732 matches
-
a avea împotriva cui și la ce mă împotrivi. Opoziția față de ceva poate fi o dimensiune de definire a sinelui. ٭ La Tatarkiewicz (Istoria celor șase noțiuni) găsesc informația că în vremurile vechi cel care dorea să intre într-un ordin cavaleresc trebuia să menționeze "neamurile ce intră în alcătuirea neamului său". Iată ce formulă de solidaritate familială și, în același timp, de constrângere morală: să fii responsabil pentru renumele întregului neam! Ceea ce făptuiești să se răsfrângă asupra tuturor rudelor tale! Văd
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
al cărui stil combină limba din cronicile secolului al XVII-lea cu seva romanelor istorice sadoveniene și stilul popular, ironic-înțelept al Amintirilor lui Ion Creangă. Se poate spune că Dan Perșa parodiază scrierile cronicarilor medievali așa cum Cervantes a parodiat romanele cavalerești. Romanul său poate fi citit în cheie ironică și chiar postmodernă, dar poate la fel de bine să facă deliciul unui cititor "inocent", convins că citește un roman istoric în adevăratul înțeles al cuvântului. La fel ca în Vestitorul, romanul de debut
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
cu imigranții români, a fost înșelată de o organizație frauduloasă care opera în numele Cavalerilor de Malta și care ar fi colaborat cu filiala din România a Ordinului. Printre victimele care plăteau zeci de mii de euro pentru a primi titluri cavalerești se numără agenți ai forțelor de ordine din Italia, militari, dar și actrița Ramona Bădescu, consilieră primarului Romei pentru relația cu imigranții români. Presă a relatat că, în 2011, Ramona Bădescu a primit titlul de "Gran Damă di Grazia Magistrale
Ramona Bădescu, înşelată în numele falșilor Cavaleri de Malta by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72203_a_73528]
-
1976, Lunario di paradiso, 1976, Narratori delle pianure, 1985, Verso la foce, 1990, Avventure in Africa, 1998, Cinema naturale, 2001, Fata Morgana, 2004, publicate în majoritate de Einaudi sau Feltrinelli. El este și autorul unei transpuneri în proză a poemului cavaleresc renascentist al lui M. M. Boiardo cu titlul L'Orlando innamorato raccontato in prosa, Einaudi, 1994. După spusele autorului, recenta culegere narativă ar iniția un viitor ciclu, Moravurile italienilor, conținînd "povestea familiei mele, a anilor de școală, a idioțiilor din
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
erau de acord cu unele aspecte din comportarea mea anterioară. Acuzele recente, trebuie totuși să recunoaștem, erau exagerate (de pildă, mulți știau că nu beau - aflaseră că eram cirotic din tinerețe - și că nici nu am mașină). Așa încât, din spirit cavaleresc, încetau o vreme orice dispută cu mine și se declarau indignați de grosolănia acuzelor pe care, vorbind deschis, le considerau simple calomnii. Nici măcar umblatul noaptea pe scara blocului nu-i convinsese.) În sfârșit, o a treia categorie considera toată tărășenia
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
pe cînd Maiorescu, mișcîndu-se exclusiv printre eternități, este un dogmatic". E cumva Maiorescu un critic edificator? În ultimă analiză, Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări". E măcar un bun polemist? "Maiorescu nu concepe polemica drept o întrecere cavalerească. Surd la argumentele adversarului, el e preocupat doar de volutele propriului discurs inchizitorial". Ar putea fi prețuit pentru că, după cum se consideră îndeobște, a introdus norma autonomiei esteticului? Nici gînd, deoarece, concomitent cu primatul factorului estetic în aprecierea operei, a apărut
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
devalorizarea statutului de cavaler. De la un tip de devalorizare care atinge toate valorile imperiale. Mai nou, romanele lui Kusniewicz și ale lui Sorin Titel (de pildă) prelungesc și interpretează "paginile clasice" ale literaturii de război. Eroii sunt lipsiți de vocația cavalerească. Ilustrează devitalizarea progresivă a eroilor Romanul Pădurea spînzuraților va fi una dintre puținele cărți ale primului război mondial în care prozatorul nu e preocupat de evoluția "în afara centrului", ci de redescoperirea Centrului, de refacerea unității pierdute. Reumanizarea lui Apostol Bologa
