371 matches
-
societăți (CLR) asupra acestei povești (CLR) în direcția combaterii acestor legende și mituri (CORV) cucerirea acestui oraș fiind prima victorie a opoziției antitalibane (CORV). Numărul mic al formelor adjectivale în postpunere se explică și prin tendința de pierdere a mărcilor cazuale de genitiv-dativ; astfel, pe lângă situațiile în care adjectivul demonstrativ apare acordat cu nominalul-centru, se întâlnesc în corpusul analizat și exemple în care adjectivul postpus se folosește neacordat 10: Vezi, pe mine nu mă satisface gândul că am dat numai viață
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
variabilă, se observă preferința pentru variantele poziționale antepuse, care precedă un substantiv nedeterminat, trăsătură care poate fi pusă în legătură cu tendința de economie în vorbire. Totodată, analiza pe corpus evidențiază frecvența redusă a formelor pronominale de G-D, dar și pierderea mărcilor cazuale de G-D la adjectivele demonstrative postpuse. În ultima parte a cercetării, am analizat posibilitățile și restricțiile combinatorii ale pronumelor demonstrative, urmărind să evidențiem comportamentul sintactic al fiecărei clase în parte. Astfel, se observă că pronumele demonstrative de apropiere manifestă cele
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
DOOM2: atriu/atrium - atrii/atriumuri apare o inversare a preferințelor în raport cu DOOM1) privește un singur substantiv. 2.4. Pentru toate clasele de gen, crește ponderea substantivelor invariabile Invariabilitatea are grade diferite, după cum privește întreaga flexiune (număr, caz) sau numai flexiunea cazuală și după cum substantivul acceptă sau nu atașarea enclitică a articolului, atașare care rezolvă parțial variația flexionară, reducând considerabil contextele de invariabilitate. În limba actuală, crește inventarul tuturor situațiilor de substantive invariabile și al tuturor utilizărilor invariabile. 2.4.1. Crește
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de uz pentru lui proclitic (sunt corecte construcțiile: i-am dat lui Ion, urmările lui "nu vreau", i-am trimis lui papa, dar nu sunt corecte lu' Ioana, lu' ăsta, lu' ăștia etc.). Construcțiile de sub (c), în care întreaga informație cazuală este preluată de regent, deși nerecomandabile, sunt frecvente în limbajul administrativ și în jurnalistică. Pentru detalii, vezi Dindelegan (2008c - sub tipar). 50 Pentru descrierea acestui fenomen, vezi Dediu, în volumul de față, p. 51 Pentru tendințele în manifestarea alternanțelor fonetice
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
anaforică/deictică a demonstrativelor: chestia aia, treaba aia, problema aia, aia e, d-asta, d-aia, asta e! Spre un grad scăzut de anaforicitate tinde și cel mai frecvent pronume relativ, care. Uzul său actual se caracterizează prin: slăbirea mărcilor cazuale (omiterea prepoziției pe la acuzativ; frecvența scăzută a formelor oblice), acordul încrucișat greșit, anacolutul, nelegarea de un antecedent, participarea la structuri expletive, clișeizarea în locuțiuni mai mult sau mai puțin fixate de uz (drept care, după care, la care, în cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și de relații Între ele), În concepția lui Marvin Minsky, acestea prezintă unele similitudini cu „schemele“ din psihologia lui F.C. Bartlett , cu „paradigmele“ din epistemologia lui Thomas Kuhn , dar mai ales cu structurile puse În evidență În gramatica de tip cazual, inaugurată de Charles J. Fillmore și agreată, Între alții, de Marianne Celce-Murcia . Cum diagramele și grafurile, În general (ca hiper-semne iconice, ori complexe iconico-indiciale), sunt mai aproape de spiritul descrierii și-al clasificării entităților discursive, am putea spune că asocierea logicii
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
4.2. Verbele de percepție evidențială.............................................................. 18 4.3. Verbele de percepție intențională............................................................ 19 5. Goluri lexicale în paradigmele verbelor de percepție....................................... 20 6. Concluzii................................................................................................................ 23 CAPITOLUL 2 SEMANTICA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 24 1. Introducere............................................................................................................ 24 2. Schema cazuală a verbelor de percepție............................................................. 24 3. Proprietăți temporal-aspectuale ale verbelor de percepție............................... 26 3.1. Clasificarea verbelor de percepție........................................................... 26 3.2. Relevanța abordării aspectuale în analiza structurii semantice........... 30 3.3. Direcții de analiză în identificarea trăsăturilor aspectuale................... 32
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
parte, structura semică a acestor verbe și selecția pe care o operează asupra argumentului subiect și asupra complementelor, în termeni de trăsături semice binare [±Animat], [±Abstract], [±Uman] etc., și, pe de altă parte, structura lor argumentală, formulată în termenii teoriei cazuale fillmoriene. În funcție de criteriul intențional vs nonintențional, autoarea distinge două subcâmpuri de verbe de percepție pentru fiecare dintre cele cinci modalități (vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, tactilă): subcâmpul verbelor agentive sau intenționale și subcâmpul verbelor nonagentive sau nonintenționale, pe care le analizează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
