265 matches
-
înmormîntare. Dovada cea mai bună a sleirii metafizicii este că în tărîmul ei nu mai există controverse, dispute și puncte fierbinți, cum nu mai există pasiuni care să-i tulbure liniștea. Există doar consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface istoria declinului. Dar o mistuire vie, de-a dreptul pătimașă, provocată de prezența instanței transcendente - numele tehnic dat bietului Dumnezeu - nu mai întîlnim azi la nimeni. Transcendentul a încetat să mai fie o problemă
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
îndrăzneală, lipsa spiritului servil și flerul lucrurilor importante. Și, peste toate aceste însușiri, un sentiment neașteptat pentru lumea în care trăim: mîndria de a fi profesoare la un colegiu avînd tradiția celui de pe strada Italiană nr. 17, un colegiu în catastifele căruia putem întîlni, printre absolvenți, nume ca: Arșavir Acterian și Haig Acterian, Andreea Andrei, Marcel Avramescu, Dan Berindei, Petru Creția, Radu Mircea Demian, Alexandru Elian, Mircea Eliade, Nestor Ignat, Ion Iliescu, Leo Iorga, Ioan Juvara, Dan Lăzărescu, Grigore Moisil, Constantin
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
să-i dea de gol pe cei înstăriți, bancnote prăpădite, de nu le mai primea ni-meni, pînă și bucăți de ziar tăiate de-acasă și împăturite în pa-tru. Dacă s-a dus acasă la fiecare cu căldărușa și cu catastiful să-i scrie, ca să nu creadă careva că bagă el banii în buzunar, s-a ales doar cu cîteva sute de lei și cu promisiuni de donații. Își face preotul cîteva cruci cu limba după ce aude îndemnul pri-ma-rului și de-
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
din proze cum sunt O vizită la castelul "Iulia Hasdeu", Mamă, Pastramă trufanda, O conferență, Povestea isprăvilor diplomatice ale dlui C. A. Rosetti, Smărăndița, Cum se înțeleg țăranii, "Națiunea română", O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou, Dintr-un catastif vechi, Dă dămult... mai dă dămult... să nu fie selecționat pentru partea de dicționar, măcar ca mostră caracterologică, nici un personaj. Operatorul folosit, destul de tradițional, se poate reconstitui cu relativă ușurință. Convenția la care se raportează, paradoxal, Gelu Negrea e sensibil
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
fugind în zig-zag și acoperindu-ți mai ales fața." Halal vitejie, am spune, însă pentru sat e o rețetă, a dârzei amăgiri. E înălțătoare imaginea cosmogonică răsturnată într-un ceaun cu mămăligă, din Prânzul, dar se trece repede, pierdută în catastiful unor minuni de uz local. De pildă, unul îl vede pe Dumnezeu, lucru „ieșit din comună" (vanitatea ia frazeologia pe sus...), fiindcă megieșii lui văzuseră, de când erau, doar pe dracu'. Acela, vizionarul, devine sfânt și pleacă, „înotând prin pustiu și
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
exegeții urmuzieni, fără excepție, dar care nu a spus prea mult interpretatorilor de până la noi. Este vorba de faptul că, la o vârstă fragedă, lui Urmuz i-a fost schimbat numele din Dimitrie Dim Ionescu-Buzeu, așa cum apare el înscris în catastiful de botez de la biserica domnească din Curtea de Argeș, în Dimitrie Dim Dumitrescu-Buzeu. Schimbarea de nume, întâmplată în clasa I-a - după mărturiile surorii sale, Eliza Vorvoreanu 1 - a fost făcută în exclusivitate din voința tatălui, doctorul Dimitrescu Ionescu-Buzeu, prezentat de cei
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
deseori ai impresia că te afli în fața unui volum de alegorii, și nu de memorii incomode. Pe scurt, autorul e în culpă de omisiune voită, cruțîndu-și apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență. De aceea cititorul străbate un catastif de elegii personale, care vagi fiind, nu-l pot face să priceapă în ce stă trauma suferită de autor. Episoadele nu atrag din lipsa cărnii anecdotice, tonul fiind aluziv și voalat, ca într-un joc de umbre în care autorul
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
cine, eu sunt un ce; în masa omenirii, eu sunt un număr trecut la statistica populației, și poate chiar acolo trecut cu vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populației Capitalei, mai la toți din mahalaua noastră au mers agenții cu catastifele, la mine n-au venit” (Momente, 1901, p. 94; s.n.). Termenul, preluat din franceză (fr. recensement), înlocuia mai vechiul grecism catagrafie: în volumul lui Ion Ionescu, Agricultura română din județul Dorohoi, 1866 (citat de Dicționarul limbii române, DA), cuvântul vechi
