94 matches
-
istoriei și a Bisericii în fața ei". 14 Mircea Vulcănescu, Deosebirile dintre Luther și catolici, text reprodus în Mircea Vulcănescu, Posibilitățile filosofiei creștine, ediție îngrijită de Dora Mezdrea, București, Anastasia, p. 113. 15 Ibidem, p. 115. 16 John Meyendorff, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003, p. 7: Problema istoriei mântuirii, abordată de Cullman și în operele anterioare, a fost discutată în cadrul dialogului ecleziologic între teologia provenită din Reformă și teologia catolică (n.n. C.M.) -, sub toate aspectele, și în special sub acela esențial
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dau la această întrebare despre rolul Tradiției, al succesiunii apostolice, al Tainelor". 17 Ibidem, p. 9. 18 Mircea Vulcănescu, op. cit., p. 116. 19 Ibidem. 20 Pentru mai multe detalii privind primatul roman în tradiția catolică, vezi Jean Meyendorff, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003, pp. 61-95. 21 Mircea Vulcănescu, op. cit., p. 117. 1 George Racoveanu, Cuvânt de lămurire, în "Predania". Revistă de critică teologică, anul I, nr. 1, 15 februarie 1937, p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu care problematizează situațiile de viață, dar mai ales de vocația de moralist și pedagog. Am înțeles de ce misionarii franciscani din Moldova „au fost propovăduitori ai adevărurilor veșnice și pionieri ai adevăratei civilizații” (Iosif Pal), confundându-se cu ideea de catolicitate. „Cuvintele Tale, Doamne, sunt duh și viață; Tu ai cuvintele vieții veșnice”. (In. 6, 64b, 69b) Bunicul meu dinspre mamă, Gh. Bartic (1887-1973), fiu al satului „în care au venit regii” (Carol I la sfințirea bisericii și Monseniorul Ghika, când
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fără subînțelesuri. Nu crede să fi făcut destul atunci când a refuzat conviețuirea cu falsul, ci simte continuu și imediat datoria de a se ridica în apărarea Adevărului. Capitolul VIII «Duhul Sfânt și noi am hotărât» — 66. Conciliul de la Ierusalim — 67. Catolicitatea Bisericii — 68. O unitate frântă ce trebuie refăcută — 69. Caracteristicile exclusiviste ale lumii noastre și consecințele ei dezastruoase — 70. Iubirea față de omenire nu o exclude pe cea față de patrie; cele două iubiri formează o unitate — 71. «Război războiului». Strigătul papei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu vă impunem nici o povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!» (Fap 15,28-29). 67. Catolicitatea Bisericii În acea zi Biserica s-a descătușat de naționalismul iudaic, care-și revendica dreptul de a le impune tuturor credincioșilor Legea lui Moise. Între evreii și păgânii care bat la ușa Bisericii nu mai există nici o deosebire. În fiecare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lumii că alături de acea voce există o solidaritate, nu a vorbăriei, ci una reală și faptică a unei armate de preoți și călugări și, prin urmare, a unei forțe neînvinse de conștiințe? De ce nu facem să funcționeze în mod serios catolicitatea noastră, întocmai ca aceea care țâșnea acolo la Ierusalim din acel prim conciliu care, depășind neînțelegerile și ezitările, le deschidea tuturor popoarelor ușile împărăției lui Cristos? Oare lumea nu trebuie să știe și să audă că începând de atunci funcționează
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
anunțăm mulțimilor acel «Duhul Sfânt și noi am hotărât»: Duhul Sfânt vrea și Biserica împreună cu El, să vă recunoașteți frați în Sângele Domnului. 72. Chiar și problema fraților separați trebuie să fie înfruntată cu un spirit de iubire Vorbind despre catolicitate, cum să nu ne ducem cu gândul la frații noștri despărțiți, atât la ortodocși cât și la protestanți? În ultima vreme, s-a observat printre ortodocși și mai ales printre protestanți o mare neliniște de spirit, o căutare de puncte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
le ridice în afara Bisericii Catolice, ce folos ar aduce siguranței și păcii sufletelor lor, chiar și lumii, revenirea în sânul ei“. Dar pentru asta, trebuie să ne despoiem de orice egoism meschin și să trăim mai profund ca niciodată, semnificația catolicității plămădite de iubire adevărată și evanghelică. „Dar, uneori - continuă pr. Manna în cartea sa „I fratelli separati e noi“ -, suntem tentați cu toții să simțim o adevărată plăcere în a constata aberațiile tot mai ciudate ale protestanților, falimentul eforturilor lor de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să practicăm sfaturile evanghelice, mai ales pe acelea referitoare la sărăcie: să scoatem preoția din evidența unui serviciu burghez, pe care i-o atribuie lumea. Să ne încredem în Providența divină. 7) Sentire cum Ecclesia Catholica - și să-i trăim catolicitatea, dezlegându-ne de orice prejudecată particularistă și nu numai, ba chiar slujind pentru cauza sufletelor și a binelui, despuiați de orice spirit al închiderilor egoiste, în contrast cu marea poruncă a unității sufletelor și ale inimilor pe care Domnul ne-o cere
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
se vor adăuga» (Mt 6,33)“. Deși Congregația este clericală, frații laici, care fac parte din ea, au paritate juridică împreună cu preoții, participă la Consiliul General și pot să dețină și conducerea unor Case ale aceleiași instituții. Altă notă distinctivă: catolicitatea trăită cu toată fermitatea. În conformitate cu principiul că întreaga lume este a lui Dumnezeu, studenții, ajutați să se îndrepte vocațional spre preoție, au toată libertatea cultivării și urmării vocației spre care se simt înclinați, în clerul diecezan ori în alte Ordine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
