753 matches
-
teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își făcu apariția la intrarea unei clădiri, nu departe de zona În care locuisem pe vremuri, Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta demn de o femeie castă, dintr-o familie spaniolă nobilă? Parc-ai fi o indiancă. - Atunci nu te mai mișca, Îl rugase ea, cu umilință. Nu pot să-mi păstrez castitatea dacă te miști așa, În sus și În jos. - Roagă-te atunci, veni răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi. — În român față continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici? întreba el, dar pe fața lui se citea mai curând întrebarea De unde știi? Eleanor apasă încă o dată pe Play. „...și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi.“ — Futu-i... îi scăpa lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur. Te-am sunat să-ți spun că am Întârziat puțin și să nu te superi. N-am Înțeles. Nu te superi. Acum am Înțeles. Când caști, Înțeleg mai greu ce vrei să spui. Nu e cazul să duci mâna la gură. Vorbesc de la domnul Petru. Chiriașul doamnei Ster. Alverna. Știi unde. Vila cu crizanteme roșii la poartă. Așa. Uite ce s-a Întâmplat. Veneam spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o aruncé Într-un coș. - Toaté lumea sé lucreze! zise Nadejda Petrovna care ținea o greblé. Dupé ce a arétat cum se ține grebla, Nadejda Petrovna i-a tras doué palme lui Gurskii și i-a zis sé nu mai caste gură. Într-un costum albastru cu linii albe, Învéțétorul de educație fizicé umblă prin grédinițé și aréta cu degetul, și-i trégea pe béieți de pér. Și Șasa, si Bohanțov sépau prea repede. Pémîntul era moale și nici sépatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cele care compun imensitatea lumii vii: Vreau... dar nu știu... Tu trebui să stai cuminte și să faci ca mine, Înțelegi! Dsigur! Faci ca mine! Nu știi să te săruți, așa-i? Ba, știu! Ia arată-mi! Băiatul o sărută cast pe obraz, Marinița făcu o mișcare și băiatul a fost obligat s-o sărute și pe gură. Vezi că am dreptate! Degeaba știi tu fizică, chimie, matematică și română, dacă nu știi să te săruți , nu ajungi nimica-n viață
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărneturi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vreau să spun. Timp de o săptămînă n-a mers și ne-am despărțit. Pe urmă n-am mai avut curajul. Dar cu mine? Și eu m-am mirat. Ești singura care... Vreți să spuneți că cinci ani ați fost cast? Da, cam așa ceva. Femeile mă inhibă. De ce nu ne-am căsătorit? Eram sigur și încă mai sînt, că este ceva trecător. Angela s-a dus la Predeal calmă, fără nici o dorință de sînge. Îi revenea în minte mereu promisiunea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aparține); unii sînt considerați darnici, alții lacomi, unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățînați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu prea bine că fiecare va declara că ar fi minunat dacă ar exista un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
făcea pe invitați să nu mai plece de pe ring, îi prinse în vraja ei. Iar aici eu eram prinsă de imaginea din oglindă. O oglindă curată, limpede, întinsă. Mă vedeam clar, nemișcată. Și veni Angi să mă felicite. Mă sărută cast pe obraz, iar imaginea în oglindă avea să-mi apară mult timp în fața ochilor înainte de a adormi. Îmi puse în mâini un trandafir roșu, și îmi strânse, luat de val, mâna cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă conduse cu mașina, pe a cărei portieră avu grijă să m-o deschidă, până acasă. Și eu știu că m-ar fi condus chiar dacă nu aș fi rămas la el. Înainte de a pleca îmi așeză un sărut pe buze, cast, dar cu promisiuni fierbinți. Fu perfect. · Îl evitasem în ultimele zile. Iar acum stăteam în biroul său, îngropată în hârțogării, cercetând, înainte de a coborî la petrecere. Ce naiba crezi că faci? intră furtunos pe ușă. Bine, tu? Întrebai eu. Nu aprecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tine. Se face. Și ne întoarcem la cabană. Pe drum nu prea vorbim. Eu tac, el mai spune câte ceva. Ajungem noaptea pe la 12. Alerg și mă schimb. Cinăm. Și apoi mă așez pe pat. El face la fel. Mă sărută cast pe frunte și-mi zice noapte bună. A doua zi mergem la plimbare. Ne jucăm în natură, ne învârtim și totul se termină cu un sărut impetuos. Urmat de unul de plăcere. La cină servesc cam mult vin. Începem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-au încumetat să creadă că vor ajunge, vreodată, să stăpânească limba japoneză. Scaunul Realitatea este o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este înaltă și are trupul drept: în rochia albastră, pare o regină. Ai însoțit-o, de mii de ori, la Balurile Operei, sunt secvențele tale de vârf; ați petrecut împreună vacanțe, ați citit aceleași cărți. Între voi, totul a fost cast, nu v-ați îngăduit mai mult. ...Acum, jocul s-a terminat. Sybille va intra, pentru totdeauna, într-o poveste, o vei scrie. Ai scris-o, te gândești doar cum să o închei. Poți să alegi finalul pe care îl dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
