132 matches
-
-i aducea șobolănița, cerând În schimbul lor salam, Își aduse aminte că acum câțiva ani, la antrepozit, fusese Înregistrată o delapidare de proporții când din casieria Întreprinderii au dispărut circa zece milioane de grive. Era o sumă impresionantă. Luată la anchetă, casierița s-a sinucis, punându-și În mâncare șoricioiacă. După moartea ei, cercetătorii au scotocit toată casa și grădina, dar n-au dat peste bani. Cazul fusese clasat de mult. Avocatul apărării insista acum să se cerceteze odaia vecină cu depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
primit viza turistică pentru Germania Federală, și este rugat să vină să ridice Pașaportul. Mă numesc Emilia Bunescu și mă poate găsi la serviciul - Relații cu Publicul. A răspuns la telefon luând mesajul, caserița Vally. De fapt Vally nu era casieriță de drept, ea lucra la contabilitate sub fostul patronaj a lui Gică Popescu,Contabilul Șef, care deja cu câteva luni În urmă Îi privea poate, din „Înaltul Cerului”!. Grupul de Șantiere avea totuși În schema de funcționare o casieriță oficială
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era casieriță de drept, ea lucra la contabilitate sub fostul patronaj a lui Gică Popescu,Contabilul Șef, care deja cu câteva luni În urmă Îi privea poate, din „Înaltul Cerului”!. Grupul de Șantiere avea totuși În schema de funcționare o casieriță oficială dar, șantierul având peste una mie două sute de lucrători, În zi de salariu aceasta nu putea cuprinte În totalitate plata tuturor, statele de plata muncitorilor fiind confecționate pe formațiile de lucru a tehnicienilor. În această situație, pentruca plățile salariale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
statele de plata muncitorilor fiind confecționate pe formațiile de lucru a tehnicienilor. În această situație, pentruca plățile salariale să nu dureze intrând În noapte, unele funcționare tinere dela serviciul contabil, li se oferea prin rotație șansa dea face plățile. Uneori, casierițele improvizate se Înghesuiau să plătească formația de muncitori a lui Tony Pavone din anumite motive... Această formație cuprindea peste patru sute de muncitori și, având salarii peste limita de mulțumire ofereau plătitoarei ciubucuri substanțiale, de o așa manieră Încăt, la terminarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din anumite motive... Această formație cuprindea peste patru sute de muncitori și, având salarii peste limita de mulțumire ofereau plătitoarei ciubucuri substanțiale, de o așa manieră Încăt, la terminarea plății aceasta avea Încă un salariu asigurat. Cunoscând aceste amănunte, de regulă casierițele de ocazie se Înbulzeau să plătească formația lui Tony Pavone, Însă acesta, de cele mai multe ori o preferase pe Vally: se simpatizau reciproc, datorită acelui flux magnetic ce obligă sexele antagoniste să se iubească sincer, fără apropouri indecente...! Tony Pavone rămase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
picior peste picior. Stăteam În colțul de lîngă fereastră și de-acolo, din fund pînă la ușă, se găseau numai patru mese aliniate Într-un singur rînd, cu cîte patru scaune fiecare. Femeia de pe scaun era singura angajată, fiind și casieriță, și chelneriță În același timp. În spatele tejghelei se vedea o fereastră asemănătoare cu intrarea Într-un porumbar, prin care veneau comenzile. Fereastra era de mărimea unei coli de ziar; peretele avea altă culoare. Am văzut o mînă Întinsă ce servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nicidecum. Piesa, vreau să zic, e clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă concedieze, iar eu mă uit la ea îngrijorată, asta e tot ce îmi mai lipsea, Udi nu mai lucrează de câteva săptămâni, iar salariul meu abia ne ajunge, mă gândesc de două ori înainte de a cumpăra ceva, stau în fața casieriței de la supermarket ca în boxa acuzaților, așteptând sentința judecătorului, dacă mă concediază, din ce vom trăi. Când trec pe coridor și văd ușa ei închisă, sunt convinsă că interoghează candidații pentru slujba mea, și mă plimb nerăbdătoare prin fața biroului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii la Inspectorat. Dacă ăsta nou, de geografie, e expeditiv? Mă frământ. Ajung. Plătesc două călătorii. Nu mai stau să iau restul. Se aude trenul venind. Casierița urlă după mine: ia-ți, bă, restul! Dacă nu ți-l dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o știți. Coada de o sută cincizeci de oameni așteaptă cuminte să-mi recuperez mărunțișul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săruta cu Alain Delon printr-un geam de sticlă. Tot grupul nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
numele în Carol I (din 1893) și pe strada Traian, ce vor deveni centrul comercial al orașului Oltenița, (în localuri proprii sau închiriate). În jurul acestora se mișcă “...o sumedenie de oameni,fie prin munca lor că muncitori, misiți, voiajori, contabili, casierițe, băieți de prăvălie unde-și fac stagiul de învățătură că într-o adevărată școală, si care apoi ieșind succesiv în lume își creează și ei băcanii încurajate prin credit oferit...” de foștii patroni evrei. De aici rezultă importantă activității comercianților
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu-se un personaj extrem de important care traversase eroic ineditul unei aventuri extraordinare, pline de capcane și pericole. La 6 dimineața, se dusese după lapte. Fusese cât pe aci să relateze povestea casieriței grase, amărâte că fiu-său nu intră de doi ani la facultate și vânzătorului oacheș, tânăr cu perciuni negri și inel gros de aur, calificat în alte ocazii "un individ obraznic". Își revizui însă în ultima clipă intențiile, considerîndu-le sub
