14,490 matches
-
pe care le-am văzut/auzit recent purced - fiecare în felul ei- din impulsul aceleiași foarte omenești tensiuni: frivolitate - austeritate. Tannhäuser este ficțiune romantică inspirată lui Wagner de un atestat istoric: existența unui concurs de poezie cavalerească în Thuringia, la castelul din Wartburg, la începutul secolului 13. Existența minnesängerului Tannhäuser și urma lui în manuscrise: printre ele un imn către Venus și un cântec despre penitență. Spectacolul este tradițional, în montarea de acum câteva bune decenii. Don Giovanni, încă o versiune
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Ne puteți spune care e sursa lor? O.L. Unul dintre primii germeni ai romanului meu datează din timpul unei călătorii la Moscova pe care am făcut-o acum trei ani. O doamnă m-a găzduit în podul vechiului ei castel de familie, devenit în timpul comunismului un imobil comunitar. Amintirile acestei doamne din perioada comunistă erau încă foarte vii și datorită poveștilor ei, mi-a fost foarte ușor să-mi imaginez ce putea să fie un asemenea loc, o jumătate de
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
Alex. Ștefănescu Un zid al Berlinului între prezent și trecut Într-un film al lui Luis Buńuel, Viridiana, un castel, în care tocmai se făcuseră pregătiri pentru o nuntă, este părăsit în grabă de stăpânii lui și invadat de cerșetorii din împrejurimi. Aceștia se instalează la mesele cu torturi fastuoase și tacâmuri de argint, sub candelabrele feerice, și încep o
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
a crea impresia că literatura generată de ideologia marxist-leninistă este singura posibilă. Cu toate că nu au practicat deloc bunul-simț, comuniștii au trăit mereu cu sentimentul - secret și chinuitor - al nelegitimității și au avut un complex de inferioritate față de adevărații "stăpâni ai castelului", fie ei și aruncați de multă vreme în gropile comune de la Sighet. Soluția, terifiant-infantilă, pe care au adoptat-o a fost să se izoleze și să se baricadeze, renunțând la orice comunicare nu numai cu lumea civilizată, ci și cu
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
1991 și 2001 a fost directorul serviciului în limba română al postului de radio "Vocea Americii") decît de scriitor. Puțini își mai aduc aminte astăzi de cărțile sale de proză publicate la începutul deceniului nouă (cel puțin una dintre ele, Castelul romanului, a stîrnit ceva vîlvă la vremea apariției), așa cum, pentru mulți tineri formați după 1990, colecția revistei "Secolul 20" (la care Andrei Brezianu a coordonat zona de literatură engleză și americană) rămîne un capitol niciodată deschis din istoria noastră culturală
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
a doua calitate a scrisului lui Andrei Brezianu este calofilia. Eseistul are un ochi de artist. Mereu atent la toate detaliile care îl înconjoară, competent și rafinat, el se simte în lumea artei ca peștele în apă. Intrarea într-un castel din Salzburg îi prilejuiește scrierea unor rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La castel domnește un paradoxal spectacol de contraste ce hrănește și încîntă ochiul minții, ca o frîntură de oglindă ruptă dintr-
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
care îl înconjoară, competent și rafinat, el se simte în lumea artei ca peștele în apă. Intrarea într-un castel din Salzburg îi prilejuiește scrierea unor rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La castel domnește un paradoxal spectacol de contraste ce hrănește și încîntă ochiul minții, ca o frîntură de oglindă ruptă dintr-un gran teatro del mundo. Istoria veche dăinuie, teatral de vie, în toate ungherele; locatari de mult răposați bîntuie cu blîndețe
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
darmite o sabie. Și mai ales una pe care ți-a capturat-o dușmanul! Cu toate acestea, despre celelalte săbii ale domnitorului textele istorice tac. Ce s-a ales de ele? Unde s-or fi aflând? Au ruginit sub ruinele castelelor moldave? Le-au topit tătarii, polonezii ori muscalii? Le-au aruncat la grămada de fier vechi descendenții direcți? Le-or fi înstrăinat urmașii - îi știți, cei care până-n ziua de azi și-au trecut pe emblemă nemuritoarele slove " Nu ne