îl reîntâlnesc însă pe tânărul francez ce vine de la Arles. împreună cu alți câțiva stă în sala de mese și discută generalități: nume de mâncăruri tipice ale diferitelor popoare europene, ce înseamnă a fi catolic și constat că în mintea laicilor, catolicitatea este mult mai diluată decât cea din tratatele dogmatice sau morale. La mese, alți pelerini mănâncă, glumesc, admiră peisajul care, întradevăr, este foarte frumos. în dormitor, o doamnă îi explică vecinei de pat istoria medaliei miraculoase a Sf. Fecioare Maria
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
formare în Casă. «Toată lumea e a lui Dumnezeu!», îi repeta celui care rămânea uimit de această mare deschidere și deplină libertate pe care o lăsa studenților săi seminariști. A fost un susținător gelos al libertății evanghelice, a universalității și a catolicității. A avea în minte numai Împărăția lui Dumnezeu, sufletele și numai sufletele. Toate celelalte erau instrumente secundare. Se bucura să afle că unii au ales să rămână în Operă, dar nu se arăta pentru nimic dezamăgit dacă ar fi ales
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de azi. În mod natural, termenii «carismă și profeție» nu făceau parte din lexicul uzual al lui don Calabria, care se exprima prin alte cuvinte: «spirit pur și genuin... spiritul Evangheliei... Evanghelii vii... Viață în felul Apostolilor... Gratuitate absolută și catolicitate etc.». Secretul încrederii în Providență Într-o noapte nedormită, don Calabria citi toată Evanghelia. A fost răvășit. Îi mărturisi unui preot, care îi era prieten: «Am descoperit Evanghelia!». E o acțiune ușoară să citești Evanghelia; mult mai dificil e să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și instalării sale, Iași, 1920. Lucaci, Dumitru, Maica Domnului de la Fatima, Editura Serafica, Săboani, 1943. Idem, Scapularul Maicii Domnului, Editura Serafica, Săboani, 1942. Idem, Despre preoție, Editura Serafica, Huși, 1941. Lupu, Stefan, "Sinodalitatea și/sau conciliaritatea: expresie a unității și catolicității Bisericii", în Dialog Teologic, nr. 7/2001, Editura Spienția, Iași, 2001, pp. 59-84. Mărtinaș, Ioan, Margareta Mușat, principesă a Moldovei, Editura Presa Bună, Iași, 1944. Idem, Mitropolitul Petru Movilă și catolicismul, Editura Presa Bună, Iași, 1943. Mărtincă, Isidor, "Biserica, mass-media
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
viața Bisericii, destinată să conformeze viața ecleziastică la noile schimbări din societate. Conciliu Vatican II a avut ca prim obiectiv problema restructurării și guvernării Bisericii Catolice. Vechile forme monarhice și noile forme autoritare sufereau o presiune venită din toate straturile catolicității. Momentele religioase și sociale din activitatea misionară a Bisericii s-au regăsit în noul concept propus acela de "poporul lui Dumnezeu", care a exaltat unitatea Bisericii lui Christos, subliniind totodată caracterul istoric al acesteia și a răspuns pozitiv la noul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se vor îngriji astfel încât între variatele enunțări ale doctrinei, în diferitele Biserici vor păstra și vor promova același sens al credinței, astfel încât integritatea și unitatea credinței să nu sufere daune, ci dimpotrivă să fie pusă într-o lumină mai bună catolicitatea Bisericii, printr-o diversitate legitimă. Can. 605 - Episcopilor, mai ales celor întruniți în Sinoade sau Concilii, însă singular a Scaunului Apostolic, le revine promovarea cu autoritate, păstrarea și apărarea cu religiozitate a integrității și unității credinței și a bunelor moravuri
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
se vor îngriji astfel încât între variatele enunțări ale doctrinei, în diferitele Biserici vor păstra și vor promova același sens al credinței, astfel încât integritatea și unitatea credinței să nu sufere daune, ci dimpotrivă să fie pusă într-o lumină mai bună catolicitatea Bisericii, printr-o diversitate legitimă. Can. 605 - Episcopilor, mai ales celor întruniți în Sinoade sau Concilii, însă singular a Scaunului Apostolic, le revine promovarea cu autoritate, păstrarea și apărarea cu religiozitate a integrității și unității credinței și a bunelor moravuri
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
Marea Schismă. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι - catolică sau „universală”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credințe (Ορθόδοξια - ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume. Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă, începută de la apostoli. Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească teologic ecumenismul. De o manieră novatoare, Părintele Congar nu a mai văzut reunirea Bisericilor ca o simplă reîntoarcere la cuib a creștinilor necatolici, ci ca o posibilitate a unei dezvoltări calitative a catolicității.” De la Conciliul Vatican II, se vorbește despre Biserici și comunități ecleziale. Astfel a scris mult despre ecumenism și despre Biserică, inclusiv despre criza integristă. Influența sa a fost determinantă pentru următorii: A. Roncalli, viitorul Ioan al XXIII-lea, pe atunci
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]