644 matches
-
celălalt capăt al lumii, în Antarctica. De asemenea, potrivit arhivelor navale germane, la puțin timp după ce Germania a capitulat în fața Aliaților, în aprilie 1945, un submarin german U-530 a plecat spre Polul Sud din portul Kiel, pentru a amenaja o cavernă în gheață unde ar fi depozitat mai multe documente secrete ale Germaniei naziste și ale lui Adolf Hitler. Totodată, există zvonuri potrivit cărora un alt submarin U0977 a transportat la aceeași bază rămășițe din trupurile lui Adolf Hitler și al
Ce ar putea dezvălui lacul subglaciar Vostok? () [Corola-journal/Journalistic/67359_a_68684]
-
În urmă cu 35 de ani, un grup de geologi sovietici au început să foreze în Turkmenistan în căutarea zăcămintelor de gaze naturale și au descoperit, întâmplător, o cavernă uriașă. În momentul prăbușirii scoarței terestre, toate echipamentele au fost înghițite de groapa subterană și în aer s-a ridicat o cantitate enormă de gaze naturale. Autor: Cristina Răduță De teamă să nu aibă loc o poloare care să afecteze
Vezi unde se află poarta spre Iad () [Corola-journal/Journalistic/65870_a_67195]
-
strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor slabe înainte de a simți cum poezia vine ca un cutremur, fără vreun semn, fără să bată timid la ușă: „Creierul meu s-a întors din caverne,/ din ceruri, din vite, din mâzgă târzie./ Ceea ce i se mai acordă femeii,/ e o suavă, sumbră onanie.” Benn se simțea și era un solitar eșuat în fenotipul german, tânjind după lumina spirituală a Franței, un tip „marcat și străin
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
suprafață, cu preocupări strict intelectuale, înzestrați cu o inteligență și o creativitate neonișnuite, dar lipsiți în totalitate de sentimente, și oamenii incolori (similari oarecum prolilor din celebrul roman al lui Orwell), ființe considerate de categoria a doua, care locuiesc în cavernele din interiorul planetei și asigură producția bunurilor materiale. Acestora li se adaugă sfincșii, cei dintâi locuitori de pe Globus - făpturi semi-umane ținute în rezervații, dar înzestrate cu o prodigioasă memorie supraindividuală, în care se găsește depozitată istoria tututor celor douăzeci și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cenzură El a conchis: Bântuie un teribil vânt de cenzură prin societatea românească. Presa a fost declarată „amenințare la adresa siguranței naționale”, Parlamentul a fost demonizat, votul cetățenilor a fost batjocorit. Pare că, sub conducerea unui spirit malefic, ne întoarcem în caverna din care am ieșit în Decembrie '89. Și că tiranii nasc în serie alți tirani, mai mici. Cum sunt cei care au calificat „Poziția copilului” (filmul strălucit al lui Călin Netzer) drept un „atac la adresa învățământului românesc” sau filmul lui
PSD: Bântuie un teribil vânt de cenzură. CNC a permis filme cretine () [Corola-journal/Journalistic/32745_a_34070]
-
florilor de colț mergeam către vibrațiile din lumină atingeam cupole de mosc ventilații armonice trupuri contrapunctice pe muzică heraldică mă înconjurau ca o petală carnivoră strigam în străfundul cioburilor cu alfabeturi de sare orbecăiam în sihăstrii modulante mă rostogoleam în caverne germinative în cristalizări de venin măști catedrale sincope...
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
vestul la sîrbi, nordul la unguri și estul la ruși. A trage cu ochiul nu este aici doar o abstracțiune, un simplu generic pentru diverse curiozități, vagi și ele, ci acțiunea concretă, dureroasă și frustrantă de a încerca ieșirea din caverna lui Ceaușescu prin orientarea antenei de televizor pe azimuturile corespunzătoare și prin dirijarea măruntele economii către produsele exotice ale micului trafic, ale negoțului primitiv de frontieră. Ceea ce lumea occidentală ne oferea atunci direct și eficient erau doar cele cîteva posturi
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
Îl legame forțe tra îl filosofo e tutti gli altri și esprime non tanto nell'attività di ricerca, per così dire, di avanguardia. Questo legame è strutturato come un doppio legame: se è vero che îl ritorno del filosofo alla caverna è un momento illuministicamente importante, è anche vero che a monte vi è îl linguaggio comune, cui neanche îl filosofo può sottrarsi. E' l'appartenenza ad una comunità di cui è impossibile fare a meno, essendo insieme legame, mă anche
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
supuși cei subordonați regimului abuziv i se aplică o grilă de evaluare biblică: "Căderea în lumea păcatului originar se face în timp și în trepte mici, dar la Pitești a fost o prăbușire totală și bestială în cele mai adînci caverne ale iadului". Sau: "Pumnul aruncat în față este buretele îmbibat cu oțetul urii de Dumnezeu. Antrenamentele de zi cu zi, de la genuflexiuni și flotări la statul într-un picior, de la săritura ca broasca la cățăratul pe pereți ne pregătesc să
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
este că Leo Butnaru, autor cultivat, atent foarte la conexiunile livrești ale prestației d-sale, n-o vede prin prisma curentă a unei uzuri, a unei saturații crepusculare, ci ca o etapă primitivă. Ca o reîntoarcere la o barbarie a cavernelor: „e ca un pitecantrop noaptea/ mînînd dinozaurii cu ochi mici spre prăpastia vidului și subconștientului/ tîrîșul viperelor - strune biologice necîntătoare încă - / tristă pre-lume fără cîntec” (Epocă). Ceea ce n-ar putea fi decît un semn de exasperare. Bardul se identifică cu
