234 matches
-
aveam încotro: măturam în fiecare zi, ștergeam ferestrele o dată la trei zile, aeriseam așternutul o dată pe săptămână și-l așteptam cu sufletul la gură să vină și să-mi spună: „Vai, Watanabe! Ce-ai pățit? Ce frumos e în cameră!“ Cavaleristul n-a mai venit. Într-o bună zi m-am întors de la cursuri și am constatat că bagajele lui dispăruseră toate și că eticheta cu numele de pe ușă fusese scoasă. M-am dus la șeful căminului și l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe ușă fusese scoasă. M-am dus la șeful căminului și l-am întrebat ce s-a întâmplat. — S-a retras din cămin, mi-a spus el. Vei sta singur o perioadă. N-am putut scoate de la el motivele dispariției Cavaleristului. Era genul de om care nu spunea nimănui nimic și se părea că cea mai mare bucurie a vieții lui era aceea de a avea control asupra tuturor lucrurilor. Aisbergul Cavaleristului a mai rămas o vreme pe pereți, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
perioadă. N-am putut scoate de la el motivele dispariției Cavaleristului. Era genul de om care nu spunea nimănui nimic și se părea că cea mai mare bucurie a vieții lui era aceea de a avea control asupra tuturor lucrurilor. Aisbergul Cavaleristului a mai rămas o vreme pe pereți, dar până la urmă am rupt fotografia și am înlocuit-o cu unele înf\ Ți[ându-i pe Jim Morrison și Miles Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-am cheltuit pe un stereo mic, așa că serile ascultam muzică și puteam bea fără să mă bată nimeni la cap. Mă mai gândeam din când în când la Cavalerist, dar îmi plăcea să stau singur. Într-o luni dimineața, de la ora zece până la unsprezece și jumătate, profesorul de la cursul de Istoria teatrului - II ne-a vorbit despre Euripide. După curs am luat-o pe jos până la un restaurant din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceva care să nu deranjeze. Da, ai dreptate, am spus eu, admirativ. — Hai, gata cu ale mele! Deoarece Midori voia și ea să audă câte ceva despre căminul în care locuiam, i-am povestit despre ridicarea steagului dimineața și despre gimnastica Cavaleristului. Și pe Midori a distrat-o grozav povestea acestuia, ca de fapt pe oricine altcineva. Mi-a spus că i-ar plăcea mult să vină să vadă cum e la cămin. I-am spus că nu-i nimic amuzant pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Thomas Mann. — Cum ai putut să-ți aduci o asemenea carte într-un loc ca \sta? m-a întrebat ea. Avea dreptate, normal. Reiko a făcut cafea pentru toți trei. I-am vorbit lui Naoko despre dispariția bruscă a Cavaleristului și despre ultima zi în care l-am văzut și în care mi-a dat licuriciul. Naoko mi-a spus că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zi în care l-am văzut și în care mi-a dat licuriciul. Naoko mi-a spus că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am dat noroc. A plecat apoi în bucătărie ca să pregătească cacaua. — N-am putea vorbi despre ceva mai vesel? a întrebat Naoko. Nu prea aveam nimic vesel la îndemână. Mă gândeam că ar fi fost bine să-l am pe Cavalerist prin preajmă și atunci aș fi fost capabil să fac să curgă poveștile despre el, povești care amuzau pe oricine. Singurul lucru despre care am fost în stare să le vorbesc a fost mizeria din cămin. Mi se făcuse greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbă la soare, băteau mingea, îndrăgostiții se plimbau și se îmbrățișau. Eu eram mereu singur. Naoko, Midori, Nagasawa - nici unul nu mai era prin preajma mea. Nu aveam cui să-i spun „bună dimineața“ sau „bună ziua“. Îmi era dor chiar și de Cavalerist. Mi-am petrecut toată luna cu senzația dureroasă de singurătate. Am încercat de câteva ori să intru în vorbă cu Midori, dar răspunsul ei era veșnic același: „Nu vreau să vorbesc acum cu tine.“ Îmi dădeam seama din tonul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părea impresionată de tot ce vedea. — Ce grozav! exclamă ea. Tu singur ai făcut toate acestea? Rafturile și biroul? — Normal! am răspuns eu, în timp ce pregăteam ceaiul. — Ești foarte priceput, Watanabe! Și e atât de curat la tine! — Am învățat de la Cavalerist. El m-a făcut să iubesc atât de mult curățenia! Proprietarul e foarte fericit și mereu mă laudă. — Aoleu, proprietarul! Trebuie să mă duc să mă prezint, a zis Reiko. Presupun că el locuiește de partea cealaltă a grădinii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capsula intactă, venea să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru infanterie, pentru tuburile de mitralieră și de sten, pe urmă stegarii și cavaleriștii - pușcă cu baionetă, pușcă nouăzeci și unu (Garand-ul l-am cunoscut numai când cu americanii) - și aspirația supremă, marii maeștri ce dominau totul, Încărcătoarele de mitralieră. În timp ce ne dedam la aceste jocuri pașnice, Într-o seară Martinetti ne spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și de alte personaje simandicoase, alături de care pozase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acte eroice realizate de intemeietorii albi. Ambiguitatea etică și dubiul intră în ecuație. Kirk însuși este emblematic pentru complexitatea morală pe care mizează Pratt și Oesterheld. Sergentul aparține, până la un punct, seminției militare din care descinde și generalul Custer însuși. Cavalerist al frontierei, Kirk își duce existența sub semnul ostilității implacabile față de cei pe care expansiunea mesianică a Americii îi condamnă la o luptă fără speranță - triburile de indieni. Ceea ce pare o biografie exemplară se schimbă odată cu actul dezertării. Refuzând să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de