acest capitol este de a analiza structura semantică a verbelor de percepție, urmărind corelația dintre tipul de acțiune, de eveniment sau de stare și actualizarea rolurilor tematice, precum și trăsăturile inerente ale predicației - componenta aspectuală, caracterul decompozabil, omogen etc. 2. Schema cazuală a verbelor de percepție Discuția despre rolurile tematice atribuite argumentelor verbelor are ca reper teoria propusă de Fillmore (1968)28, vizând reprezentarea predicatelor în termeni lexico-semantici sub forma unor liste de cazuri semantice sau roluri tematice (engl. semantic role list
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt concepute ca un set de trăsături care identifică argumentele în funcție de relația semantică pe care o stabilesc cu verbul. Inventarul stabilit de Fillmore (1968) a fost ulterior modificat, adăugându-se sau nuanțându-se anumite roluri din lista inițială 29. Schemele cazuale în care verbele pot fi inserate sunt cuprinse în intrarea lexicală a verbelor; în funcție de clasa semantică căreia îi aparțin, verbele de percepție "participă" la trei scheme cazuale: (a) verbele de percepție nonintențională sunt construite cu Experimentator și Temă/Obiect al
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
modificat, adăugându-se sau nuanțându-se anumite roluri din lista inițială 29. Schemele cazuale în care verbele pot fi inserate sunt cuprinse în intrarea lexicală a verbelor; în funcție de clasa semantică căreia îi aparțin, verbele de percepție "participă" la trei scheme cazuale: (a) verbele de percepție nonintențională sunt construite cu Experimentator și Temă/Obiect al percepției; (b) verbele de percepție intențională sunt construite cu Agent și Temă/Obiect al percepției sau Locativ; (c) verbele de percepție evidențială sunt foarte diferite semantico-sintatic și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt construite cu Agent și Temă/Obiect al percepției sau Locativ; (c) verbele de percepție evidențială sunt foarte diferite semantico-sintatic și permit o variație a rolurilor Temă/Locativ. Experimentatorul este definit ca rolul atribuit unui nominal animat, ocurent în configurația cazuală a verbelor fără agent, exprimând ființa afectată de o stare fizică sau psihică, fără ca aceasta să aibă control asupra senzațiilor sau percepțiilor receptate. În cazul verbelor de percepție, Experimentatorul se codează sintactic ca subiect (1) sau ca obiect indirect (1
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
clasă, cel mai slab reprezentată, a verbelor de percepție evidențială, este delimitată uneori pe baza unui criteriu sintactic - unitățile din această clasă sunt analizate frecvent ca verbe copulative. În analiza de față am păstrat distincția [±Intențional], corelând-o cu schema cazuală a verbelor de percepție. Am arătat că verbele de percepție nonintențională se disting de cele de percepție intențională prin rolul tematic atribuit nominalului subiect - Experimentator vs Agent. Ultima clasă identificată - cea a verbelor de percepție evidențială -, reprezentată doar prin lexemele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
este o poziție predicativă nonmatricială, care se formează în urma unor reorganizări sintactice de suprimare a operatorului copulativ sau pasiv, a morfemelor de mod și timp, a complementizatorilor, și de avansare a subiectului predicatului secundar din subordonată în regentă pentru marcarea cazuală 112. Predicatul secundar subordonat unui verb de percepție are realizări variate. Unele realizări sunt comune tuturor verbelor analizate, altele sunt specifice unui singur verb (vezi infra, 4.4.1.). Ne propunem să urmărim, în cazul fiecărui tip de structură, ce
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
clasa intențională, printr-o recategorizare semantică. În capitolul al doilea ne-am propus să identificăm și să analizăm proprietățile temporal-aspectuale ale verbelor de percepție, ținând seama de diferențele de structură semantică a unităților verbale din această clasă. Am prezentat schema cazuală a verbelor, identificând în structura lor internă rolurile semantice Experimentator - subiect al verbelor de percepție nonintențională, Agent - subiect al verbelor de percepție intențională - și Temă - subiect al verbelor de percepție evidențială. Remarcând corelația permanentă, vizibilă în delimitările și clasificările din
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
realizat printr-un substantiv care desemnează un obiect, dar poate fi și un substantiv deverbal. În gramaticile de orientare structuralistă se subliniază trăsăturile formale ale subiectului concretizate în restricțiile de natură morfologică declanșate prin intermediul inerenței, restricții ce impun alegerea formei cazuale a acestuia (în principiu, un nume în cazul nominativ) și, simultan, orientează selecția formei verbului-predicat în acord cu subiectul (acord gramatical în număr și persoană, eventual, în gen). Un argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestor fenomene reunite sub numele de acord este dependența formei unei unități lingvistice de forma (sau sensul) altei unități lingvistice. Această descriere nu poate fi o definiție a acordului, deoarece ar cuprinde prea multe fenomene sintactice. Astfel, în georgiană marcarea cazuală a nominalelor depinde de timpul la care se află verbul-predicat: (6) a. Ivane Vanos moklavs Ivan-N Vano-D ucide-viitor "Ivan îl va ucide pe Vano" b. Ivanem Vano mokla Ivan-ERG Vano-N ucide-aorist "Ivan l-a ucis pe Vano" (Anderson
