286 matches
-
număr de locuitori. Până în secolul XV Cetatea Regală "Castrum Clus" va dobândi o organizare urbană. Din statutul de cetate regală, Clujul va deveni cetate liberă. Cetatea era un centru militar-administrativ, fiind condusă de către comitele regal. În fruntea cetății se afla castelanul. În chestiunile militare acesta apela la comandantul garnizoanei ("princeps exercitus") și soldații acestuia. Pentru chestiunile administrative se folosea de slujbașii pe care îi avea. În mare parte populația se compunea din mici proprietari de pământuri aflate în jurul cetătii. Existau însă
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
(d. 1158) a fost un nobil francez, senior de Vitry și devenit "jure uxoris" conte de Rethel, de la 1124 și până la moarte. Descendența lui este neclară. Se afirmă uneori că ar fi fost fiul unui anume Andre, castelan de Vitré, cu Agnès de Mortain. Cu toate acestea, conexiunea are la bază confuzia dintre localitățile Vitré din Bretania și Vitry, situat în regiunea Champagne. Odo a fost căsătorit cu contesa Matilda de Rethel (d. 1151), fiica cea mare a
Odo de Vitry () [Corola-website/Science/328527_a_329856]
-
că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din Avrig, datat în anul 1627. În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la Turnu Roșu, pe lângă organele scăunale de la Tălmaciu, precum și pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
pe Cunigunde, cu ajutorul Papei Urban al V-lea, pe 5 decembrie 1369. A treia fiică, Hedwig a fost legitimizată de către Papa Grigore al Xi-lea pe 11 octombrie 1371. Cazimir a avut copii nelegitimi cu amanta sa, Cudka, soția unui castelan.
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
câteva momente în urmă; le aruncase omul îmbrăcat în negru, care scosese capul de sub casă. Când toți ochii din încăpere fură întorși în direcția aceea, omul profită de diversiune și dispăru în vânt și întuneric. Ninja erau ochii și urechile castelanului. Oricine stăpânea un castel, locuind între zidurile sale și înconjurat încontinuu de servitori, trebuia să se bazeze pe spioni. Nobunaga avea angajat un maestru ninja. Însă nici chiar cei mai apropiați vasali ai lui nu cunoșteau identitatea acestuia. Nobunaga avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ungureanu a mărturisit că atât Băsescu, cât și Tăriceanu s-au ridicat la nivelul așteptărilor sale și că a colaborat excelent cu amândoi. În plus, el a dat dovadă de abilitate, reușind să îi împace și să-i concilieze pe castelani. Să ne reamintim: Tăriceanu s-a plâns că a fost ignorat de MAE, iar Băsescu a susținut că premierul minte. Ei bine, ambii au dreptate, da, e adevărat, MAE nu i-a trimis un document primului-ministru, ceea ce nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
lui Mihul un al treilea salv-conduct la 28 iulie 1468. O face la rugămintea regelui polon făcută solilor lui Ștefan, Stanciul pârcălab de Cetatea Albă și Toader Prodan, pisarul. Pe lângă domn au intervenit și solii regelui polon Dobco din Bâșcov, castelanul de Belz și Stanislav din Tencin, subcămărașul de Holm. Aceștia îl roagă pe domn împreună cu „mitropoliții noștri” și cu toți boierii ca să-l ierte pe Mihul. Așadar, salv-conductul n-a fost dat la presiunea boierilor, ci la rugămintea acestora, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a trimis o nouă solie formată din Stanciul, pârcălabul Cetății Albe, și Toader Prodan, pisarul. În urma tratativelor duse de cei doi soli ai lui Ștefan cel Mare, regele avea să trimită și el doi soli în Moldova, pe Dobieslaw Bieszowski, castelan de Belz și pe Stanislav Teczynski, subcămăraș de Chelm. Dar mai înainte de aceasta, regele polon i-a scris regelui Matei, la 16 martie 1468, prin care-i cerea să nu atace Moldova, care era vasala sa. De asemenea, nobilii poloni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după cum știm cu certitudine, au dus cu ei felurite prăzi, cai, cete de oameni, turme de animale și vite mărunte”. Pentru a ști cum s-au desfășurat evenimentele, au fost trimiși în Moldova Ioan, arhiepiscopul Liovului și Iacob Buceațchi (Buczacki), castelanul de Halici. Regele nu credea că toate câte s-au întâmplat au fost ca rezultat al voinței și al inițiativei domnului, iar