ce s‑a măritat Molly cu Leopold Bloom? Răspunsul ei era: „Ce mi‑e el, ce mi‑e altul?” Mă gândeam la Vela ca la o frumusețe greu de Întrecut. Purta fuste strâmte, colate pe fund. Avea o crupă de cavalerist și un bust trufaș, iar țăcănitul tocurilor ei Înalte, când intra Într‑o cameră, Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela avea buza de sus țeapănă. Am fost Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Otilia știu să călărească pe cai. O copilă de boieri ieșeni, din Iubim de Octav Dessila, dă clasă bucureștenilor, câștigând repetat curse de cai pe hipodromul Capitalei. Idealul unui copil de burghezi pe la 1900 e să devină maior de roșiori, cavalerist deci. La balurile garnizoanelor, roșiorii sunt vânați cu deosebire de infatigabilele silfide, măritate sau feciorelnice. O tânără nevastă neiubită fuge cu iubitul său din adolescență, „un roșior micuț”. Bătrânul soț moare, lovit de dambla. Un ofițer de roșiori al lui
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
maltratează sălbatic soldații. Fred Vasilescu deține cai de curse, dar nu e admis în Jockey Club, fiind un parvenit. Traian, din Titanic-Vals devine și el patron de cai, dar fără performanțe notabile. Gigi, tatăl copilului Mizei din aceeași piesă, e cavalerist și plânge doar când îi moare calul și când își vede fiul. Cel mai celebru cal al literaturii române, chiar înaintea lui Voitiș al lui Ștefan cel Mare, rămâne probabil Faraon al V-lea, prefăcut de încrederea și meșteșugul stăpânului
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fi considerat frumos doar privit de departe. În unele pasaje din romanul Primul cerc, în care este vorba despre trecutul lui Nerjin, regăsim episoade prezente în Iubește revoluția!. În etapa respectivă din viața sa, tânărul Nerjin a fost mai întâi cavalerist. În locul bătăliilor așteptate cu nerăbdare, este nevoit să facă lucruri considerate simple, dar care se dovedesc dificile pentru el. Nerjin nu este obișnuit să alerge după cai ca să-i înșeueze ori să le sară în spate, nu știe nici să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
corectă Mihu. Nenea pufni nemulțumit: - Pieziși, strâmb, nu-i tot un drac. Dacă am ajuns până în țara tătărască nu-mi place deloc. Popa din sat de la noi spunea că tătarii vin din iad. Mihu zâmbi pe sub mustața sa groasă de cavalerist uitându-se veselit așa deodată la chelia lucioasă a lui nenea care strălucea în soare după ce-și aruncase boneta peste fânul din căruță. - Nene tătarii nu mai sunt pe aici, au plecat și ei la război împotriva noastră ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Otilia știu să călărească pe cai. O copilă de boieri ieșeni, din Iubim de Octav Dessila, dă clasă bucureștenilor, cîștigînd repetat curse de cai pe hipodromul Capitalei. Idealul unui copil de burghezi la 1900 e să devină maior de roșiori, cavalerist deci, și își anticipează cariera șarjînd asupra slujnicei care prepară cafeaua. La balurile garnizoanelor, roșiorii sînt vînați cu deosebire de infatigabilele silfide, măritate sau feciorelnice. Un ofițer de roșiori al lui Bacalbașa epatează societatea "țivilă" cu versuri, dar la instrucție
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
maltratează sălbatic soldații. Fred Vasilescu deține cai de curse, dar nu e admis în Jockey Club, fiind un parvenit. Traian, din Titanic-Vals devine și el patron de cai, dar fără performanțe notabile. Gigi, tatăl copilului Mizei din aceeași piesă, e cavalerist și plînge doar cînd îi moare calul și cînd își vede fiul. Prințesa Maxențiu a doamnei Hortensia Papadat Bengescu se lasă sedusă de Lică Trubadurul pentru că el arată bărbăție în strunirea echipajului princiar care era să-l calce pe stradă
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
un D-n. Căpitan zicându’i că lui nu’i pasă de o șapcă roșie (subl.ns.)”. De aici se poate deduce fără dubii că la Negrești fusese trimisă, deja, armata sub forma vreunui escadron două de roșiori, deci de cavaleriști de elită. Cizmarul însurat Șloim Braunștein din Negrești, de 37 de ani, însurat, și-a pus tot pe data de 29 martie 1907 memoria la lucru pentru a-și reaminti în fața Justiției cele întâmplate și văzute de el în târgul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
oprescă elita armatei. Mii de care de luptă trase de câte patru cai, cu luptători înzestrați cu suliți, iatagane, arcuri și scuturi, îmbrăcați în zale, cu coifuri strălucitoare deschideau drumul, urmate de cavalerie și armata pedestră. Zeci de mii de cavaleriști îmbrăcați în armuri și coifuri, pe cai arabi impunători înaintau ca fulgerul, Cambyse fiul șahului Cirus pe calul alb bine înfipt în scări, mergea în fruntea cavaleriei, șahul fiind conducătorul carelor de luptă. Cambyse ordonă masacrul preoților din toate templele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrebat: Știi ceva despre această minune? Întâi află că autorul acestui monument este sculptorul Ioan Dumitriu-Bârlad și că monumentul se află pe acest loc din 29 mai 1927. Statuia este o alegorie ilustrată prin două simboluri: “Victoria” reprezentată printr-un cavalerist cu lancea în mână conducând calul cu care face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acest loc din 29 mai 1927. Statuia este o alegorie ilustrată prin două simboluri: “Victoria” reprezentată printr-un cavalerist cu lancea în mână conducând calul cu care face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de un înger care îl încoronează cu lauri. Pe soclu se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]