497 matches
-
lumea de-afară. Era sfârșitul toamnei. Afară cădeau frunzele copacilor, dar nici un fir de praf nu era depus pe podeaua de lemn lăcuit. — Am auzit că vasalii Seniorului Nobunaga s-au apucat recent de arta ceaiului ridică Mikawa polonicul spre ceainicul de fier, conversând amiabil. Hideyoshi îi observă eleganța și se grăbi să-și prezinte scuzele: — Seniorul Nobunaga și vasalii săi sunt foarte versați în ceai, dar eu sunt un leneș din fire și nu știu o iotă din acest ceremonial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acest ceremonial. Îmi place numai gustul. Mikawa puse vasul jos, amestecând ceaiul cu pămătuful. Mișcările lui aveau ograție aproape feminină. Trupul și mâinile înăsprite de armură nu păreau deloc țepene. În încăperea aceea mobilată cu nimic mai mult decât un ceainic și un castron simplu, stridența armurii bătrânului general părea complet nelalocul ei. „Am întâlnit un om cumsecade,” își spuse Hideyoshi, absorbind mai mult caracterul celuilalt decât ceaiul. Dar cum avea s-o scoată pe Oichi din castel? Deznădejdea lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adăpost. Hideyoshi nu știa dacă Mikawa rămăsese afară, urmărindu-l pe furiș, sau dacă plecase exasperat, dar în orice caz nu mai era în ceainărie. „Ah, ce interesant este. E într-adevăr interesant,” reflectă el. Parcă ar fi vorbit cu ceainicul. Singur, clătină din cap. În acel moment, își aminti hotărârea sa de a nu se mișca, orice-ar fi fost. Undeva, în grădină, Hideyoshi auzi glasurile nevinovate a doi copii mici, care se străduiau să nu izbucnească în râs. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar deține un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dengo nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el ca și cum i-ar fi așteptat: — De ce n-am merge cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit, și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
foc nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era durdulie. Lobii mari ai urechilor confereau întregului trup o anume greutate, la fel ca toartele unui ceainic de fier, făcându-i pe vizitatori să se întrebe dacă era posibil ca omul acela să fie cu adevărat un mare general, în vârstă de abia patruzeci de ani. Dacă ar fi făcut parte dintre soli, Kanamori ar fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
proza nu a găsit încă expresie. Opiniile celor două par să conveargă în acest domeniu, Potter utilizând o multitudine de simboluri, majoritatea absente în roman. De pildă, în secvența în care Orlando îi spală picioarele lui Shelmerdine, camera zăbovește asupra ceainicului, o metonimie pentru domesticitatea victoriană a femeilor, apreciază criticul de film Sharon Ouditt. Pentru că dezideratul ei în ceea ce privește proza era antirealist, Woolf evită o narațiune lineară în roman. Intenția ei era și de a submina genul convențional de biografie (așa este
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
oameni care șed din întâmplare unul lângă altul într-un autocar la drum lung, și doar unuia din ei i-a trecut prin cap să ia mâncare la el. Peste câteva zile se întâmpla un lucru minor - uitam să pun ceainicul pe raft sau îmi lăsam șosetele pe jos -, iar ea exploda. Forța și volumul furiei ei mă șocau, iar singura mea reacție posibilă era să încremenesc și să mă cufund în tăcere până când primul val trecea, iar Lotte începea să
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
făcut un gest spre masa din bucătărie, iar el s-a așezat, punându-și cu delicatețe servieta între picioare, de parcă s-ar fi aflat înăuntru un animăluț viu. Din felul cum o urmărea cu privirea pe Lotte, care a umplut ceainicul uzat cu apă și l-a pus pe aragaz, mi-am putut da seama că nu se așteptase să ajungă atât de departe. Probabil că sperase să plece cel mult cu un autograf pe o carte. Iar acum era în
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
până când am ajuns la parcare. Și credeți-mă că drumul parcurs prin ploaie n-a avut nimic romantic. A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din spate. S-a așezat pe locul de lângă șofer și mă jur că a umplut toată partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
într-un apartament care arăta normal. De fapt, aș merge până acolo și aș spune că arăta de-a dreptul plăcut. — Vino în bucătărie, mi-a spus el dându-și jos haina udă. Am intrat în bucătărie. Adam a pus ceainicul pe foc și a dat drumul radiatorului. Nu unul dintre radiatoarele alea oribile, cu doi elemenți portocalii, care par să fie prezenți la căpătâiul tuturor paturilor, ci era un radiator normal, ca ăla pe care-l aveam și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a dat drumul radiatorului. Nu unul dintre radiatoarele alea oribile, cu doi elemenți portocalii, care par să fie prezenți la căpătâiul tuturor paturilor, ci era un radiator normal, ca ăla pe care-l aveam și eu în apartamentul din Londra. Ceainicul era chiar un ceainic, și nu o cutie de metal postată direct pe ochiul de la aragaz. Eram suspicioasă. —Celelalte persoane care locuiesc aici, l-am întrebat pe Adam. Sunt tot studenți? Nu, a zis el luându-mi haina și agățând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu unul dintre radiatoarele alea oribile, cu doi elemenți portocalii, care par să fie prezenți la căpătâiul tuturor paturilor, ci era un radiator normal, ca ăla pe care-l aveam și eu în apartamentul din Londra. Ceainicul era chiar un ceainic, și nu o cutie de metal postată direct pe ochiul de la aragaz. Eram suspicioasă. —Celelalte persoane care locuiesc aici, l-am întrebat pe Adam. Sunt tot studenți? Nu, a zis el luându-mi haina și agățând-o lângă radiator. