593 matches
-
un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
o iubire tuberculoasă, o fată din Constanța, care-și zice întîi Olivia, pe urmă Maria-Maria. Scurta lor viață promisă într-o noapte de unire în contra mizeriei trece între scene comice, precum despăducherea la groapa cu var, și suferind-distinse, ca niște cearcăne - poeziile lui Eminescu așezate la capul fetei, pînă "intrase în țara viitoare." Un amestec de opulență și foame face tragedia, atîtă cîtă e, atenuată de poză, a mărturisirilor. Proprietăreasa-cerșetoare, contrabandistă, la colț de stradă, de țigări din vremea bună, are
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
luciditate rea, de un hiperrealism lărgind metodic porii urâtului (guri de scurgere astupate cu smocuri, chiuvete în care plutesc fire de păr, uși de sticlă pătate pe ambele fețe de amprente umede, albul îngălbenit al ochilor și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în acord fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările personajelor intrate în raza privirii. Un anumit gest, o mișcare ușoară înspre "obiectivul" care a și înregistrat-o, o schimbare greu perceptibilă a expresiei sau a
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de meserie. Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a unui Radu G. }eposu, în capitolul similar din Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Autorul volumului de față știe că asemenea cearcăne de melancolie dau bine în introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale de scriitori, și îndeosebi într-un capitol de subliniere a subiectivității proprii. Nu că nu e frumos, dar nu prea se mai poartă, într-o epocă
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
altminteri nu prea expresiv, dar cu trăsături calme și piele netedă. Astăzi, acel prim semn al perisabilității mele a devenit ditamai adâncitura. Nici nu-mi mai pot imagina cum aș arăta altfel. Evident că lucrurile nu s-au oprit aici. Cearcănele care, până pe la treizeci de ani, apăreau și dispăreau, în funcție de orele de somn, acum sunt prezențe permanente, două semisfere de piele parcă tăbăcită, de o culoare deloc plăcută, când cenușiu-verzuie, când de-a dreptul neagră-solzoasă. Vara trecută, când m-am
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
unul care rămâne./ Până la urmă, unul din doi pleacă./ Până la urmă, este cineva care plânge./ Unul din doi plânge./ Până la urmă, este unul care își mușcă unghiile/ și își acoperă fața cu mâinile./ Este cineva care, inevitabil,/ devine culegătorul de cearcăne" (Culegătorul de cearcăne); " În diamant locuiau toate femeile pe care le-am iubit,/ grupate într-un club/ numit clubul de diamant./ De golf sau de streap-tease, nici nu mai știu./ Ele se dezbrăcau, pe rând sau în același timp - sau
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
Până la urmă, unul din doi pleacă./ Până la urmă, este cineva care plânge./ Unul din doi plânge./ Până la urmă, este unul care își mușcă unghiile/ și își acoperă fața cu mâinile./ Este cineva care, inevitabil,/ devine culegătorul de cearcăne" (Culegătorul de cearcăne); " În diamant locuiau toate femeile pe care le-am iubit,/ grupate într-un club/ numit clubul de diamant./ De golf sau de streap-tease, nici nu mai știu./ Ele se dezbrăcau, pe rând sau în același timp - sau în același anotimp
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în zi rea, până ajunge la imaginea, splendidă, ridicată în titlu
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă. — N-ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
secreți și echipele de televiziune. Lionel ia lumânarea de pe tort, o aprinde și o pune în fereastră. Din stradă se aude un oftat. Se duce în fața oglinzii. Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre pat. Se întinde. Își încrucișează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și de internare, poate că ...Plus de asta, nu mai suntem nici la prima tinerețe, nu-i așa? mai adăugă el, fluturând după ultimele sale cuvinte un zâmbet complice. Apoi trase din nou din țigară, micșorându-și satisfăcut ochii cu cearcăne mari dedesubt. Ați venit cu trimitere? Bătrânul dădu din cap că nu. Ooo, păi vedeți! În acest caz ne va fi foarte greu să ne descurcăm... Nu sunteți din oraș, nu-i așa? Așa este, recunoscu bătrânul cu Îngândurare, sunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu În jurul meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că vecina slăbise mult, albise și avea cearcăne maro în jurul ochilor. I-ai deschis larg și ai poftit-o înăuntru. Ea a rămas de dragul frunzelor și al copacilor. Mereu zicea că ești un fel de Robinson, iar, dacă vrei, îți putea ține de urât. Însă nu a durat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mara prefera să amestece zahărul cu lingurița în cana de ceai și să scoată încet medicamentele din flacoane. Doamna Aurelia, un timp, nu spuse nimic, apoi o rugă insistent să plece măcar două zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o determinară pe Mara să se apuce să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trăiește, este plin de necazuri care, ca și floarea, răsare și se trece și dispare ca umbra.” În altă ordine de idei, clipitul des al ochilor s-ar putea datora nu tocmai insuficienței renale, ci și a uneia ideologice. Dar cearcănele? Ideea care mă domina cândva, mă stăpânește și acum, când recitesc paginile astea de jurnal scris în cel mai mare galop. Ideea de a semăna tot mai mult cu personajul care îmi intrase de curând, sub piele. “Îl simțeam pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel. — Nu vreau să te mai văd, Kay. Îmi pare rău, dar nu-mi pot disimula sentimentele. S-a umflat de plâns: umbla prin campus cu niște cearcăne îngrozitoare sub ochii ei albaștri injectați, nu mai venea la masă, lipsea de la ore... Iar eu eram uluit, fiindcă tot timpul crezusem că eu o iubisem pe ea, nu ea pe mine. A fost o surpriză totală să descopăr că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie bancnota și-o bagă în poșetă, împingînd cu vîrful degetelor ziarul în care este împăturită blana. Actorul ia ziarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui printre mese, Ovidiu este oprit de femeia cu căciulă albă, de sub care o șuviță de păr, ieșită în partea stîngă a frunții, îi dă un aer copilăresc, iar fața mică, rotundă, cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în ușa care se deschide puțin, cît să treacă un om și se închide la loc, cu zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom' inginer, că mă grăbesc se scuză femeia, rămînînd în mijlocul încăperii. Am venit doar... începe ea, dar se oprește stînjenită de bunăvoința cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea ochii înlăcrimați? De unde tensiunea asta care-l copleșea? I se părea că are gleznele pline cu apă; dacă își apăsa carnea, aceasta se făcea albă, înconjurată de un cearcăn roz. De fiecare dată când le privise, buzele vaginului erau despărțite, ca o analogie a stării lui de spirit. Bull nu-și putea lua gândul de la intrări și căi de acces. Văzând o fereastră spartă în drumul său fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine a morții mult mai puternică decât scheletul cu mantie și coasă. Dar până și o cocotă ajunge să simtă că totul e demult și departe; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]