semnează un comentariu pertinent despre poezia nonconformistă a lui Geo Dumitrescu, nesfiindu-se să citeze versuri dintr-o memorabilă tinerețe detabuizantă: "Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani,/ să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă,/ să umbli desculță prin bucătărie/ și să te cheme cineva, posesiv, umilitor și vulgar, Ťnevastăť./ Nu știu dacă te-aș iubi mai mult atunci -/ poate că aș scrie aceleași rânduri aspre, sceptice și fără poezie/ și aș cugeta, la fel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
puritane de educație -, John a fost, pînă la vîrsta de douăzeci și opt de ani (cît are la timpul povestirii), un prizonier al cercetării, cu prea puține incursiuni în lumea exterioară. Mai mult, el i-a promis severei mame că va rămîne cast pînă la căsătorie, asumîndu-și, ca atare, virginitatea, la vîrsta maturității, atît ca pe o virtute, cît și ca pe o fatalitate. Previzibil, conviețuirea alături de familia lui Maartens implică (și) declanșarea fiorului erotic, îndelung reprimat. Pe de o parte, John se
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
culoare." Galbenul înfricoșător al privirii îi atestă natura transumană, răceala de reptilă care-și pândește și atacă pe neașteptate prada. Faulkner nu rezistă tentației de a-i face acest portret, înecat în aluzii livrești: „Jones, un Mirandola gras într-o castă nimfolepsie platonică, o orgie religios-sentimentală în tweed cenușiu, croind o nesinceră, iluzorie articulare de lut umed pe o veche, nestinsă dorință, construindu-se pe sine în chip de Fecioară de carton." Într-o scenă decisivă, el îi mărturisește „nimfei" Cecily
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
strigoilor și strigoaicelor care, conform tradiției, furau mână vitelor cu lapte. Tot împotrivă strigoilor se obișnuia a se pune lângă poartă casei și la intrarea în grajd o grapă, așezată cu dinții în sus și cu un brăcinar de fecior cast petrecut printre aceștia. În conștiința populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79635_a_80960]
-
revine în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
fost eu cândva pe vremea când mi se interzicea nu mai avea importanță Decât acea roză crispată, toată numai o flacără, și tija-mi înfierbîntată și gamele de extaz Iar ea la sărutat membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
decât aceea pe care-o mărturisește într-un rând autorul, de a fi rescris minuțios, căci rescriere e cuvântul cel mai nimerit pentru o astfel de întreprindere, în latină pagini întregi din proza lui Sadoveanu. Nu e, totuși, o carte castă, aceasta. Nu lipsesc din ea primele experiențe erotice, concrete ori numai latente. Doar că și unele, și celelalte au parte de un subtil filtru cultural. Acesta conduce și la efectele, nu puține, de pince sans rire. Cutare imagine din Divina
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
la nimic rău - ipostaza aceasta, deși e sublimă etic, e nefertilă sub unghi filozofic, de aceea diaristul, aplicîndu-și tiranic imperativul purității morale, se expune pericolului de a se steriliza artistic. E atît de moral că pare sterp, și atît de cast că pare nefecund. Îi lipsește tenacitatea dată de ură sau încrîncenarea iscată din răutate. N-are cruzime, scrîșnire sau tensiune, într-un cuvînt, neavînd rutina sentimentelor negative, se văduvește de firul energiei lor. De aceea, Ciprian Măceșaru pare împins de
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
doar oi uita de groază dorul care mă omoară (Scrisoarea cătră Zulnia). În poemul lui Collardeau, care i-a stîrnit lui Conachi interesul pentru Heloisa și Abélard, iubirea dintre maestru și discipolă luase la început forma afinității intelectuale, a prieteniei caste; doar ulterior acest „amoriu din prieteșug” s-a transformat în pasiunea mistuitoare ce avea să-i piardă pe amîndoi. Iubirea lui Conachi pentru Zulnia reface peste veacuri, în mintea poetului, o schemă celebră. Traducîndu-l pe Collardeau, Conachi se afla deja
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]