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmbrăcat rapid împiedicându-mă de mormanul de haine care zăcea pe podea. Apoi amândouă am coborât la parter. Unde o dispută de mică amploare era în plină desfășurare. Anna, mama și Helen stăteau în jurul mesei înconjurate de rămășițele micului-dejun. Tarte, ceainice, cutii de cereale și ambalaje de batoane Club Milk zăceau aruncate peste tot. Mama și Helen se certau foarte sonor. Anna zâmbea angelic și făcea ceva ciudat cu o margaretă și o agrafă de hârtie. Nu știu nimic de nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca un armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre ieșire de parcă niște dulăi infernali ar fi fost pe urmele lui. Mă așteptam să fugă ca un iepure prin cafenea, răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune, ceainice și cești de cafea. Mă așteptam să văd cum i se ridică părul pe ceafă, cum face ochii mari pentru ca apoi să înceapă să-i strige oricui l-ar fi ascultat, împungând aerul cu degetul, într-o mișcare violentă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a mers la chioșcul de ziare, a cumpărat Herald, Take A Break, douăzeci de țigări Benson&Hedges și un pachet de bomboane mentolate (Extra Strong). Apoi s-a întors acasă, și eu mi-am reluat veghea după gard. A pus ceainicul la fiert, a făcut ceai, s-a așezat în fața televizorului, fumând și privind în gol. La unu, s-a ridicat și eu mi-am zis, te rog, hai să ieșim. Dar și-a făcut doar un castron de supă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a ridicat și eu mi-am zis, da, da, plecăm. Dar nu pleca nicăieri - băga aspiratorul. Cu mult elan. Ai mai auzit de-așa o scrânteală? După criza de băgat aspiratorul, Detta s-a întors în bucătărie, a pus ceainicul, a făcut ceai și a stat fumând și privind în gol. O, Doamne, sper că mâine o să fie puțin mai incitant. Și un mail de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Crima organizată Dragă Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiecare dimineață la liturghie. Apoi la tutungerie, cumpără douăzeci de țigări Benson&Hedges și diverse alte lucruri. Uneori, o pungă de cubulețe cu aromă de cola, uneori noul Hello!, o dată o pungă de elastice de cauciuc. Apoi vine acasă, pune ceainicul la fiert, face ceai și stă în fața televizorului, fumând și uitându-se în gol. Într-o dimineață, după liturghie, a mers la chioșcul de ziare Și la farmacie, de unde a cumpărat plasturi pentru bătături. Am crezut că o să mor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bătături. Am crezut că o să mor de entuziasm. Într-o după-amiază, a plecat cu Beemer-ul și mă rugam să se întâlnească cu Racey O’Grady. Dar a mers doar la podiatru, e limpede că are probleme cu bătăturile, apoi acasă, ceainic, ceai, fumat, privit în gol. Într-o altă după-amiază, a mers să se plimbe pe chei. Merge repede, în ciuda bătăturilor. Când a ajuns la capăt, s-a așezat pe bancă, a fumat o țigară, s-a uitat în gol, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când ați putut. Domnule Fine, dumneavoastră sunteți un părinte model. Credeți-mă! Mi-aș dori să fie mai mulți părinți ca dumneavoastră la Chicklets. —Un părinte model? a respirat Hugo. Eu? Și-acum, a spus Rottweilerul întinzându-se către un ceainic electric care se afla pe o masă din spatele ei și dându-i drumul. Dați-mi voie să vă propun o ceașcă de ceai. Cu zahăr, a adăugat ea aruncându-i lui Theo o privire amuzată. Cred, a completat ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
colo în groapă, că se poate azvârli pământ peste el. Când Caligula se înălța sub bolta acestui cer, mă întrebam uneori ce legătură crea el cu acest element de o forță aproape imposibil de suportat, stăvilită de vechile ciocuri de ceainic ale craterelor antice. Dar încă nu ajunsese să se înalțe. Zbura greoi la mică înălțime în urma nadei și a vâscoaselor potroace stricate de căldura soarelui. Iarăși și iarăși era aruncată, plonja în jos, căci era singurul mod de-al face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
țigara și se sculă În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fiecare măruntiș... Vocea i se pierdu. — Ai putea foarte bine să pleci, i-am sugerat eu. N-ai avea nici o problemă să te angajezi altundeva. — Și s-o las pe Linda să câștige? Întrebă Rachel cu scepticism. Nici gând. Umplu ceainicul de porțelan și aduse tava În camera de zi. — Deci, până la urmă cu ce vrei să te Îmbraci pentru Întâlnirea cu doamna consultant? mă Întrebă. * * * După-amiaza aceea mi s-a Întipărit În minte mai cu seamă ca momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceașcă de ceai? Cu multă plăcere. Sigur nu te deranjez? Lou Întise o mână perfect Îngrijită, o flutură pe deasupra biroului pentru a-mi da de Înțeles că n-are vreo treabă urgentă, se duse la fișetul din colț și porni ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
depuse În scopul de a mă implica și pe mine În ele. Aveam tot atâta instinct matern ca o femelă de cuc. Într-un colț, sub pervazul ferestrei, erau Îndesate jucăriile prea mari pentru a Încăpea În dulap, anume un ceainic uriaș, ceva ce ar fi semănat cu un cort amerindian demontat, dacă primii locuitori ai Americii ar fi folosit ca material de construcție folii de plastic roșu și galben, și o tricicletă albastră, cu „Speedy Boy“ scris pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]