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
fără drept de apel, contrazicându-se la interval de doar două decenii, ilustrează relativitatea deciziilor în domeniul oscilației între plurale. Mai puțin veche și mai incertă e denumirea persoanei care adună datele recensământului: la Caragiale (mai aproape de epoca în care catastif era un termen administrativ neutru, standard), aceasta este agentul cu catastiful; în general, în ziarele din secolul al XIX-lea se preferă termenul agent („un cârd de agenți îl calcă în absență și dintr-un singur condei îi fac trei
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
decenii, ilustrează relativitatea deciziilor în domeniul oscilației între plurale. Mai puțin veche și mai incertă e denumirea persoanei care adună datele recensământului: la Caragiale (mai aproape de epoca în care catastif era un termen administrativ neutru, standard), aceasta este agentul cu catastiful; în general, în ziarele din secolul al XIX-lea se preferă termenul agent („un cârd de agenți îl calcă în absență și dintr-un singur condei îi fac trei bilete, unul de recensimânt...”, România liberă, 8.09.1885). Agentul cu
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
în general, în ziarele din secolul al XIX-lea se preferă termenul agent („un cârd de agenți îl calcă în absență și dintr-un singur condei îi fac trei bilete, unul de recensimânt...”, România liberă, 8.09.1885). Agentul cu catastiful este numit acum (în documentele oficiale ale Institutului de Statistică, v. recensamantromania. ro) recenzor; termenul a fost preluat de presă și a intrat în uzul comun, chiar prin știri de senzație („Recenzor băimărean agresat, în cadrul recensământului de probă”, stirilocale.biz
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și prin instinct, ci din rațiune și prin contract. De aceea, ideea că poți fi fidel unei țări în numele unor abstracțiuni formale care, trecute fiind în catastiful unei constituții, îți inspiră sentimente de loialitate fierbinte, ideea aceasta e curat naivă, trădînd fie o încredere excesivă în natura umană, fie o neînțelegere voită a ei. Să-l invidiem pe Vladimir Tismăneanu pentru neoboseala cu care cercetează rădăcinile ororii
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
o asemenea schimbare la față - oamenii ei se transformă doar cît Cațavencu, transfigurați de enteres, iar pe de alta, nu să-l izbăvească pe Stavrache vrea părintele lui. Ci, din contră, să-l omoare. Consecvența lui meticuloasă, de om al catastifului, nu se potrivește în poza de epocă. Războiul e, chiar mai mult decît tranziția și criza pe care le străbate Caragiale cel din schițe și comedii, un timp al identităților glisante, al incertitudinii, în care orice se poate întîmpla. Cum
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
la obiect, concis și fără urmă de empatie. De aceea, în loc de detalii vii dăm peste nume proprii, profesii, titluri de volume, seminarii, în totul o schelărie de generalități fără carne individuală și fără miros omenesc. E ca și cum ai deschide un catastif de procese verbale în care autorul dă declarații oficiale despre oamenii pe care, întîlnindu-i în viață, a avut nefericita idee de a-i încondeia. Cititorul vede cum prin fața ochilor i se perindă niște fantoșe abstracte fără altă identitate decît cea
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule președinte al României! MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai? SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule președinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aș ruga totuși să mă notați în catastifele istoriei. MIRCEA GEOANĂ : Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (râd amândoi)". Două ore mai târziu, în aceeași zi, Vîntu este contactat de Dan Ioan Popescu. "S.O.VÎNTU: Salut, Dane! DIP: Salut, prietene. Dă-mi și mie cam
De ce a fost băgat şi Geoană în stenogramele oferite presei din dosarul Vîntu () [Corola-journal/Journalistic/49667_a_50992]
-