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
un pat de spital. Era chiar domnișoara Ina... și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele de familie și rău făcuse... Așteptă răbdător ca ea să facă câțiva pași spre ieșire și cu un gest cavaleresc, îi deschise ușa, cu amabilitate. Ina mulțumi respectuos și și văzu de drum. Dar, după câteva clipe, i se păru că pe urma pașilor ei se aflau, în aceeași cadență, alți pași. Întoarse instinctiv capul și desluși chipul acelui domn
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
celebrează armistițiul care a pus capăt Primului Război Mondial (n.r.). Plante cu flori albastre din familia Convolvulaceelor, ale căror semințe au efect halucionogen (n.t.). Bere Neagră Radicală (n.t.). Raiul Sigur (n.t.). Clasa întâi (n.t.). Deviza Ordinului Jartierei, distincție cavalerească engleză, care se traduce prin „Rușine celui ce se gândește la rău“ (n.t.). Tărâmul fantastic al zeilor în mitologia scandinavă (n.t.). Citat din opera scriitorului neoromantic scoțian Robert Louis Stevenson (1850-1894) (n.r.) „Pasiunea pentru distrugere este o pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bezna se va risipi, Își spunea. Dar eu nu sînt Conway, și nici Stone. Am trecut prin destule Încercări grele și voi ști să Înfrunt adevărul!“ Nu era stăpînit doar de teamă: simțea În el și curajul neobosit, și spiritul cavaleresc al adolescenței. Nu mai avea senzația că-i prea bătrîn și prea apăsat de propriile-i deprinderi ca s-o poată lua de la Început. Închise ochii și rechemă imaginea lui Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o afacere literară de la început sortită falimentului, într-un fel de FNI al literaturii. Știe să povestească, dar nu știe ce să povestească. Modelul care a influențat-o și care a și zăpăcit-o (așa cum l-au zăpăcit romanele cavalerești pe don Quijote) îl constituie filmele americane cu drăcovenii, că altfel n-avem cum să le spunem, difuzate de televiziunile noastre ceas de ceas și în proporție de masă. În roman chiar este vorba, de altfel, de doi americani, Jacobs
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi mai distructiv. La actul doi suntem domnii aceluiași rol pozitiv.“ „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin. Mă cosmetizez pentru a crea ansamblu de putere nobilă, cavalerească. Femeia cu condeiul s-a pierdut în micimi și ordinării de gâscă bătrână.“ Ce înseamnă „Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem“? Ce înseamnă „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate...“? Ce înseamnă „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tata Toader și au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da seama câtă trăire dramatică din vremea războiului purtau pe umeri... În pragul casei, Petrică s-a oprit și, cu gest cavaleresc, i-a poftit zâmbind: ― Intrați, vă rog. Sunteți așteptați de plutonul de execuție!... Când au făcut primul pas peste prag, au fost Întâmpinați cu voie bună de cei veniți cu o clipă mai devreme... ― Ia să stăm strâmb și să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu! "izbucnesc în râs". Știința veselă Parabola lui Nietzsche care îl are ca protagonist pe "omul nebun" se regăsește în Știința veselă (III, n. 125). Titlul cărții trimite la acea proverbială gaya scienza a cântecului cavaleresc și a spiritului liber, pe care se dansează dincolo de orice morală (Cântările principelui Vogelfrei). Pentru Nietzsche este pasul decisiv către vindecarea interioară și exterioară, către noua bucurie de a trăi, acea bucurie de a trăi fără Dumnezeu. În 2009, cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
gol și m-am ascuns". Și Domnul Dumnezeu a zis: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care își poruncisem să nu mănânci?" (Plin de slăbiciune și dând dovadă de o purtare puțin cavalerească, Adam aruncă vina pe soția sa Eva: "Femeia pe care mi-ai dat-o să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat" (Fac. III 12-13). Biata Eva, la rândul ei, aruncă vina pe șarpe: "Șarpele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
