1,303,670 matches
-
01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Recenzie de Prof.D.Păsat Teodor Barbu: Retorica balansoarului Motto: Podul de cuvinte-al vieții, Atârnat peste genuni, Doar poeții-l trec, ca niște Tineri cavaleri nebuni. Oare câți din noi vor ști Dincolo de pod ce-o fi? Mărturisesc că sunt încântat și plăcut surprins că Teodor Barbu, de care mă leagă o sinceră amiciție, făurită pe șantierul literar numit Cenaclul literar „Gib Mihăescu” din Drăgășani, la care eu veneam ca „chibiț”, s-a hotărât, în
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
Gib Mihăescu”, unde veneau mulți tineri talentați, care-l iubeau pe Eminescu, pe Blaga citindu-i și dorind să semene cu ei și, împreună cu Teodor Barbu îi îndrumam, dar acum, adunate în volum, citite în liniște, în această frumoasă toamnă, ce mângâie podgoria drăgășăneană, efectul este altul; sublim, revelator, pentru iubitorul de frumos, de poezie. Prima reveleție apărută în „forul meu interior”, cum ar zice Marin Preda, este aceea, pe care o mărturisesc cu sinceritate, că poezia lui Teodor Barbu poate
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
articolul prefațator că „poetul Teodor Barbu face parte din categoria celor care manifestă reținere și modestie. Reținere rezultată dintr-o scrupuloasă exigență estetică și modestie, fiind lipsit de ambiția afirmării fără acoperire valorică” Al.Macedonski spunea că „ ... poezia e ceva ce nu se poate determina , nici analiza în esența ei, fiind un produs al fantaziei, al sufletului; o analiză prea amănunțită ar sfârși cu distrugerea obiectului analizei” Intr-adevăr, poezia e inefabilă, iar ambiția de a o explica, printr-un demers
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
îți trebuie melancolie, / neliniște și lacrimi /( ... ) și patimi și dogmă și mit / să savurezi momentul / nedefinit / ... / și să nu ceri pentru asta / favoruri și nume / sau titluri postume / și doar să treci fantomatic / prin lumea de rime / ca ultimul nimeni / ce-a statîintr-o clipă frumoasă / c-o horă de îngeri / la masă” Iată deci și ideea că acei care creează au fost atinși de aripa Divinității, au harul creației de frumos dat de Dumnezeu. Poetul este cel care își riscă viața
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
frumos dat de Dumnezeu. Poetul este cel care își riscă viața pentru a deschide drumuri noi, pentru a desluși tainele existentei, ale viitorului (Cavalerii nebuni)(vaezi moto-ul!) Metafizic, poetul se întreabă: „Oare câți din noi vom ști / Dincolo de pod ce-o fi?” In ciclul „Anotimpuri vesperale”. „Pasteluri”, poetul se joacă, râde, se bucură, e melancolic, nostalgic, sfios, iubește, e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleșit de toamnă: „E toamnă-n poezia mea
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
în „marea singurătate”, recompus din „tăceri”, regăsindu-se în „cine știe ce ninsoare” sau „cutreierând o primăvară”( Din tăceri) Tristă și dureroasă e mărturisirea din poemul „Sindrom”, în care poetul, ca și mulți anonimi, a dus o muncă de Sisif, „ca să construim, ce? / un univers de iluzii / unde, în loc de muncă / trăgeam voinicește / concluzii / și trasam viitorul / luminos și senin / de la care azi - iată - mă abțin ... Sentimentul patriotic e prezent în poeme ca „Dor de Basarabia”, „Limba română”,”că-n lipsa mamei care s-
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
un „acord final” al unei simfonii cu mii de tonuri și vibrații pure de poezie adevărată, conturând portretul liric actual al poetului care se bucură de „toamna care vine-ntr-un cupeu” în același „târg de tinichele și angoase”, poezie ce sugerează un poet încă viguros, cu un simț al umorului foarte viu încă, putând oricând să ia totul de la capăt: „Poate voi trece iar pe-aci-ntr-o doară Să-mi caut nostalgiile ucise În vălmășagul pietrilor de moară Ce mi-au umplut
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
și angoase”, poezie ce sugerează un poet încă viguros, cu un simț al umorului foarte viu încă, putând oricând să ia totul de la capăt: „Poate voi trece iar pe-aci-ntr-o doară Să-mi caut nostalgiile ucise În vălmășagul pietrilor de moară Ce mi-au umplut atâția saci cu vise” * Lectura volumului „Retorica balansoarului” e o plăcută relaxare intelectuală, te face să trăiești alături de poet toată gama sentimentelor umane, deoarece, așa cum afirma profesorul Emil Istocescu în prefață: „Stăpân pe secretele comunicării lirice prin
