu se îndoiește", îi este dedicată epistola Ex Ponto, IV, XIII. Cum s-a spus, poate i-au mai fost adresate și alte scrisori din Tristele, dar nu toate acestea sunt recunoscute de comentatori ca fiindu-i destinate lui Carus și, de aceea, nu le vom lua în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
își promitea fie rechemarea la Roma, fie cel puțin o îmbunătățire a locului de exil. Din păcate, sulmonezul se înșelase: "Dar, iată ca a șasea iarnă m-a găsit tot exilat la polul nins". De-acum unica sa speranță era Carus "datorită strânselor legături de alianță" (per studii communia foedera sacri), căci pasiunea sacră a poeziei îi unește. Ovidiu spera ca, de dragul prieteniei lor, Carus să se folosească de propria-i influență pe lângă Germanicus, pentru a-i asigura schimbarea locului de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
șasea iarnă m-a găsit tot exilat la polul nins". De-acum unica sa speranță era Carus "datorită strânselor legături de alianță" (per studii communia foedera sacri), căci pasiunea sacră a poeziei îi unește. Ovidiu spera ca, de dragul prieteniei lor, Carus să se folosească de propria-i influență pe lângă Germanicus, pentru a-i asigura schimbarea locului de exil, singurul lucru care i-ar mai fi fost de ajutor sănătății lui. Dacă avem în vedere că există mari probabilități ca lui Carus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Carus să se folosească de propria-i influență pe lângă Germanicus, pentru a-i asigura schimbarea locului de exil, singurul lucru care i-ar mai fi fost de ajutor sănătății lui. Dacă avem în vedere că există mari probabilități ca lui Carus să-i fi fost destinate și scrisori din Tristele, de exemplu III, V229, avem confirmarea că, așa cum declară și sulmonezul la începutul scrisorii ex Ponto, Carus trebuie inclus printre prietenii de încredere ai lui Ovidiu, care, după exil, nu l-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de ajutor sănătății lui. Dacă avem în vedere că există mari probabilități ca lui Carus să-i fi fost destinate și scrisori din Tristele, de exemplu III, V229, avem confirmarea că, așa cum declară și sulmonezul la începutul scrisorii ex Ponto, Carus trebuie inclus printre prietenii de încredere ai lui Ovidiu, care, după exil, nu l-au abandonat pe poet numai pentru a-i face pe plac lui Augustus (jignindu-l poate în acest fel pe Augustus, se dă de înțeles cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
face pe plac lui Augustus (jignindu-l poate în acest fel pe Augustus, se dă de înțeles cu altă ocazie). Nu lipsesc din epistola în discuție referiri care să dezvăluie, poate cu o mai mare precizie, sentimentele politice ale lui Carus. Din punctul nostru de vedere, este vorba de aluzia la opera epică a lui Carus și anume Heracleida care "dezvăluie forța demnă a lui Hercules, erou pe care îl cântă" Produnt auctorem vires, quas Hercule dignas Novimus, atque illi, quem
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de înțeles cu altă ocazie). Nu lipsesc din epistola în discuție referiri care să dezvăluie, poate cu o mai mare precizie, sentimentele politice ale lui Carus. Din punctul nostru de vedere, este vorba de aluzia la opera epică a lui Carus și anume Heracleida care "dezvăluie forța demnă a lui Hercules, erou pe care îl cântă" Produnt auctorem vires, quas Hercule dignas Novimus, atque illi, quem canis, esse pares. (v. 11-12) Trimiterea la această operă nu ni se pare lipsită de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
înnobileze alte familii romane cu pretenții aristocratice. Cum se va vedea la timpul potrivit, Ovidiu însuși încerca să îndrepte originile casei lui Paulus Fabius Maximus de-a dreptul spre Hercules. Ținând cont de acest element, se poate înțelege încercarea lui Carus de a scrie Heracleida, exaltând figura eroului de care prietenul său, poetul Ovidiu, lega destinul familiei lui Paulus Fabius Maximus. Pontica, IV, X e adresată, fără îndoială, lui Albinovanus. Din câte se spune 231, este vorba de Caius Pedo Albinovanus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
5. Mențiuni literare și aspecte politice Am semnalat deja între unii destinatari ai scrisorilor lui Ovidiu și personalități literare ale căror opere se presupune că aveau și aspecte politice. Să ne gândim, de exemplu, la cei deja menționați: Pompeius Macer, Carus, Caius Pedo Albinovanus, Cotta Maximus, Rufinus, Cornelius Severus, Tuticanus. Pe lângă aceștia, mai apar citați în opera poetică a lui Ovidiu și alte personaje care s-au bucurat, din diferite motive se poate presupune și din afinitate de idei, inclusiv politice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia)351: Camerinus a cântat Troia cucerită de Hercule: cfr. Ovidiu, Epist. ex Ponto, IV, XVI, 19; Carus compusese Heracleida 352. Să denumești, așadar, un reprezentant al casei Fabia Herculeus sau Tirynthius, ca epitet stereotip 353, implica, pe lângă recunoașterea unei vechimi și a unei noblețe mai degrabă unice decât rare a celor din familia Fabia, și a unei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
marcomanii lui Marabodus și erau confruntați, în același timp, și cu o răscoală în spatele frontului a pannonilor și dalmaților, reprimată cu dificultate de trupele comandate de Tiberius. Finalmente, romanii ar fi restabilit situația, un detașament comandat de un oarecare Lucius Carus (probabil este vorba de L. Tarius Rufus, consul în 16 î. Hr.) ajutând armata regelui-client Rhoemetalces al odrisilor să-i respingă pe sarmați peste Dunăre. Activitatea militară se întensifică în perioada următoare, determinând schimbări importante la Dunărea de Jos, unde geții
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Killing and Cultural Formation, Standford University Press, Standford MacRae, G.W., 2003, „Feasts”, În Berard Marthalen (coord.), New Catholic Encyclopedia, vol. V, Thompson-Gale, Washington Maguet, Frédéric, 1998, „Astérix, un mythe et ses figures”, În Ethnologie francaise, nr. 3 Mahdi, Louise Carus; Foster, Steven; Little, Meredith (coord.), 1987, Betwixt and Between: Patterns of Masculine and Feminine Initiation, Open Courts, La Salle Maisonneuve, Jean, 1988, Les rituels, PUF, Paris Malefijt, Annemarie De Waal, 1968, Religion and Culture: An Introduction to Anthropology of Religion
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1370-1420) considera liniile palmare drept un semn al divinității, iar Paracelsus (1493-1541) a transformat discuția semnelor palmare în știință. Contele de Saint Germain (1710-1784), aventurier savant, a scris un text special, despre studiul esoteric al palmelor. Doctorul suedez Carl Gustav Carus (1789-1869) a utilizat știința studierii palmelor pentru casa regală. Ulterior apare și o lucrare dedicată special, semnată de un căpitan, Casimir Stanislas D’Arpentigny. El a realizat în 1839, clasificările formei mâinilor din Chiromanția. Lucrările de chiromanție ale lui Adolphe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
însă, care situează gândirea, înțelepciunea, logica medicală cu mult înaintea elenilor, afirmând că au fost medici și chiar un început de gândire medicală, cu multe mii de ani înainte de a fi apărut primul medic grec. în acest sens, Karl Gustav Carus, medicul lui Goethe, interpretează statuia egipteanului Imhotep, care a trăit cu 2800 de ani înaintea erei creștine și care Dar cei mai mulți cercetători sunt de acord că medicina hippocratică, respectiv greacă, marchează începuturile propriu-zise ale științei medicale. Fructificând rolul cronologiei, evitând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]