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
urmă a venit '44. Bibescu a murit în '41 și noi în '42 și '43 am fost în grupul ăsta de aviatori, ne-a invitat de SF. Gheorghe la această masă în amintirea lui. Și masa o puneau în parcul castelului; Sf. Gheorghe e în aprilie și de multe ori era vreme frumoasă. Martha se vede prea puțin. Aicea e ea, tot cu pălăria, Bâzu Cantacuzino, ăsta e comandantul aviației noastre, și niște camarazi. După ce luam masa, făceam o plimbare prin
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
intră o mulțime de lume acolo, a stat el cât a stat și, la un moment dat, s-a ridicat și s-a scuzat, zicând că se duce să-și ia ceva și atunci a ieșit pe ușă afară din castel, s-a dus unde erau mașinile și a fugit în oraș, a fugit pur și simplu, a lăsat-o pe Martha așa... R.: Și ea ce a zis? M.D.: Nu știu ce a zis, a înghițit povestea.( Râde amuzată). R.: De obicei
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
publica în Franța, avea o fiică pe care o iubea, deși nu semănau deloc...A făcut mult bine cu organizațiile de binefacere în perioada războiului și a avut grijă să facă Mogoșoaia monument național. Eu am cunoscut-o acolo, la castel, între '42 și '45, când ne invita de Sf. Gheorghe la mesele în memoria soțului ei... Și așa am văzut-o ultima oară pe terasă, lângă tipsiile cu petale de trandafir...într-o o zi caldă de toamnă...
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
amplificându-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna, în zarea din spre nord, care și ea îmi e accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și parcă fără locuitori. Nu mă interesează amănuntele, mi-
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
înainte chiar ca să existe un �început�, susținînd ideea acestei proiect. Atunci, o curată utopie. Dintr-o cameră romantică de la rafinatul și atipicul Hotel �Împăratul romanilor�, dintr-un spațiu arhitectural asemănător cu cel în care au locuit doamnele de companie la Castelul Peleș, am privit pe geam cerul. Cum spune, undeva, Jacques Brel. Ziua și noaptea. Am privit norii și seninul, ploaia, aura Lunii și stelele, am auzit murmurul vocilor din jur. Și am ascultat o mie și una de povești. Nu
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
pricinuită de pieiciunea, delnicuescența corpului omenesc, putrefacția întregei materii (vorbește un medic!) autorul are obsesia scatologică, mucozitățile, diareea, o greață mai extinsă, dominată în contradictoriu de "excreția aeriană" care este parfumul... Astfel vom merge din carte în carte ca din castel în castel, izgonit, respins ca o dejecție de istoria însăși învingătoare în urma înfrângerii hitlerismului, la care un intelectual rafinat ca Celine, aderase. Colaboraționismul pare o vorbă. Dar el a fost, pentru nu puține conștiințe estetice , o tragedie irecuperabilă, existențial. Literar
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
pieiciunea, delnicuescența corpului omenesc, putrefacția întregei materii (vorbește un medic!) autorul are obsesia scatologică, mucozitățile, diareea, o greață mai extinsă, dominată în contradictoriu de "excreția aeriană" care este parfumul... Astfel vom merge din carte în carte ca din castel în castel, izgonit, respins ca o dejecție de istoria însăși învingătoare în urma înfrângerii hitlerismului, la care un intelectual rafinat ca Celine, aderase. Colaboraționismul pare o vorbă. Dar el a fost, pentru nu puține conștiințe estetice , o tragedie irecuperabilă, existențial. Literar, nu. Celine
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
80, realizată de el însuși, Al. Mușina selectase din tot ce scrisese până atunci două poeme, Budila-Expres " devenit unul dintre cele mai la îndemână instrumente în familiarizarea cu poezia optzecistă " și Mironosița, cartea în discuție reunește mai multe voulme: Strada Castelului 104 (ăn varianta necenzurată), Lucrurile pe care le-am văzut(1979-1984), Aleea Mimozei nr.3, Tomografia și alte explorări, Tea și Personae, urmate de o postfață semnată Al. Cistelecan, Pe unde mai merge Budila-Expres. Deși formula lirică aleasă de Al.
