736 matches
-
cu viață datorită abnegației și spiritului de jertfă al lui Erard de Siverey care, deși grav rănit, pierzând din abundență sânge, se strecurase până la contele de Anjou și reușise să aducă ajutoare. Dar nu au fost numai acte de solidaritate cavalerească. Rober d’Artois, fratele regelui, sfidând pe magistrul templierilor, Gullaume de Sonnac, a găsit cu cale să întreprindă pe cont propriu un atac, traversând orașul cu corpul său de oaste, în goana cailor, antrenând după el și pe vanitoșii templieri
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
noi ca și deputați, eu ca și ministru, el lucra ca și taximetrist... Alte cacofonii: pe peretele din față, a greșit cu cuvântul,fuge ca calul, ca cămila. Sunt de pildă cacofonii inevitabile, permise: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, tactica cavalerească, Banca Comercială, poate și a cincea epocă capitalistă. Autorul explică pleonasmul, confuziile paronimice, oprindu-se la diferența dintre conjuncțiile ori/or, prima disjunctivă (ori plouă, ori ninge), a doua adversativă (cu sensul dar) Ex: S-a luat o hotărâre, or
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
1494 - "Corabia nebunilor"), François Rabelais, apărător al idealurilor umaniste cu mijloace comice și jocuri originale de cuvinte ("Pantagruel", 1532 și "Gargantua", 1534), Erasmus din Rotterdam ("Encomium moriae" sau "Laus stultitiae" 1509 - "Elogiul nebuniei"), Miguel de Cervantes, critic al maniei romanelor "cavalerești" ("Don Quijote"), 1605-1615. De mare circulație s-au bucurat și povestirile populare cu accentuat caracter satiric reunite în ""Aventurile lui Till Eulenspiegel"" (1515). În secolul al XVII-lea, satiră este prezentă în literatura engleză atât în piesele de teatru ale lui
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
bogățiilor) 2. participarea la antagonismele sociale (care se manifestă în lupta pentru puterea politică) 3. conștiința de clasă În "Manifestul Partidului Comunist" el recunoaște în primul rând rolul revoluționar al burgheziei care "„a scufundat fiorii sacri ai extazului religios, entuziasmul cavaleresc al mentalității mic-burgheze în apele înghețate ale calculului egoist”". Iată, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluționare” și a fost vădit preocupat și entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
a Sfântului Imperiu Roman. Activitățile sale au pus temelia pentru utilizarea denumirii "Polonia" tuturor regiunilor domeniului său; de asemenea au dus la folosirea unui simbol care să reprezinte autoritatea supremă a domnitorului. Simbolul a fost un semn al clasei sale cavalerești de Gniezno: vulturul alb. Prima căsătorie: 984-985 O fiică necunoscută a lui Rikdag, Margraf de Meissen, probabil numită Hunilda sau Oda. După moartea lui Rikdag în 985, ea a fost repudiată de către soțul ei și trimisă departe. Copii: A doua
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
încercarea sa de a-și extinde prestigiul în domeniul naval. Politica sa externă a fost susținută moral de puterile protestante. În acel timp fiind celibatar a curtat-o pe Elisabeta I a Angliei, o inițiativă care i-a adus Ordinul cavaleresc al Jartierei (1578). Consilieri cu experiență ca Peder Oxe, Niels Kaas, Arild Huitfeldt și Christoffer Valkendorff au avut grijă de administrarea internă. A accedat la tron la vârsta de 11 ani, la moartea tatălui său la 4 aprilie 1588. În timpul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
de centurionul roman Longinus. Graalul ar fi fost păstrat într-un loc ascuns, până ce a fost găsit de eroul Perceval („Parsifal”, care la rândul lui va fi personajul unei alte opere wagneriene). Mitul a fost pus în circulație de literatura cavalerească din ciclul breton al „Cavalerilor Mesei Rotunde”, în care discipolii regelui Arthur (Artus) pornesc în căutarea potirului sfânt (Graalul). În Cetatea Montsalvat această cupă, ce ar avea puteri terapeutice miraculoase și ar fi oferit eternitatea, iluminează lăcașul și îi obligă
Lohengrin () [Corola-website/Science/307568_a_308897]
-
prin șiretlic punctul vulnerabil al eroului chiar de la soția lui. În felul acesta, Hagen șterge rușinea lui Gunther și aduce comoara nibelungilor în stăpânirea burgunzilor. După codul valorilor populare de atunci, el devine un ucigaș nemernic, dar după codul onoarei cavalerești a epocii, rămâne un vasal loial suzeranului său. După 13 ani de doliu și durere, crăiasa burgundă acceptă să îl ia de soț pe Atila, regele hunilor, dar nu din dragoste, ci sperând că va găsi o cale să răzbune
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