dacă se dovedește că este adevărat, i se cerea domnului să-și retragă oamenii de acolo. În cazul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1497, regele Ioan Albert a început pregătirile pentru război. Pentru a afla care este atitudinea domnului Moldovei față de războiul plănuit, Ioan Albert a trimis doi soli însemnați, pe Creslau de Curosvankij, maestrul de Cuija și pe Nicolae Podlodovskij de Przithijk, castelan de Radom, ca să-i vestească, după cum relatează Wapowski, „despre marea expediție împotriva turcilor și să-l îndemne să ia parte ca aliat la un război pe cât de creștinesc, pe atât de necesar”. Solii trebuiau să-i transmită domnului voința regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca să atace Ungaria în anul următor. Solul, pe care regele îl va trimite în Turcia, să folosească alte cuvinte decât domnul Lanczkoronski. La începutul anului 1502, în ianuarie sau februarie, sosea la Suceava solia polonă formată din Mikolaj (Nicolae) Kameniecki, castelan de Sandomir, Jan Bochotniki, staroste de Cracovia și Jan Krowicki, decanul de Liov. Regele se plângea că moldovenii au prădat în lung și în lat în Polonia, pricinuind mari pagube, iar negustorii poloni au fost opriți să meargă în Imperiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se angajeze mercenari cu care, în vara anului viitor, “Pocuția cu Colomeea să fie realipite la regat” și să se facă o expediție în Moldova. Regele a trimis patru mari dregători la Liov, în apropierea graniței cu Moldova: Spytek Iaroslawski, castelan de Cracovia, Nicolae Kamienecki, starostele de Cracovia, Stanislav Chodecki, castelan și staroste de Liov și Nicolae Firley, staroste de Lublin. Firley a fost trimis apoi în Moldova, ca să trateze cu Ștefan, pe care l-a găsit la Cernăuți (2 noiembrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Colomeea să fie realipite la regat” și să se facă o expediție în Moldova. Regele a trimis patru mari dregători la Liov, în apropierea graniței cu Moldova: Spytek Iaroslawski, castelan de Cracovia, Nicolae Kamienecki, starostele de Cracovia, Stanislav Chodecki, castelan și staroste de Liov și Nicolae Firley, staroste de Lublin. Firley a fost trimis apoi în Moldova, ca să trateze cu Ștefan, pe care l-a găsit la Cernăuți (2 noiembrie 1503). Discuțiile au avut loc între 3 și 5 noiembrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar în 950 numărul lor se ridica la 56. Cea de a treia etapă a fărâmițării feudale are loc la sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor, când apar senioriile. Acum este epoca stăpânilor de castele. Mai mulți castelani reușesc să devină independenți „autoritatea seniorului se exercită asupra unui teritoriu complet coerent la centru în jurul castelului sau a mănăstirii. O seniorie, cum era cea de la Bellême, avea 100 km în lungime și 30 km în lărgime. Pe acest teritoriu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dea regatului vecin Țara Șepenițului, cu cetățile Hotinul, Țețina și Hmielovul “cu toate ținuturile, locurile, satele”. La 28 februarie 1444, cetățile respective se aflau în mâinile Marincăi, soția lui Iliaș. Aceasta, împreună cu Manoil, pârcălabul de Hotin, îi încredințau lui Ioan, castelanul de Czyszow, și lui Petru Odrowansch, palatinul de Liov, cele trei cetăți până la Sân Petru. Până la acea dată, regele urma să restituie lui Iliaș și soției sale moșiile pe care aceștia le aveau în Polonia. În cazul în care restituirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sat. Numai domnul acordă dreptul de a întemeia un sat, indiferent dacă beneficiarul era un mare boier sau acum primește un loc în pustiu ca să întemeieze un sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a pus o pecete pe buzele Profetului pentru ca să nu dezvăluie nimic. - Desigur! Fiindcă n-a văzut nimic. De ce ar trebui Dumnezeu să primească pe lângă el un eretic și să stea de vorbă cu dânsul, explicându-i planurile sale precum un castelan propriului vechil? Poate că urcușul până la lumina lui o fi Îngăduite, Însă doar ca ispășire și ca Învățătură de minte pentru omenirea Întreagă. - Mahomed este cel mai nobil dintre bărbați, primul și ultimul dintre profeți. Cine este mai demn decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