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
o scurtă suferință, se va întoarce la punctul de plecare, deci pe masă - sugerând astfel posibilitatea unor eterne reîntoarceri, mitul clasic al tragediei ce se repetă din generație în generație. Ideea regizorului de a reprezenta decorația scenelor succesive (din interiorul castelului și din exterior, din grădină, pădure și grotă), desfășurându-se într-o unică încăpere, cu mobile enorme: totul apare ca jocul unor copii, pentru a căror fantezie este îndeajuns un covor transparent în chip de peisaj. Se potrivește cu prezența
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
de la moartea lui Foucault a stîrnit, de asemenea, o emulație incredibilă; ca și bicentenarul George Sand, de altfel, devenit sursă de turism cultural ce a adus în Berry zeci de mii te turiști, pe tot parcursul acestui an, pe la diversele castele și conace unde poposise infatigabila prozatoare și amantă absolută de poeți, compozitori și pictori. Mai trebuie spus că viața literară în Franța pune pe același plan traducerile cu operele autohtone, un fel de a zice că prin aceeași fereastră se
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de scenă nefinalizată: Ana pleacă de la castel, scapă mănușile, prințul le ia și pornește în galop să-i le returneze. Nu aflăm niciodată dacă i le-a dat înapoi sau nu... Și până acum nici nu m-am atins de dialoguri, care sunt de-o artificialitate demnă
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
lumea lui interioară: nicăieri mai mult și mai direct ca aici. Cartea se adună în ritm de șuvoi din însemnările intermitente ale unei jumătăți de an - din august 1986, timp petrecut în decorul fantastic, de vară iluzoriu atemporală, al unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă e și nu e un jurnal. Eugen Ionescu notează - așa cum se întîmplă în orice carte de acest fel - frămîntări, gînduri și întîmplări ale cotidianului. Dar totul compune un scenariu cu
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
postmodernității, flexibilitatea temporală și geografică, viii și morții, Occidentul și satul bănățean tradițional (cu specificitatea sa multietnică) sînt macerate temeinic și apoi retopite în operă, iar autorul este primul care exclamă uimit (inimitabilul său "măi, măi") în fața rezultatului final. Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă este un roman care se pretează la mai multe tipuri de lectură. El poate fi citit ca o scriere de ficțiune, dar și ca una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de amintirile
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
povestit sau comentat. Este un roman alcătuit din mii de fascicule luminoase, imposibil de cuprins în totalitate în spațiul unui comentariu. Or, în absența tuturor elementelor tabloul devine incomplet și prea puțin atrăgător. Despre ce este, totuși, vorba în Misterele Castelului Solitude? Bref, despre totul și despre nimic. Autorul a primit o bursă de creație la respectivul castel pentru un an de zile, iar romanul este textul produs cu acest prilej. Copleșit de singurătate, prozatorul se plimbă fără țintă, face excursii
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
în spațiul unui comentariu. Or, în absența tuturor elementelor tabloul devine incomplet și prea puțin atrăgător. Despre ce este, totuși, vorba în Misterele Castelului Solitude? Bref, despre totul și despre nimic. Autorul a primit o bursă de creație la respectivul castel pentru un an de zile, iar romanul este textul produs cu acest prilej. Copleșit de singurătate, prozatorul se plimbă fără țintă, face excursii cu bicicleta, stă pe bănci și meditează la întîmplări și chipuri de demult. Oameni de mult uitați
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
chipuri de demult. Oameni de mult uitați îi revin în memorie, la început cu faptele și vorbele din vremea lor. Apoi experimentul merge mai departe și personajele sînt puse să comenteze experiențele scriitorului ca și cum ar fi prezente și ele la Castelul Solitude. Singuraticul scriitor se întoarce în trecut reproducînd o experiență cvasi-proustiană, în vreme ce oameni care au murit cu ceva timp în urmă pot participa din nou la evenimentele prezentului. "- Eh, a venit vremea să o iau spre casă, îmi zic, și
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
cade, dom' profesor". îi spun și dumnealui se apucă, ascultător, să le strîngă unul cîte unul" (p. 38). Ce altceva sînt însă acești morți veniți dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat care îi populează naratorului singurătatea de la Castelul Solitude dacă nu fantomele care bîntuie castelele din romanele gotice. Acesta este chiar unul dintre misterele Castelului Solitude; faptul că el este bînuit de fanome, e drept niște fantome blajine și omenoase care nu au nimic înfricoșător și a căror
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]