1,466 matches
-
de sărbătorire a Anului Nou chinezesc. În această zi se mânâncă un fel de terci din orez fiert, numit Laba Zhou, care conține orez cleios, fasole roșie, mei, sorg chinezesc, mazăre și alte ingrediente, cum sunt curmale uscate, miez de castane, miez de nucă, migdale, alune, semințe uscate de lotus etc. Conținutul variază de la o regiune la alta. În nord, acest terci este un fel de desert, în care se pune zahăr, iar în sud din contră, se pun sare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bărcilor-Dragon, ce cade pe 5 mai, după calendarul agricol chinezesc. Conținutul este împachetat în foi de bambus sau de trestie și compoziția acestora diferă în funcție de regiune. În estul Chinei, în Suzhou, Jiaxing și Ningbo, umpluturile sunt din pastă de soia, castane, pastă de curmale sau carne proaspătă. În nordul Chinei, umpluturile au în conținut curmale sau fructe conservate. Zongzi are o istorie îndelungată. În folclor există o legendă care spune că prepararea acestei delicatese este o modalitate de comemorare a poetului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar exista o legătură magică între cauză și efect sau, mai bine zis, un gest ritualic care permite anihilarea efectului (stingerea focului fără apă) prin maltratarea cauzei (șuturile-n fund, palmele peste față, trasul de păr, de ureche, de nas, castanele și pumnii). Or fi având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cît de cît ce vrea să zică acest cuvînt și de ce anume au fost puse anumite cărți dedesubtul lui. Crezusem că citesc istoria lumii. PÎnă și azi trebuie să fac un efort să-mi amintesc, uneori chiar dîndu-mi mai multe castane În cap, că Eisenhower a existat În realitate, iar Oliver Twist nu. Pierdut În lume : epistemologie și spaimă. Dacă mă gîndesc la felul În care am relatat prima mea ieșire cu mama și Luweena În sălbăticia de dincolo de subsolul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
paișpele, zise arătând către Ciuleasa, care tocmai îi prezenta crampoanele tușierului. Dar Mihnea avusese și el același vis - și nu avea nici un chef să fie el vinovat dacă, Doamne ferește, visul avea să se adeverească. - Da’ de ce eu? Pune-l pe Castană, urlă. - O pun pe mă-ta! E omul tău! Să nu-ți scape cumva, că ăla ai fost! Mihnea bombăni ceva ce antrenorul nu auzi, ceva de rău, dar se conformă. Însă nici măcar marcajul la om nu-i mai ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dacă te duci în Vest, îți vei da seama ce spun. Deși diferența între albul sau albastrul din România și cel din Franța sau Finlanda, de exemplu, este oarecum în afara spectrului pe care îl percepi tu, ea există. Ia o castană din București și pune-o lângă una din Budapesta - și vei vedea că cea magheară este maro sau castanie, iar a noastră, gri. Sau pune mâna ta lângă mâna unui american, a lui va fi mai albă și mai roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
va fi mai albă și mai roz decât a ta... dacă nu cumva și ochii tăi, retina, pupila etc. au o pânză gri pe ei... - Ciudate lucruri zici, moș Francisco, am spus. Și griul ăsta cum ajunge pe case, oameni, castane? - În primul rând, prin vopsea, prin materiale. Lucrurile făcute în România, de la filme la blocuri, sunt gri. Apoi, mai este o metodă... - Care? - Nu știu dacă ai fost vreodată la Brașov. - Am trecut pe-acolo, da. - Ei bine, poate ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
căruțelor de la cimitir. Era acolo o bătrână care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să culegi și alte date prețioase: în despărțitura de ouă a mai rămas unul singur; mai ai doar o jumătate de lămâie, aproape uscată; în fine, în proviziile esențiale se observă oarecare delăsare. Ca o compensație, uite niște cremă de castane, măsline negre, un borcănel cu barba-caprei: e clar că atunci când cumperi te lași atrasă de mărfurile pe care le vezi expuse, fără să-ți amintești ce lipsește din casă. Observându-ți bucătăria, deci, pot obține o imagine despre tine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare dezmățat. Și mie îmi este rușine să plâng, „să mă ia dracu’ dacă-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simte el că e slovac? Încă o Întrebare la care, el, Gheretă, nu avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai bune curse pentru șoareci. Om harnic, Wenczel! Toată lumea Îl admira. Chiar și Gheretă. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai frumoase castane culese chiar atunci, o halviță, un măr, câteva nuci, un ceas de mână fără arătătoare, o cutie de farduri, o fotografie cu B.B, o decorație, o minge de tenis Dunlop, și un bilet pe care scria ceva. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în ultimele zile. Nu era mare scofală, ca să înțelegeți bine despre ce-i vorba. Informațiile care-i soseau din sfert în sfert de oră l-au băgat în sperieți de parcă s-ar fi apropiat sfîrșitul lumii. Cineva vrea să scoată castanele din foc cu mîinile mele, a-nceput cu văicăreala, se trage la Palat, la Universitate, o să dea vina pe mine că le-am împărțit arme, o să mintă că eu le-am dat ordin să se împuște între ei. Minciuni, diversiune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pielea goală și ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul îi masează autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără pe pereți. Se desfășoară, după cum se vede, o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceea se chinuiește să imagineze tot felul de situații imposibile. Speră că astfel își modernizează stilul. Nu și l modernizează. Reușește doar să ne amuze și, uneori, să ne sperie cu câte o imagine lugubră, de genul: „Ceas de seară, / castanele ochilor / pe nimic nu mai lunecă.“ Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum, autorul are grijă să ne bombardeze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să ne amuze și, uneori, să ne sperie cu câte o imagine lugubră, de genul: „Ceas de seară, / castanele ochilor / pe nimic nu mai lunecă.“ Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum, autorul are grijă să ne bombardeze cu încă o veste dătătoare de fiori: „Aerul e un fier vechi“ etc. Dacă află asta cei care trăiesc din strângerea fierului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu ce crezi că s-a ocupat pletosul de sub tei? A scris cărți, zeci de cărți, a luat multe premii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu ce crezi că s-a ocupat pletosul de sub tei? A scris cărți, zeci de cărți, a luat multe premii, este studiat în liceu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta. Ehei, baroane, baroane, cum scoți tu castanele din foc cu mâinile mele! Gata cu slugărnicia! Gata, Dumnezeii mă-ti de comunist împuțit!" Au trecut două ore de când Ieremia, sprijinit de balustrada parcării, demantela idei, apoi le înnoda la loc în altă ordine a priorității: ipotezele justificau algoritmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Viața și opiniile lui Zacharias Lichter. Împrumutase cartea pentru o săptămînă de la un student, nu de la filozofie, nu de la filologie, ci de la agronomie. Pe o bancă, sub o coroană de ramuri protectoare din care, la răstimpuri, cădeau cu pocnete Înfundate castanele, Augustin a dat glas cîtorva pagini. Am amețit amîndoi și am pornit-o pe patru cărări spre Terasa Chios. Cele două sticle de bere ne-au mai trezit. Dacă la Întoarcerea În internat ne-ar fi prins că mirosim suspect
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
râvnă și cu ură. Mai întâi l-a potrivit pe Roibu în poziția pe spinare, cu picioarele chircite în sus, și se pregătea să-i ia de-ndată fuduliile și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru operațiunea de castrare, piciorul contractat al armăsarului, acționat parcă de un resort nevăzut, a izbit cu viteza fulgerului și cu forța a doi cai putere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
simți că execuți un gest banal, dar indispensabil naturii tale umane, acela de a îngurgita vitaminele, proteinele, lipidele, glucidele necesare susținerii vieții, nu, să simți că atunci când duci spre gură gingașa prăjitură care anunță toamna, modelată în culoarea și forma castanei, întreaga natură ți se dă, spre voluptuoasă unire, iar tu ești ea și ea este tu. O aromă unică a unei rare specii de ciuperci deschide spre tine muntele verii, miresmele lui încețoșate și proaspete? Iat-o pe Reiko făcând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
piept cu nopți flaușate, în inimă cu învălmășeală. Peste cartierul lui tanti Norica pocnise un fel de copertă, ceasurile închise-n troleu dispăruseră într-un plic la prietenul ei de departe, nopțile nedormite rămăseseră-n cămăruța ei cu pervaz și castane." (pp. 100-101). Odată cu zgomotele marelui oraș, în interioarele sărăcăcioase ale cărții intră elementele atmosferice, tulburând puțin registrul realist: "Un nor din cei transparenți, de departe, veni cu bobârnace spre ea. Și-o însoți până la garsonieră" (p. 115). "Un nor dolofan
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]