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În volan, acompaniind-o pe Gloria Estefan. No modern love for me, it's all a hustle What's done is done, now is my turn to have fun. * Mustafa a așezat cele câteva lucruri pe care le alesese În fața casieriței: măsline de Kalamata, spanac congelat și pizza cu brânză feta, o cutie cu supă de ciuperci și o cutie cu supă de pui cu tăiței. Până nu venise În America nu fusese În viața lui nevoit să gătească. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sertarul la loc, luând cheia falsă. În chiar acea zi, arhitectul intră în Sucursala nr. 4 Manigomian & Comp. Și întrebă dacă este acolo un impiegat cu numele Tudor Ioanide. Sucursala era un local restrâns, avea doar un vânzător și o casieriță, amândoi îmbrăcați în halaturi, după tipic. Răspunsul fu negativ. - Cu toate astea, Tudor Ioanide ia salariu la dumneavoastră, insistă arhitectul. Vânzătorul, care n-avea figura obișnuit comună a băieților de prăvălie, părând mai curând un mărunt intelectual, trădă o mică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Să vii și să mă săruți și la anul, îmi promiți? - Bineînțeles. Am făcut o plecăciune cam caraghioasă și am lăsat-o râzând. Am închis ușa pe dinafară și am ieșit afară, la băieți. Le-am povestit totul, despre năstrușnica casieriță de la filială, au râs cu poftă și ne-am urcat în mașină. Am făcut niște cumpărături: supe de pachet, fructe, pătrunjel, mărar și leuștean, ardei iuți, cartofi, ardei, țelină, morcov, vreo 20 de franzele, apă minerală și altele. Le-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
E adevărat că până la Tulcea n-am avut nicio problemă cu timpul. Dar de la Tulcea a început ploaia, cu vânt rece. Vremea era anapoda. Dar înapoi nu mai puteam da. La filiala de pescuit am procedat exact ca anul trecut. Casierița, aceeași, m-a întâmpinat veselă nevoie mare, i-am dat vinul și ciocolata și m-a întrebat câți suntem și unde sunt băieții. Cu noi îl luasem și pe Hari. I-am arătat pe fereastră pe cei trei tovarăși și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant, pragul sălii. O magazie înaltă, aproape goală, vreo zece spectatori. Abia are timp să se așeze, lumina se stinge. Spectatorii se ridică, plictisiți. Film fără intrigă și final ! Noroc că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
după ce s-au logodit, îl încurca de multe ori, de se roșea ca o fecioară. De-abia uniforma și războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala. De-a treia zi, când s-a îmbrăcat militărește, a cucerit o casieriță sentimentală jurîndu-i credință veșnică și uitînd-o pe urmă în brațele alteia. Pe unde îl ducea soarta, iubirile trecătoare îl întîmpinau și i se ofereau. Și el le culegea fără alegere, aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a nu depăși suma pe care o avea la el. După care, grăbit să nu întârzie la curs, se îndreptă spre casierie să plătească. Înaintea lui mai erau două persoane, iar după el un om în vârstă. Tocmai sună telefonul casieriței și aceasta își încetini ritmul servirii clienților, ținând telefonul între ureche și umăr. Noel dădea semne de nerăbdare, se frământa. Pierzându-și răbdarea, se întinde peste casă și îi smulge tinerei vânzătoare telefonul, îl închide rapid și se mai întinde
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sine, după care, schimbând tonul mai calm către bărbatul în vârstă: Cum adică mă răpune? Ce vreți să spuneți? Eu simt că îmi lipsește doar un ceva, nu știu precis ce ca să răpun eu timpul, adăugă în timp ce-i întindea banii casieriței, care încă mai comenta evenimentul, dar el nu-i mai dădea atenție și era absorbit de bărbatul în vârstă. Înainte de a-ți spune problema cu timpul, vreau să-ți fac o precizare. Ai judecat-o pe vânzătoare, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
adus vorba, e cam tăcut. Bănuiesc că muncește mult. Judy C harlie s-a comportat cam ciudat în ultima vreme. Tot voluntariatul ăsta pentru a face cumpărăturile nu prea-i stă în fire. Știu că zice că e interesat de casierița grasă și vrea s-o-nveselească puțin, dar îmi e foarte greu să cred că asta face de fapt. Cred că a fost acolo deja de șase sau șapte ori în ultimele două săptămâni. Poate că se simte vinovat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în loc de Waitrose sau Sainsbury’s, care, trebuie să recunosc, au produse de o calitate mult mai bună, ca să nu mai vorbesc de servicii și de varietate. Dar Judy poate fi foarte înțelegătoare când vrea, și când i-am explicat cum casierița asta nenorocită se transformase oarecum într-un proiect, dacă nu chiar într-o provocare, a îndurat selecția neinteresantă de bunuri cu care mă întorceam invariabil după vizitele mele, relaxându-se în luxul neobișnuit de a nu fi nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fac? Nu-mi vine să cred - mi se pare așa ireal. Dragoste și pupicuri, Stacey Charlie C redeam că viața mea devenise și așa suficient de ireală, cu plecarea mea din căminul familial și cu faptul că locuiam cu o casieriță obeză în Streaham, dar când am sunat-o înapoi pe Sally după mesajul disperat pe care mi-l lăsase la birou, mi-am dat seama că lucrurile erau și mai ciudate decât crezusem. Spunea că inițial mă sunase în legătură cu Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]