1,049 matches
-
care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
repeta întruna că Ștefan e un băiat cuminte și muncitor, îi aduce bani și fiica ei trăiește mai bine ca niciodată. Într-adevăr, tânărul Escu câștiga frumos. Luana se îmbrăca de la magazinele cele mai selecte, dăduse în patima bibelourilor, a castroanelor de tot felul cu care gătea masa, ca de sărbătoare, de câte ori se așezau să mănânce. Împletea pulovere, cumpăra reviste, citea tot ce-i cădea în mână dar nimic nu-i aducea o reală satisfacție. Continua să ducă dorul nopților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ilustrare a tuturor defectelor tale, una dintre tipicele nerozii de Înaltă clasă de ale lui Mick Matsoukis. Ieșită din fire, Margaret și-a ridicat mâinile și le-a lăsat să cadă pe brațele scaunului Împletit din ratan, un soi de castron ori o nucă de cocos tăiată pe jumătate, golită și Înclinată astfel Încât nu-i Îngăduia nici să stea ca lumea și nici să se Întindă, iar picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și m-am rătăcit. Dar nu, oricât de optimistă Încerca să fie, știa că dispăruse și că ea era de vină. Orașul ăsta o Înfrângea. și-a plimbat privirile de jur Împrejur, prin camera sărac mobilată. Mai erau două scaune castron din Împletitură de ratan și un altul, de mai mici dimensiuni, pe care stătea Mick. Sub corpul lui masiv, părea un scăunel de copil. Nu se vedea nici masă, nici dulap, nimic unde s-ar fi putut aranja feluritele obiecte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea cu extaz în castron, ce păcat că nu vine și Nik aici! Eu am să fac o cafea, propunea, revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Are șaizeci și șapte la suta hidrocarbonați, din care zaharurile reprezintă mai puțin de unu la sută. Și nu conține sare deloc. Bănuiesc că de-aia n-are nici un gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Am să-ți cumpăr zgardă Select Club și gata, efect garantat. Mă bagatelizezi și te bagatelizezi. Dacă nu înțelegi asta, ești pierdută. Da, e ridicol, sînt ridicol, dar cred într-o legătură mistică între stăpînă și cîine. Se depărtează de castronul de legume fierte, șchiopătînd. Bunica Leonora era convinsă că "oamenii îmbătrînesc numai iernurile". Eu cred că la asta contribuie mai mult verile care n-au fost veri. Ultima vară cu Iordan, cea din '79, n-a fost vară. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi caramel, la chinezesc. Pe un bucătar din Aleea Alexandru îl învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La trei, mă face să scap din mînă castronul cu carne fiartă. Cum cîinele meu e destul de inteligent ca să știe cum să scape de pedeapsă, se retrage șchiopătînd. Se preface că-l doare piciorul. Dar dacă nu se preface? Din ce în ce mai des calcă "așa, tot mai așa". De cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat cu laptele de capră, cu morcovii rași de Russ în castronul din bambus, cu legumele fierte-n abur, cu vinuțul nervos, din viță o mie unu. Io nu! Mi s-a năclăit gîtu' de la ospățul cu fasole țucără. La nevoie, și cornulețul cu lapte-i hrană, Tănucă. De revăzut, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea broaștei? Cînd îl văd ce zgîrîietor de brînză e, cum adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
păcălise pe Moctezuma cu kitsch-uri în secolul al XIV-lea. Ceva timp a durat până când, ca în orice afacere, interveni lăcomia. Doritorii cereau acum eșantioane de realitate. Un smoc de grâu cu greieri cu tot, gura unei fecioare, un castron cu apă de Dunăre și icre de crap, o floare de tei, puful plopilor, notele printate de la examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au-au” și „da-da” la `ntrebările puse de Mamaia și Înțelese doar parțial, În cerdac se Întindea masa iar piesa de bază care trona În mijloc era un mare castron verde plin cu raci roșii-portocalii, În jurul căruia erau așezate farfurii ceramice, pentru toți... Fiecare primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi și Înfricoșători deveniseră cuminți și roșii, o privea Întrebător pe Mamaia. Aceasta, cu o sclipire
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu stîngăcie gesturi de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și m-a violat. Vreau să povestiți cu amănunte. Eu înregistrez declarația dumneavoastră. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei gospodării, a sfîrșit sub trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea. Cinci în jurul mămăligii, castroane cu lapte fierbinte și câte un boț de brânză. Câteva minute își vedea fetele și, uneori, duminica, dacă nu era chemat la vreo ședință. Niciodată nu a avut timp să se bucure bucuria este să poți oferi mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
română. Tot vreau să știu! Înțelegi? Tot. Ăsta-i examenul tău, peste doi ani o să-ți prindă bine recomandările mele. Nu mă interesează nimicuri: cine pe cine o fute, cine cu cine se bate, cine fură la numărătoare sau la castron, cine bea și cât bea, m-am șters la cur cu notițele tale de anul trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de filozofie, îi ziceți poeta, saltă-i foile! Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste castronul cu borș, în postul mare, niciodată; vin de "Buna Vestire" și de "Întâmpinare", jumătate de cană; miros de pește nici în cutiile de conservă linse de câini. Cum să nu dai mână liberă unui duhovnic ce-și ținea turma aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar vrea să îi scrie câteva cuvinte lui Victor, să îl liniștească, să îl asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]