a Bisericii prin intermediul unei forțe pentru care războiul era o misiune sfântă religioasă. Astfel apărea o nouă atitudine față de religie: se impunea disciplina religioasă și soldaților, nu numai călugărilor ca până atunci, prin noile concepte ale războinicului sfânt și etosului cavaleresc. Prima Cruciadă a reușit să asigure fondare a "statelor cruciate" ale Edessei, Antiohiei, Ierusalimului și Tripolelui în Palestina și Siria și a câștigat aliați de-a lungul drumului cruciaților, așa cum a fost Armenia Ciliciană). În Europa, cei care supraviețuiseră luptelor
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
a fost o decorație înaltă, cavalerească prusacă de merit. Ea a fost fundată la începutul secolului al XVIII-lea sub numele de "Ordre de la sincérité" (Ordinul Sincerități) ca ordin cavaleresc al curții. Din 1792, după trecerea teritoriilor francone a casei Hohenzollern la Prusia, el a fost
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
a fost o decorație înaltă, cavalerească prusacă de merit. Ea a fost fundată la începutul secolului al XVIII-lea sub numele de "Ordre de la sincérité" (Ordinul Sincerități) ca ordin cavaleresc al curții. Din 1792, după trecerea teritoriilor francone a casei Hohenzollern la Prusia, el a fost conferit de regele Prusiei, devenind cel mai important după acel al Vulturului Negru. Premiul a fost acordat până la sfârșitul monarhiei în 1918 și desființat
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
nou statut acestui ordin și l-a numit "Ordinul Ciulinului". La sfârșitul secolului al XVII-lea, Rusia nu poseda nicio decorație, niciun ordin dinastic. În anul 1698, Petru cel Mare a descoperit modul de a dota Rusia cu un ordin cavaleresc. Tot în Anglia, și-a informat anturajul de hotărârea sa; prin propria sa voință, țarul a readus la viață acest ordin scoțian uitat; a luat, prin urmare, hotărârea de a lua ca model "Ordinul Ciulinului".. Revenit în Rusia, Petru I
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
de creare a ordinului; pe această medalie au fost gravate Crucea Sfântului Andrei așezată peste vulturul bicefal. La 20 martie 1699, secretarul ambasadei austriece în Rusia, Johann Georg Korb, a notat în jurnalul său cuvintele: «Majestatea Sa a instaurat Ordinul Cavaleresc al Ordinului Sfântului Apostol Andrei».» Acest jurnal este unica dovadă scrisă a instaurării acestui ordin. Secretarul ambasadei scrie în jurnalul său: «Majestatea Sa a remis boierului Fiodor Alekseievici Golovin primul însemn al Ordinului Sfântului Andrei».» Alegerea Sfântului Andrei nu a
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
voluntarism de paradă al unor scene”", calitatea imaginii lui Ion Anton, muzica lui George Grigoriu "„cu ritmurile ei lejere”", recitalul lui David Ohanesian și rolul secundar al lui Jean Constantin. Concluzia criticului este următoarea: "„Tabloul politic este asortat cu episoade cavalerești ori mondene, cu narațiuni dialogate, cusute în ața emotivă a confesiunii, cu suspans de o violență trucată, cu replici rostite într-o românească îndelung arhaizată. Filmul este al unui bun profesionist, pregătit și dăruit genului. O fantezie verosimilă despre o
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
ac de bronz din "epoca târzie a bronzului" și nouă brățări din epoca bronzului. Din locuri neprecizate mai provin un vârf de lance și o brățară, amândouă de origine celtică, un brăzdar de fier din epoca romană și o spadă cavalerească de la începutul secolului al XIII-lea. La începutul acestui secol, pentru cultul catolic se înalță lăcașul în stil romanic, cu trei nave și un cor compus dintr-o travee pătrată. În secolul al XVI-lea, Vurpărul intră sub stăpânirea lui
Vurpăr, Sibiu () [Corola-website/Science/301519_a_302848]
-
reușit să consolideze realizările acestuia, a destabilizat țara și a pierdut o serie de teritorii. Fiul lui Mieszko II, Cazimir Restauratorul, a restaurat statul, a întărit armata, a dezvoltat economia și a protejat Biserica. În timpul domniei sale a început formarea statului cavaleresc. Deși a avut parte de multe succese cât a fost la putere, lui Cazimir Restauratorul nu i-a fost acordat niciodată titlul de rege. Fiul său, Boleslav al II-lea "cel Curajos", a primit acest titlu în 1076, dar a
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și menestrelii de la curte și a ordonat realizarea unui anumit număr de lucrări, cum ar fi traducerea volumului "Geografia" scris de arabul Razis. El este cel care a fondat Universitatea din Lisabona, în 1290, transferată mai târziu la Coimbra. Românul cavaleresc În secolul al XIV-lea, apariția românului original portughez, cum a fost "Amadis de Gaula", pe care tradiția literară a secolului al XIV-lea, îl atribuie unui Vasco de Lobeira, era perfect justificată de existența unor producții epice de sine