celor două state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi, nu e vorba de un jurnal propriu-zis, adică de un laborator intim în care Grass își dospește veninurile din nevoia căpătării unui echilibru interior, ci de un catastif îndeosebi ideologic, consemnînd cu precădere evenimentele epocii: episoade istorice, figurile politice ale momentului, alături de reacția autorului la ele. În al doilea rînd, surprinde încăpățînarea cu care Grass se ridică împotriva ideii de întregire a Germaniei, ochiul cu care autorul contemplă
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
soare peste tot e praf. Lemnele de foc lipsesc, pîlcurile de pădure din împrejurimi sunt defrișate repede, iar animalele domestice sunt inexistente în primul an. În fine, întinderea monotonă a cîmpului se răsfrînge asupra dispoziției însemnărilor, de unde tonul sec, de catastif în care sunt trecute episoade scurte, a căror descriere e palidă sub unghi estetic. Autoarea nu are meandre de intelect, fiind în carență de subtilități psihologice, de aici și aerul de ființă nesofisticată, fără pretenții docte, care zugrăvește direct, adică
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
strîngere a lațului social, dar o strîngere la care cititorul asistă retrospectiv, contemplînd răceala unui labirint birocratic, în care victimele sunt sufocate sub sunetul neutru al prevederilor juridice. Ioana Diaconescu a simțit din plin deprimarea pe care o inspiră aceste catastife macabre, de-a lungul celor 11 ani cît a cercetat arhivele CNSAS, spre a scoate în final acest volum-bilanț, în marginea a 21 de personalități culturale care au avut de-a face cu Securitatea: de la Ernest Bernea la Petre Pandrea
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
opera conțopistului aflat în pielea subofițerului încetează, spre a lăsa loc adevărului căutat. Din acest motiv, valoarea volumului stă tocmai în petele de adevăr pe care Ioana Diaconescu a reușit să le extragă din molozul de fragmente birocratice care împînzesc catastifele de urmărire informativă. Așa se face că cititorul simte cum, prin găurile codului impersonal ale aparatului represiv, se strecoară drama unor spirite care au format elita interbelică. Spuneam că ce izbește la Ioana Diaconescu e mărturisirea traumei pe care a
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
un șir de considerații care izbesc prin plictiseala suverană pe care o inspiră. Chinuindu-te să le citești, nu-ți poți reprima impulsul de a-ți spune că, dacă aceasta e filosofia, atunci lumea nu ar pierde nimic ștergînd-o din catastife. Încă o dată se confirmă adevărul că la începutul reflexiei filosofice trebuie să existe un imbold liric, și că acolo unde imboldul lipsește, gîndirea e respingătoare prin rigiditatea cadaverică pe care o emană. Volumul are o halenă de spectru din care
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
atît un culegător de motive, cît un ordonator al lor, scopul nefiind de a îngrămădi detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia devine armonie, iar rafturile de maculatură se preschimbă în pagini de catastif. Criteriul din care Andrei Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
Emil Brumaru Greoi, însemn în catastif cuvinte Să nu le uit! Sleit, apă și linte Mănînc, departe tapițerii ținte Bat în mătasa după-amiezii sfinte. Și-o clipă mintea-n muzici se înmoaie... Apoi aud tablele zvîrlite la gunoaie. Aerul cade-n pîlniile strimte. N-am pic
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15982_a_17307]
-
aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc în altul, și vîntul; număram totul - fiecare pumn de pămînt trecut dintr-o parte în alta a graniței îl consemnam aliniindu-l frumos în coloanele unui catastif deschis la o pagină moartă. Vameșii ne priveau în treacăt consemnînd în registrele lor sacii de pămînt cărați cu migală. Coloane de cifre răsăreau în registre, aliniindu-se ca niște soldați înainte de luptă; cîinii adormiți pe fîșia arată își ridicau
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
eu care, chiar dacă-s actor, mi-e silă de zâmbete false), ca să-l însuflețesc - era doar un om neputincios și avea nevoie de susținerea mea morală ca să treacă și peste această zi grea. Doctorii (toți greci) îl șterseseră deja din catastifele celor vii, deși n-o spuneau nimănui, nici chiar răbdătoarei perechi care-l îngrijea. Eu, suspicios din fire, vrând să aflu adevărul din prima mână, înainte de a intra în salon, avusesem o scurtă discuție cu un doctor pe care-l
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]