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată... Lumea din portul telavivian fremăta multicoloră și-și căuta rosturi de odihnă și deconectare. Bună dispoziție, oameni ceva mai zgribuliți, goană după clipa cea mai frumoasă ce poate fi. Restaurante pline, fiecare se retrăgea pe unde-i era mai la-ndemână. Venisem acolo și eu, ca să mă sărbătoresc, vizitând ceea ce se numește „Salon d’Automne International”. L-am scris special în limba lui de origine, din respect
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
de genuri atât de diferite, vorbeau, prin creațiile lor, tot feluri de limbi. Nici nu știu cum de le puteam înțelege, dar nici nu le-nțelegeam, decât frânturi, pe ici, pe colo. Totuși, aveai cu cine vorbi, iar dacă tu nu aveai ce spune, opera de artă, dacă își justifica menirea, ți se adresa, te incita, te încânta sau te ducea cu gândul în cu totul altă parte, acolo unde, probabil, voise artistul. O exuberantă paradă veselă și tristă, gravă, profundă, strălucitoare adesea
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
ne-nțelegem între noi, oamenii. Dar iată magnifica metaforă a lui Baruch Elron! Turnul pictat de el, nu-i atât de înalt, ca la alți pictori renumiți. Dar are mai multe picioare! Omenești. Fiecare picior e de altă culoare, ceea ce-mi sugerează o altă nație, o altă limbă; oamenii nu se văd, încă au capul și trupul în turn, încercând, probabil, să găsească noi și noi soluții pentru idealul lor. Ce-o fi între ei? Cum comunică? Dar fiind obligați
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
picioare! Omenești. Fiecare picior e de altă culoare, ceea ce-mi sugerează o altă nație, o altă limbă; oamenii nu se văd, încă au capul și trupul în turn, încercând, probabil, să găsească noi și noi soluții pentru idealul lor. Ce-o fi între ei? Cum comunică? Dar fiind obligați să fie împreună, cred că au găsit mijloace de comunicare, cu toate că multitudinea de forme ale cuvintelor e-o piedică spre unire. Totuși, ei sunt împreună. Vrând, nevrând. Invățând unii de la alții
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
în aceeași direcție, în același sens. Iar construcția, deși n-are înălțimea visului inițial, parcă aproape că e terminată, iar în interior este viață și freamăt. Poate sunt conflicte, se văd căzând în afară, insignifiante lucruri cu valoare de simbol (ce nu-mi sunt încă destul de clare) dar, important e că, în ansamblu, Turnul multinațional, merge, înaintează, e dus de oameni, de pașii lor semnificativi. Incotro, Doamne Dumnezeule? Incotro?!... Din adâncurile istoriei, „Turnul lui Elron” vine, ba nu, se duce, și
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
Templu, poate în amintirea, cumva, a celui distrus de Nabucodonosor, pribegindu-i pe evrei, și determinându-l pe Verdi să-i redea într-un plâns magnific: „Acordați a profeților harpă,/ Care-ascunsă în sălcii stă mută/ Amintind strălucirea trecută,/ Unei vremi ce demult ne zâmbea./ Cântă harpă a noastră durere,/ Plângi în strune a robilor soartă/ Sau revarsă în inimi putere/ Suferința s-o știm a-ndura,/ Noi să știm a-ndura”... Dar ce este măreț în pașii babilonienilor care suntem, cu
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
sălcii stă mută/ Amintind strălucirea trecută,/ Unei vremi ce demult ne zâmbea./ Cântă harpă a noastră durere,/ Plângi în strune a robilor soartă/ Sau revarsă în inimi putere/ Suferința s-o știm a-ndura,/ Noi să știm a-ndura”... Dar ce este măreț în pașii babilonienilor care suntem, cu sau fără voia noastră, inclusiv israelienii cu Israelul nostru, este că nu noi suntem cei duși de alte forțe, ci noi ducem turnul care are ca-ncoronare (parcă este și o coroană
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
un zguduitor realism oniric și filozofic. Cât despre expoziția care a adăpostit pe malul Mediteranei israeliene, minunate comori, este și ea, desigur, un fantastic Turn Babel al cutezanței artiștilor. Au încântat aerul luminat al expoziției și al multora dintre cei ce-am fost acolo, creațiile Danielei Ament, Jacques Vainuska, Nir Ytzhak, Malka Tsensiper, Moshe Muky, Dina Babai, Ada Bahat, pe lângă atâția alți israelieni și numeroși alți artiști din lume. Fiecare pe limba lui, fiecare cu farmecul lui, unul mai așa, altul