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de sub controlul substantivului, segmentează sintagma, creând un al doilea centru sintactic, în care participiul e regent [...]. În plus, el poate fi tratat ca nucleu al unei foste atributive, care mai păstrează relativa autonomie a subordonatei, manifestată prin rezistența la acordul cazual" Gruiță (1981: 125). 2.3. Persoana În domeniul nominal sunt două elemente care se acordă cu substantivul centru și care au trăsătura de persoană: pronumele posesiv și pronumele de întărire 24. Este interesant de urmărit cum primesc aceste pronume o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mine) și superlative (mândrețea hotelurilor). Destul de eterogene, aceste sintagme au în comun faptul că cele două nominale au un singur referent, N1 având valoare cantitativă sau calificativă și N2 valoare referențială, și faptul că N2 este legat prin prepoziție sau cazual de N1. Cele două nominale pot avea trăsături diferite de gen și număr. Acordul verbului-predicat cu aceste sintagme binominale variază între acord cu N1 și acord cu N2. În general, acordul cu N2 este declanșat de faptul că acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care s-au dovedit a fi ergative. Dificultățile cercetării unor limbi necunoscute, vorbite uneori în zone izolate, au făcut ca metodologia domeniului și, mai ales, adecvarea terminologiei să evolueze greu. Influența tiparului lingvistic occidental a avut ca rezultat transformarea morfologiei cazuale a limbilor ergative într-un adevărat repertoriu terminologic (în care mi-a fost destul de greu să mă descurc), iar mecanismele sintactice folosite de unele dintre limbile ergative să capete interpretări dintre cele mai diverse. Modelul adoptat pentru descrierea diferențelor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1995), Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) CP = Complementizer Phrase (engl.), grupul complementizatorului CRE = construcție reflexivă ergativă D = categoria funcțională determinant DP = Determiner Phrase (engl.), grupul determinantului D-Structură = structură de adâncime Dat./ dat. = Dativ ECM = Exceptional Case Marking (engl.), marcare cazuală excepțională ECP = Empty Category Principle (engl.), principiul categoriilor vide, conform căruia o categorie vidă nepronominală trebuie să fie guvernată tematic sau guvernată de un antecedent engl. = engleză Erg./erg. = Ergativ EM = Event Measurer (engl.), măsura evenimentului, în accepția lui Arad
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în care marcarea are bază sintactică (tipul (a)), cazurile indicând relații sintactice. Pentru limbile în care marcarea are bază semantică (tipul (b)), este de preferat să nu se dea o anumită denumire cazuală sufixelor care au diverse roluri semantice. O poziție radicală este cea a lui Haig (1998: 171), care susține − cu argumente din limba kurdă, care are partiție morfologică ergativă determinată de timp (vezi infra, 3.1.3.(c)), dar sintaxă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
termenul de ergativitate morfologică pentru primul tip de ergativitate pe care îl identifică, în cartea din 1994 adaugă, în paranteză, denumirea intrapropozițională, subliniind astfel faptul că mijloacele de marcare a morfologiei ergative, precum și a morfologiei acuzative nu sunt, cu excepția marcării cazuale, propriu-zis morfologice, ci, mai degrabă, sintactice. 3.1.1. Posibilități de marcare a relațiilor sintactice intrapropoziționale Marcarea constituenților S, A și O se poate face prin mai multe mijloace 14, inventariate și descrise de Dixon (1994: 39−48): folosirea anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
constituenților S, A și O se poate face prin mai multe mijloace 14, inventariate și descrise de Dixon (1994: 39−48): folosirea anumitor cazuri, particule sau adpoziții, acordul verbal și pronominal sau, frecvent, o combinație a acestor posibilități. ( a) Marcarea cazuală apare în două ipostaze: în unele limbi (latina, dyirbal) este obligatorie, iar în altele apare numai în situații de ambiguitate (motu, dhalanji, wangkumara, gazali). (b) Particulele și adpozițiile prezintă aceleași posibilități de marcare ca și sistemul cazual, însă există foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
posibilități. ( a) Marcarea cazuală apare în două ipostaze: în unele limbi (latina, dyirbal) este obligatorie, iar în altele apare numai în situații de ambiguitate (motu, dhalanji, wangkumara, gazali). (b) Particulele și adpozițiile prezintă aceleași posibilități de marcare ca și sistemul cazual, însă există foarte puține limbi care folosesc acest tip de marcare (japoneza și, dintre limbile ergative, tongana). (c) Acordul contribuie la marcarea relațiilor sintactice în măsura în care verbul lexical sau auxiliarul include un afix conținând informații (privind persoana, numărul, genul) despre nominalul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]