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
dusă de Gil Vicente, a inspirat lucrarea cea mai de seamă a lui Joao de Barros, "„Phonica Pnefma”". Joao de Barros (1496 — 1570), funcționar în administrația coloniala, iar mai tarziu administrator al Casei de India, a debutat cu un roman cavaleresc. "Rhopica Pnefma" (ediția I, 1534) fiind cea de-a doua opera importantă a sa. Timp de mai multe secole, Barros a fost cunoscut doar că autor al lucrării "Décadas", "Rhopica" a dispărut din circulație după ce a fost interzisă, în 1581
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste, care, fuseseră preluate și de Bernardim Ribeiro. "Lusiadele" este cea mai importantă opera a lui Luís de Camões și totodată una dintre cele mai importante din întreaga literatura portugheză. Sunt rezultatul juxtapunerii idealului cavaleresc și idealului umanist. La prima vedere, Lusiada pare a fi o apologie a expansiunii coloniale portugheze. În fond însă, operă - asemenea epopeilor homerice - este construită pe un motiv central de ordin moral: energia, curajul, tenacitatea, spiritul de sacrificiu al navigatorilor
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a calităților, eforturilor și ambițiilor unui întreg popor. Teatrul lui Camões e reprezentat lăsat trei "auto"-uri (lucrare dramatică): "Enfatriões" (Amfitrionii), care este o adaptare după Plaut, scrisă probabil pentru teatrul Universității; "Auto de El-Rei Seleuco", scris în genul teatrului cavaleresc vicentin și "Filodemo", tot un auto cavaleresc în versuri, amintind de "Comédia de Rubena" de Gil Vicente. Revoluția filozofica și tehnică declanșată de Renaștere a luat proporții și a dat roade abia în secolul al XVIII-lea, epoca în care
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
popor. Teatrul lui Camões e reprezentat lăsat trei "auto"-uri (lucrare dramatică): "Enfatriões" (Amfitrionii), care este o adaptare după Plaut, scrisă probabil pentru teatrul Universității; "Auto de El-Rei Seleuco", scris în genul teatrului cavaleresc vicentin și "Filodemo", tot un auto cavaleresc în versuri, amintind de "Comédia de Rubena" de Gil Vicente. Revoluția filozofica și tehnică declanșată de Renaștere a luat proporții și a dat roade abia în secolul al XVIII-lea, epoca în care burghezia se afirma că forța politică și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
moartea lui Cristos purifica Sufletul, ceea ce readuce auto-ul pe un plan auster și pur simbolic. În ultimii ani ai vieții lui Gil Vicente, apare un teatru popular de inspirație medievală, construit din farse, auto-uri religioase și auto-uri cavalerești. Acest teatru se dezvoltă ulterior. Influență vicentină s-a manifestat la Antonio Ribeiro Chiado, care a zugravit cu mult realism tipuri și moravuri populare, este sensibilă și la alți autori. Dar aceasta influență nu mai este atat de clară în
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
Aventuri neașteptate și neobișnuite surprindeau audiența în cântece epice precum "Sir Gawain" și cavalerul verde. Au apărut opere clasice ale acestui gen, cum ar fi "Romanul trandafirului", scris în franceză și celebru astăzi, datorită traducerii lui Geoffrey Chaucer Aceste "romane cavalerești" originale erau scrieri în versuri, care adoptau un “limbaj elevat” considerat pe măsura faptelor eroice și potrivit pentru a inspira emulația virtuțiilor; proza era considerată “de speță joasă”, mult mai potrivită pentru satiră. Versul permitea să dăinuie cultura tradițiilor orale
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al VII-lea, acest lirism și cultul dragostei cavalerești se răspândește rapid în toată țara și chiar și peste granițe. Cel mai renumit poem al său, Troyes, îl are ca erou pe cavalerul Lancelot, îndrăgostit de Genoveva, soția regelui Arthur. Din poem reiese foarte clar ce era în stare
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
noapte în camera ei, dar dragostea de curtean a acestuia va fi mai supusă multor probe. 51Această temă a influențat și literatura engleză. De exemplu Sir Thomas Malory, în cartea sa întitulată "Morte d'Arthur", scrie prietenia ,dragostea și pasiunea cavalerească.El arată cum trădarea generată de pasiuni personale distruge legăturile cele mai puternice. În concepția lui Malory, fidelitatea lui Lancelot față de rege este macinată de dragostea adulteră față de Genoveva. Rezultatul nu este doar destrămarea Mesei Rotunde a lui Arthur ci
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]