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
mai așa, altul mai altfel, celălalt diferit de toți și toți împreună. Salonul Internațional de Toamnă, culisat de la Paris la Tel Aviv (20-23 noembrie) și împlementat cu valori evreiești de o deosebită importanță, evreiești și de oriunde, și de ori ce obârșie, s-a constituit și la Tel Aviv, ca o minunată fereastră a cutezanței și frumuseții Omului! Nu întâmplător, pe primele simeze se află expuse „Turnul Babel”, alături de originalele și exceletele „Ferestre” ale lui Baruh Elron. In ochii mei, el
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
sare ca să fie acolo, lângă o friptură, începuse. Era împătimit să respecte tradiția păstrată de la bătrâni. Dacă de Revelion nu aveai bureți negri și ghebe, sirop din muguri brad sau de jnepeni pe masă, apoi te puteai considera un nevolnic ce nu ține la moștenirea bătrânilor, la obiceiul locului. De fiecare dată când mergea la cules, obișnuia să își ia telefonul cu care putea fotografia sau filma imagini aparte, cu copaci strâmbi, pietre cu forme ciudate, locuri mai deosebite pe care
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Măi, să fie... Se uită iar în jur și descoperi o buturugă ceva mai departe, pe care să se mute. Mai puse odată mâna pe piatră și simți că abia atinsă, vibra ușor și aproape că îl frigea. Nu știa ce să creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
pe piatră și simți că abia atinsă, vibra ușor și aproape că îl frigea. Nu știa ce să creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce bună ar fi fost la iarnă căldura gratuită... O glumă desigur, știind că piatra cântărește destul de mult. Ce prostie îi
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce bună ar fi fost la iarnă căldura gratuită... O glumă desigur, știind că piatra cântărește destul de mult. Ce prostie îi trecea prin cap... Triluri de păsărele umpleau pădurea cu veselie și parcă o simfonie a locului te îndemna la odihnă
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce bună ar fi fost la iarnă căldura gratuită... O glumă desigur, știind că piatra cântărește destul de mult. Ce prostie îi trecea prin cap... Triluri de păsărele umpleau pădurea cu veselie și parcă o simfonie a locului te îndemna la odihnă, la plăcerea de a te afla în mijlocul concertului. Încă un fum... când ceva îi atrase atenția, uitând de
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
teamă și totodată cu curiozitate. O lumină începu să iasă din piatra mai mare, apoi din cele mici unindu-se unele cu celelalte strălucind puternic și mărindu-se văzând cu ochii. Se gândi să înregistreze. Era totuși un om practic. Ce-ar fi să filmeze fenomenul ca să aibă o dovadă a celor petrecute? Duse mâna la buzunar ca în transă, scoțând telefonul și porni pe filmare. Se formase un cub cu latura de vreo trei metri fiecare și ca o hologramă
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
au început să apară diverse imagini de necrezut și totul sub ochii lui. Pragmatismul începea să se topească odată cu imaginile care apăreau. Bine că filma ! Extraordinar ... „ cubul” se luminase puternic si se vedeau creste de munți, apoi pe o culme ce domina platoul, o stâncă aparte străjuia proiectându-se pe cerul înstelat. Și iată că dintre stele, era una ce părea că se face din ce în ce mai mare, iar o rază se fixase pe stâncă și apoi dispăru. Coborâse într-un vârtej de
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
imaginile care apăreau. Bine că filma ! Extraordinar ... „ cubul” se luminase puternic si se vedeau creste de munți, apoi pe o culme ce domina platoul, o stâncă aparte străjuia proiectându-se pe cerul înstelat. Și iată că dintre stele, era una ce părea că se face din ce în ce mai mare, iar o rază se fixase pe stâncă și apoi dispăru. Coborâse într-un vârtej de lumini multicolore care apropiindu-se, s-au domolit și s-au așezat lin în apropiere. Luminile, odată ajunse pe
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]