privind-o pe infanta doña María, sora regelui nostru don Filip al IV-lea, concepuse cu prietenul său, Buckingham, acel proiect extraordinar și necugetat de a călători incognito la Madrid ca să-și cunoască viitoarea mireasă, transformând În roman de amor cavaleresc recea combinație diplomatică stătută, care de luni Întregi moțăia prin cancelarii. Nunta prințului anglican cu prințesa catolică devenise, dată fiind importanța ei cu totul ieșită din comun, o extrem de complicată dantelărie În care mediau și interveneau ambasadori, diplomați, miniștri, guverne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și, cu siguranța aceea Înnăscută a tinerilor, era tot atât de convins de puterea de seducție a gestului său, cât și de dragostea unei infante pe care n-o văzuse niciodată. Era absolut Încredințat că noi, spaniolii, nefăcând de rușine faima noastră cavalerească și ospitalieră, vom fi cuceriți, ca și doamna sa, de un gest atât de Îndrăzneț. Iar În asta avea dreptate băiatul. Dacă În cei aproape cincizeci de ani de domnie a bunului și inutilului nostru monarh don Filip al IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doamna sa, de un gest atât de Îndrăzneț. Iar În asta avea dreptate băiatul. Dacă În cei aproape cincizeci de ani de domnie a bunului și inutilului nostru monarh don Filip al IV-lea, numit complet anapoda Cel Mare, gesturile cavalerești și ospitaliere, serviciul divin În zilele de sărbătoare și plimbatul cu spada sculată băț și cu burta goală ar fi umplut străchinile cu mâncare și buzunarele cu bani, altă făină s-ar fi măcinat la moara noastră, a mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care cu câțiva gologani Îți potoleai foamea, cerșeau sărăntocii, se vânzoleau servitoarele, pajii și scutierii, se vânturau tot soiul de bârfe și de scorneli fabuloase, se disecau În grup Întâmplările și zvonurile de la Palat și erau lăudate aspectul și Îndrăzneala cavalerească a tânărului prinț, comentându-se, În special de către femei, eleganța, prestanța și multele calități ale persoanei sale și ale lui Buckingham. Și În felul acesta plin de Însuflețire, foarte spaniol, trecea dimineața. — Arată grozav! zicea Lebrijana, după ce amândoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine În foșnetul de mătase al rochiei, În timp ce sprijinea o mână delicată și albă de rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a Palatului și a improviza serbări și promenade. Lumea se puse pe treabă și organiză o plimbare cu caleștile la care luă parte tot ce Însemna ceva la Curte; iar populația Madridului rămase cu gura căscată, entuziasmată de acea exhibiție cavalerească măgulind atât de mult orgoliul național și care, fără doar și poate, englezilor li se păru uluitoare, incredibilă. Fără Îndoială, când viitorul Charles I s-a interesat de posibilitatea de a-și saluta viitoarea logodnică, chiar și cu un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de umbra noastră, Madridul duduia de serbările În cinstea venirii prințului de Wales, eveniment care era de-acum oficial. Au urmat zile de cavalcade, serate la Palatul regal, banchete, recepții, baluri mascate și o petrecere cu coridă și cu Întreceri cavalerești de aruncat bețe lungi și ascuțite (cañas) Închipuind sulițe - joc practicat și de turci sub numele de „geret“ sau „gerid“ -, În Piața Mare, petrecere de care Îmi amintesc ca fiind unul din cele mai strălucite spectacole de acest gen din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Monarhul nostru, cum e și natural, era nemulțumit de acea nerușinată Încălcare a ordinii publice În augusta-i prezență, deși aceasta era ceea ce se numește oficioasă, nu oficială. Însă, pe de altă parte, fiind tânăr, curajos și plin de spirit cavaleresc, nu vedea cu ochi răi ca invitații lui străini să asiste la o manifestare spontană a vitejiei supușilor săi, cu care, la urma urmei se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]