172 matches
-
îndreptat către secta maniheilor care, deși condamnată de un secol de autoritățile civile, exista încă la Cartagina, ca în întregul Imperiu Roman; în această sectă, el nu a ocupat un loc important, ci a fost doar „auditor” (ceva asemănător cu catehumenul creștin) timp de nouă ani. Această hotărîre a dus la întreruperea relațiilor cu mama sa. în același timp, s-a dedicat profesiei de maestru de retorică la Cartagina, unde și-a cîștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care Augustin ar fi propus-o, în aceeași perioadă, în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) și care presupune întîi mărturisirea păcatelor proprii de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. în orice caz, rămîne de explicat prezența cărții a zecea, care nu este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a scriitorului: solicitat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
000). Aceasta se întîmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și au ca scop instruirea catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cîntare (De cantico novo), și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sînt puține: ele se referă mai ales la problema întrupării sau combat în mod generic ereziile. Unele explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arian cu acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus), o expunere a punctelor esențiale ale credinței catolice, sub forma unui manual pentru catehumeni. Opera este de dată incertă și a fost trimisă unui laic, Petru, care urma să plece în pelerinaj la locurile sfinte și voia să aibă cu el un instrument cu ajutorul căruia să facă față eventualelor obiecții ale ereticilor. Apoi, Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi), care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori ce completează corpusul reiau în general temele din tratate, cum sînt raportul de identitate dintre cunoașterea și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
covor aspru - despre comportamentul din perioada catehumenatului său. Nașul, în calitate de martor principal, era chemat să participe la acest interogatoriu bisericesc. La sfârșitul examenului episcopul înscria în registrul Bisericii numele candidaților admiși, gest de o profundă semnificație, întrucât din acel moment catehumenii se puteau considera deja „cetățeni ai Ierusalimului ceresc”; ei deveneau ΝΤϑ4. :γ<≅4, „cei spre luminare”, în greacă, sau electi („cei aleși”), în latină. Ceremonia se încheia cu o procateheză cu accente mistice și dinamice: „Acestea să‑ți fie poruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor evolua, rând pe rând, cele două personaje principale: falsul Cristos și adevăratul Cristos. Înainte de a începe prezentarea efectivă a naturii și activității lui Anticrist, Chiril ordonează, foarte didactic, „semnele” eshatonului, insistând asupra incertitudinii datei acestuia. Pe de o parte, catehumenii nu trebuie să se îndoiască de cea de‑a doua venire; pe de alta, ei trebuie să se ferească de orice fel de speculații privind data acesteia (15, 4; cf. FA 1,7). Isus va veni „la sfârșit”, sfârșit care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai crud, cu atât crește meritul victimelor. Victimele pe care le va face Satan însuși se vor bucura de un statut mult mai valorizant decât victimele unui Dioclețian sau ale unui Decius. Capitolele anticristologice se încheie printr‑o exortație adresată catehumenilor, precum și printr‑o rugăciune către Dumnezeu pentru ca aceste evenimente să nu se petreacă în timpul vieții lor: „Întărește‑te pe tine însuți, omule! Ți‑am dat semnele lui Anticrist. Întipărește‑ți‑le nu numai în memorie, ci răspândește‑le tuturor fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două alte pasaje pauline, Rom. 5,14 și 2Cor. 10,14‑15. Rezumat și concluzie Catehezele rostite de Chiril în jurul anului 348 sunt impregnate de atmosfera de reculegere și de pocăință prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine. În acest scenariu inițiatic însușirea corectă a Simbolului de credință constituie un moment deosebit de important. Cateheza a XV‑a comentează articolul din Crez referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa de literat, teolog și păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1,3. Iată contextul teologic: Dumnezeu-Tatăl este „atoatețiitorul”, adică El penetrează toate entitățile universului, atât ființele animate, cât și inanimatele, atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, În schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege, ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, Întrucât aceștia păcătuiesc Împotriva Duhului Sfânt. În viziunea lui Origen
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu ochi goi. - Ce pot să fac pentru tine, Stiliano? - Înalt Preasfinția Ta, eu și Rotari doream doar să vă aducem omagiile noastre. - Bine, preotul Giovanni vă va însoți până la poartă, și apoi o să vină un diacon să explice simbolurile catehumenului, Rotari, fiul lui Nandinig. După care a început să sughită ca un copil, spunând: - Un nou diavol în Arabia. Câte păcate mai avem de ispășit? Ieșind din sala cea mare, preotul Giovanni a oftat, și, luat pe nepusă masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce se cuvin ca să putem fi botezați în credința ariană, chiar dacă nu e vremea Paștelui. Hotărârea lui m-a bucurat. Un legământ făcut dinaintea lui Dumnezeu, dacă e rostit de oameni de cuvânt, îi face oricum mai buni. Cei doi catehumeni au fost grabnic instruiți, și în prima sâmbătă a lunii noiembrie au fost botezați în cristelnița de la Sant’Eusebio. Longobarzii au pus să fie