evoluate și înlesnindu-le legăturile cu lumea din afară. Interdicția instituită pentru creștini de Biserica catolică de a practica împrumutul cu dobândă i-a transformat pe comercianții și bancherii evrei în monopoliști ai operațiunilor de creditare care acordau împrumuturi suveranilor, castelanilor, nobilimii, consiliilor municipale, orășenilor. Autoritățile publice au adoptat față de evrei o atitudine bivalentă, pe de o parte, îi culpabilizau pentru Răstignirea lui Iisus Christos, pe de altă parte, fiindcă recurgeau deseori la serviciile lor și beneficiau de substanțiale încasări fiscale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mențină Statele Generale în afara guvernării cea mai mare parte a timpului, se numără, cum deja am mai arătat, constituirea unui aparat birocratic eficient. Începând cu secolul al XIII-lea ei și-au impus controlul asupra provinciilor prin intermediul propriilor reprezentanți: prepoziți, castelani și balivi în nordul regatului, seneșali în sud. Corespunzător acestor circumscripții districtuale regele impunea alegerea reprezentanților în Statele Generale. O altă modalitate de a paraliza activitatea adunărilor a constituit-o transformarea impozitelor extraordinare în impozite ordinare. În consecință stările nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ochii, încercând să-și regăsească în amintire tinerețea; vedea curtea unui castel, cu câini de vânătoare la scară, cu servitori în sala de arme, și sub un leagăn din ramuri de viță, un băiețandru cu păr bălai între un bătrân castelan îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pitic își făcu apariția dintr-o plăcintă; și cum nu mai pridideau cu pocalele fiindcă numărul oaspeților sporea mereu, până la urmă băură din cornuri și din coifuri. Oaspeții plecară în zori"379*. Primirea străinilor era întotdeauna făcută cu larghețe. Când castelanul zărea un trecător era trimis înaintea lui un valet și "străinul avea încredere, se abătea din drum". El "pleca cu un câștig frumușel și fără să fi suferit nici o silnicie". Pelerinii erau bine primiți, hainele lor umede erau uscate lângă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se abătea din drum". El "pleca cu un câștig frumușel și fără să fi suferit nici o silnicie". Pelerinii erau bine primiți, hainele lor umede erau uscate lângă vatră și "după ce se îndestulau începeau să-și povestească călătoriile"380. Pe lângă asta, castelanul îi primea pe vechii săi tovarăși de arme și evocau împreună luptele la care luaseră parte. Educația primită de Iulian a făcut din el un tânăr caritabil care dădea de pomană cu modestie celor săraci. Cum oare atunci Iulian a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totuși cu totul absentă, chiar dacă face obiectul unei negări. Într-un fragment datat 1920, putem citi: Lucrurile astea se înțeleg de la sine, doar K. nu le înțelege. În ultimul timp și-a pus în gând să se introducă în familia castelanului nostru; dar nu-și încearcă norocul pe calea relațiilor mondene, vrea să meargă direct la țintă. Poate, calea obișnuită i se pare prea lungă, și ea este într-adevăr așa, dar calea pe care încearcă să o urmeze este într-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
norocul pe calea relațiilor mondene, vrea să meargă direct la țintă. Poate, calea obișnuită i se pare prea lungă, și ea este într-adevăr așa, dar calea pe care încearcă să o urmeze este într-adevăr imposibilă. Desigur, exagerez importanța castelanului nostru. E un om de bun simț, muncitor, respectabil, dar nimic mai mult. Ce vrea K. de la el? Vrea să-i tulbure o situație în domeniu? Nu, nu-i asta, el este el însuși înstărit și duce o viață lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simț, muncitor, respectabil, dar nimic mai mult. Ce vrea K. de la el? Vrea să-i tulbure o situație în domeniu? Nu, nu-i asta, el este el însuși înstărit și duce o viață lipsită de griji. O iubește pe fata castelanului? Nu, nu, e la adăpost de această bănuială...". 581 Astfel, hangița, de exemplu: "Luă din nou fotografia, o privi, netezi și o puse sub pernă. Mișcările-i deveniră mai încete; dar nu era oboseală, ci povara amintirii" (109). 582 "Această
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]