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai pocit de solitudini, mai năuc, mai inutil; Mai cu toance-n plâns de dorul feei care
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
pielița aceea fină, ce rămâne aproape întreaga viață neatinsă și răcorind-o. Privi peste câmpurile ce după destrămarea norilor, abureau, albăstrind zările. Se întinse la fel de prelung ca un câine și din piept îi ieși un stăruitor geamăt, parcă dintr-o cavernă oraculară, unde s-a săvârșit un miracol. Dar se trase iute în sine și se ascunse după colț, ca să nu-l vadă tătâne-său și să-i spună cine știe ce vorbă de ocară, căci stolnicul, călare, pornise cu flăcăii spre sat
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > S-AU DESPRINS... Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului S-AU DESPRINS... S-au desprins demonii din materii suspendate, deposedați de spațiu; au intrat în caverne de vise minerale (e un păcat așa de mic...) și-au atins toți nervii planetei, rostogolind-o în praf cosmic. De spaimă, mumiile își biciuie encefalul, când fotograful depanează vreun destin în lătratul câinilor de pază, atât de sintetici. ****Flori
S-AU DESPRINS... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385308_a_386637]
-
abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici sălășluiește vreun moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o privire de ansamblu și observă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
culcușul peste reprimări derizorii de destin,în care ne co-placem,ca niște intruși în sine-le nostru propriu.Am vrea să ștergem,cu răbufniri de orgoliu,orice jignire adusă sau indusă,dar,suntem îmbrăcați în neglijența introvertitului,ca într-o cavernă tenebroasă din care nu putem ieși decât,aprinzând focul! Zbor lin de aripi înghesuite în abstract se conturează sub perfuzii de sânge din care,sorbim cu nesaț clipele sugrumate de viață,atârnând mirate într-o cădere liberă spre absolutul lor
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
post de salut jucăuș din lumea lui Hades. Dealtfel, locuințele subterane nu sunt deloc un fenomen rar nici pe teritoriul Spaniei continentale. Atracția magnetică pe care o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire nu duc lipsă, temperatura din rărunchii pământului fiind aproape constantă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
doar cvinaria - ceea ce nu schimbă, cu nimic, ratarea...) - dar, din fericire, astfel de cvasi-poeme sunt excepții, în onestul volum al lui CĂTĂLIN MOLDOVEANU! Nu se justifică, semantic (decât rar și cu totul aleatoriu!), punctele de suspensie, puse după majoritatea titlurilor: Cavernă..., Copacul și melcul..., Culorile gri... Floarea de colț..., La capăt..., Linii... - etc. etc. ...Mai sus, însă, afirmam că Poetul debutant este plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică a subversiunii cuvintelor, întru posibila muzică. Este un adevăr, demonstrat prin beția
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
cf. Râul), mări veninoase (Cu ace...). Destul de greu, dar DELOC IMPOSIBIL! - putem desprinde chiar versuri întregi/grupaje de versuri, nesubminate de prețiozitate/pretențiozitate (de felul: mal latifundiar, mlaștini prutiene - cf. Sălcii..., sau: pretenții antropice - cf. Râul, sau efortul aristotelic - cf. Cavernă...), sau de expresii redundant-pleonastice (timpul varsă orologii - cf. Meduza) - versuri uimitor de tandre - rar (dar nu... inexistent!) cvasi-vizionare: - Se ivește o altă zăpadă/Verticalizată de jos în sus (cf. Ploaie); - Din istorii cu turci și haiduci/Rătăciți fără cai și
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia. Poate că nu existase nici o ceremonie, iar meșterul fusese asasinat pur și simplu de unul din falșii leproși, care ieșise din cavernă ca să-l jefuiască. Meșterii din Como erau renumiți În toată Europa și se știa prea bine cât de bine erau remunerați. Nici măcar Giotto nu primise niciodată o răsplată atât de mare pentru opera sa. Poate că Giannetto Însuși, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
privirea mișcarea degetului. Ceea ce la prima vedere Îi păruseră a fi doar niște zdrențe colorate se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita mână necioplită schițase un soi de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă și de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iluzie penibilă a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebă Dante. — Mă refer la forța nesfârșită a astrelor, care gravitează În Înălțimi și ne atrag În vârtejul orbitei lor. Ele sunt adevărata temelie a creației. Ele ne fac să fim ceea ce suntem, așa cum v-am mai spus. — Dar În cavernele cerurilor nu există lanțuri pentru spiritul nostru. El este liber să aleagă și să dorească. Raționamentul dumitale e nu numai blasfemator, ci și defectuos. Uită-te În jur, chiar și În cârciuma asta fără aer: mâini și picioare frământate, patimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În zilele) următoare Îmi voi lua adio de la viață. Știu, sună ca dracu’, prețios și grandilocvent, dar, În clipele acelea, nu stilistica reprezenta preocuparea mea fundamentală. Eram, fără Îndoială, victima unei erori, a unei confuzii. Dar nu de persoane - oamenii cavernelor care mă sechestraseră păreau Îndeajuns de avizați În ceea ce privește identitatea mea. Poate chiar prea avizați, și tocmai asta putea să se transforme Într-o tragedie. Voiau ceva de la mine și erau ferm convinși că eu dețin acel ceva (poate un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]