construite în podul turnurilor din spatele bisericilor, acolo unde se aflau scările care duceau spre locul rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umane. Alături se întrevede motivul idolatric, desemnat aici de acel jurământ sacralizat, care leagă conștiința unui individ de persoana împăratului. Nu există pretenția ca nou-convertitul să abandoneze armata, din moment ce putea desfășura anumite servicii publice fără a risca să verse sânge. Catehumenului sau simplului credincios îi era interzis să întreprindă cariera militară: vinovăția nu se regăsea în înrolarea voluntară în oștire, ci în disprețuirea lui Dumnezeu, iar o consecință a acestei acțiuni ducea la devenirea de parte integrantă a structurii militare. Astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost executat militaris exceptor Cassianus, notarul tribunalului militar al lui Aurelius Agricolanus, pentru refuzul înregistrării sentinței de moarte decretată împotriva centurionului Marcellus considerând-o nedreaptă. Un alt militaris exceptor sau poate cancellarius in officio praesidis praefectus, Genesius din Arelate, un catehumen creștin, a fost condamnat în timpul persecuției dioclețiene pentru refuzul scrierii dispozițiilor anticreștine, gest concretizat prin aruncarea tablelor (tabellae). În 299 la Cezareea Mauritaniei, Fabius, stegar al praeses provinciae, refuzând să ducă însemnele militare în timpul unui cortegiu solemn, a vorbit de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
piardă în amănunte secundare; întreaga cateheză Îl va avea ca punct central pe Iisus Hristos; catehetul își va fixa drept țintă supremă a întregii sale catehizări iubirea; catehetul să încerce să se lămurească asupra motivelor care l-au determinat pe catehumen să vină la dânsul; pornind de la motivele personale ale catehumenului, catehetul va expune concis istoria religiei creștine de la începutul istoriei biblice până în prezent; prin istoria biblică se pune în legătură cu doctrina despre înviere și judecată; catehetul va ține seama de gradul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
punct central pe Iisus Hristos; catehetul își va fixa drept țintă supremă a întregii sale catehizări iubirea; catehetul să încerce să se lămurească asupra motivelor care l-au determinat pe catehumen să vină la dânsul; pornind de la motivele personale ale catehumenului, catehetul va expune concis istoria religiei creștine de la începutul istoriei biblice până în prezent; prin istoria biblică se pune în legătură cu doctrina despre înviere și judecată; catehetul va ține seama de gradul de cultură al ucenicilor săi; va vorbi cu dragoste, convingere
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
în vorbirea Sfântului Petru, deci prin viu grai. De aceea, rămâne de netăgăduit faptul că la baza catehezelor scrise stau catehezele orale ale Sfinților Apostoli. În Epistola Sfântului Pavel către Galateni termenii originali îi identifică pe ascultători sub numirea de catehumeni, iar pe dascăli în aceea de cateheți. „Cel care primește cuvântul învățăturii să facă parte învățătorului său de toate bunurile” (Galateni 6, 6). Metode de educație întâlnite în opera Fericitului Augustin și actualitatea lor Lucrare metodico-științifică pentru obținerea Gradului didactic
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
său de toate bunurile” (Galateni 6, 6). Metode de educație întâlnite în opera Fericitului Augustin și actualitatea lor Lucrare metodico-științifică pentru obținerea Gradului didactic I în învățământ 38 Activitatea catehetică a Sfinților Apostoli urmărea, mai ales, să-i îndepărteze pe catehumeni de vicii, de păcate și să-i pună în situația morală favorabilă practicării virtuților creștine. Păcatele întunecă sufletul omului, pe când virtuțile creștine îl luminează și îl împodobesc pe acesta. Dacă primul mod de viețuire, acela de vicii și păcate, este
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
care își asumă și un caracter academic. Ca timp, organizarea catehumenatului, corespunde cu sfârșitul primei jumătăți a secolului al doilea creștin. Mărturii clare despre aceasta ne dă Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, care afirma și existența a două categorii de catehumeni. În Apologia I, capitolul LXI, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful spunea: „Toți cei ce s-ar încredința și ar crede că lucrurile acestea învățate și propovăduite de noi sunt adevărate și care făgăduiesc că vor putea trăi așa, sunt învățați
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
acolo, în același fel în care noi înșine am fost renăscuți, ei primesc atunci o baie în apă în numele Părintelui tuturor și Stăpânului Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Sfântului Duh”. Întâia categorie sau clasă o alcătuiau catehumenii instruiți elementar în învățătura de credință și de morală creștină, iar a doua clasă era alcătuită din catehumeni mai înaintați, care simțeau necesitate lăuntrică de a se ruga continuu și de a participa la cultul divin. Ambele clase erau instruite
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
în numele Părintelui tuturor și Stăpânului Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Sfântului Duh”. Întâia categorie sau clasă o alcătuiau catehumenii instruiți elementar în învățătura de credință și de morală creștină, iar a doua clasă era alcătuită din catehumeni mai înaintați, care simțeau necesitate lăuntrică de a se ruga continuu și de a participa la cultul divin. Ambele clase erau instruite de Biserică prin cateheți. În secolul al III-lea, cele două clase de catehumeni - neperfecți și perfecți sau
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]