901 matches
-
mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus. Și ce se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor pentru poveștile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că iubirea mea doare? Știi că durerea naște monștri? Nu mă iubi, frumoasă fată! Nu te apropia de mine căci sunt menit să distrug tot ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în pat și se ghemui strângând genunchii la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful înflorat. Atât de multe curseseră de-a lungul timpului din ochii aceia că nu înțelegea cum de nu secase izvorul din care tot izvorau. Ce reprezentau acum aceste lacrimi? Durere, dor, singurătate, deznădejde, iubire...? Îi era frig, un val de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție fetală, așteaptă somnul, așteptând de la divinul somn, pios refugiu al vieții sale, tărâm sigur în care recâștigă pofta de a trăi. Înainte de a se culca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
principiile moderne". Aici este o justiție care pedepsește cu asprime orice tentativă. În materie de politică nu este permis a mai întrebuința violența. Pentru "Aurora", a ta adorantă Mița. 12. Leonida este pus pe o brancardă cu roți, acoperit cu cearceaf și scos din scenă. Efimița iese și ea ca reporteră și reintră singură. Stă pe scaunul ei, ia o gazetă și citește cu voce joasă, mormăită, uneori disprețuitor, alteori chicotind, ca și cum ar citi pe sărite, un ziar, mai ales paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
s-a părut foarte ciudat. N-am zis nimic, parcă îmi înghițisem limba. A vrut să-mi spună ceva, poate dorea să știe ce mai face proasta de mama sau dacă am ajuns vreo celebritate, însă m-am trezit, cu cearceafurile făcute ghem sub mine... Mi-e dor de tata. Da. Chiar dacă au trecut atâția ani de când s-a dus într-o dimineață la muncă, pentru a sfârși ziua sub un zid, făcut terci, tot îmi este dor de el... Tata
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
picioare. Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua. Căută pe jos... Avusese din nou coșmarul de la Paris cu nuvela lui Merimée, cu el jucând tenis, cu inelul de logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu era o Venus oarecare, era o frumusețe blondă, cu ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și că ai avut grijă de casă. Ce faci mâine? Ce-am făcut și ieri, pe lângă casă... Badea Ion mi-a gătat mobila, știi și tu, da' dacă îmi vine familia n-am oale, n-am farfurii, pahare, n-am cearceafuri, mi-ar mai trebui și niște saltele și aș vrea, dacă vrei, să mergem împreună, la Văleni, să cumpărăm câte ceva. Merg cu plăcere. Pe la ce oră? După ce te scoli, pe la 10! Eu mă scol când cântă cocoșul, domnule Petre, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
care, cu manifestările lui de afecțiune, îi risipi preocupările. Gândind la ziua de mâine, o sună pe Camelia, pentru a o consulta cu privire la cumpărături. Vreau să merg mâine la Văleni, să mai cumpăr câte ceva pentru casă. Ce? Farfurii, pahare, oale, cearceafuri, saltele. Ai grijă pe ce dai banii! Nu-mi închipui că Văleni-ul e Mall-ul de la Băneasa. Și cât te pricepi tu... Da' nici casa de la Bucura nu-i Peleș-ul! Găsesc eu ceva să se potrivească, nu vreau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dai banii! Nu-mi închipui că Văleni-ul e Mall-ul de la Băneasa. Și cât te pricepi tu... Da' nici casa de la Bucura nu-i Peleș-ul! Găsesc eu ceva să se potrivească, nu vreau nici servicii Rosenthal, nici cristale, nici cearceafuri de mătase... O să-ți raportez mâine cum m-am descurcat. Informarea "șefei" fiind încheiată, Petre pregăti dejunul pentru el și Toni, trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise "lămuritoare" pentru bătăliile ce-l așteptau. Seara, în fața șemineului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era în poartă, urcă în mașină și porniră la "shopping", la Văleni. Camelia avusese dreptate, Văleni-ul nu era Mall Băneasa! Din magazin în magazin începură totuși să adune câte ceva ba oale, ba farfurii, ba pahare... Se gândi că pentru cearceafuri o să rezolve problema cu Camelia la București, la acest capitol dumneaei fiind mai pretențioasă. Găsiră și un atelier de "plăpumi și saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cristina Alexandrescu Mihaela Rădulescu a postat pe Facebook o nouă imagine în care apare goală. Din păcate pentru fanii ei, Mihaelei nu i se vede nimic, ea fiind acoperită de un cearceaf. În schimb se poate observa corpul superb pe care îl are. La noi, încă mai sunt copii pe care-i învăța părinții că maternitatea e un cuib de berze sau că i-au făcut la cuvinte-ncrucișate, pe orizontală . De aceea
O nouă imagine nud cu Mihaela Rădulescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72008_a_73333]
-
superb pe care îl are. La noi, încă mai sunt copii pe care-i învăța părinții că maternitatea e un cuib de berze sau că i-au făcut la cuvinte-ncrucișate, pe orizontală . De aceea, când văd un nud artistic cu cearceaf, scuipă-n sân pentru lubrefiere și dau block oricăror umeri și solduri dezgolite, pe motiv c-ar fi organe sexuale. Pentru ăștia de la FB it's șo funny să afle despre cum fac românii copii:):):):):):)”, a scris Mihaela Rădulescu în dreptul
O nouă imagine nud cu Mihaela Rădulescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72008_a_73333]
-
a ne ține la curent cu tot ce, pe întregul mapamond, merită a fi cunoscut, memorat, mistuit. Dacă nefericiții naufragiați de pe Pluta Meduzei ne-ar fi contemporani, i-am vedea cu ultimele zvâcnituri de viață sau, odată morți, duși în cearceafuri de către târzii salvatori. Doar figurile ar apărea într-o ceață - regulamentul o pretinde. Urmărești filme care, construite pe ficțiune și contând pe cumulul de efecte într-un timp prestabilit să te îngrozească, și cum la crearea lor contribuie maeștri ai
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
din Fort Sud - de pretutindeni venea și fusese aici dintotdeauna și tu ai crescut acolo înăuntru înalt. Acum scotocești în fotografia veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Daedalus: acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
publicului". Le tragi oamenilor în cap cu reclamele? Sau îi preschimbi în ținte vii? Încă un exemplu: "Bergenbier și Leo Burnett marșează pe neconvențional. Cei care trec pe bulevardul Coposu sau pe Aurel Vlaicu e imposibil să nu observe niște cearceafuri în-nodate. (p. 16)" Corect ar fi fost "celor care trec... le e imposibil să..." Oare redactorilor care au primit sarcina de a corecta textele "le e imposibil" să observe cît de agramată le e revista? Nu au cumva nevoie de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
de Soare, prea curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și tot așa de descărnat. Din oglinda tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu cearceafuri, îmi întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
gândi: Am și eu ocazia să dorm În cameră cu „diva” și dacă am puțin noroc s-ar putea să-i zăresc și un eventual neglijeu. Mâncă și nu prea, apoi Își scoase cămașa și cu mare grijă pantalonii, trase cearceaful și pătura peste el și se gândea că pe timpul acesta el trebuia să glumească În dormitor cu ceilalți colegi, să vorbească despre una și alta, mai ales că discuțiile se Încheiau invariabil cu subiectul „fete”. Nu-l prindea somnul și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
puțin firească pentru acele vremuri și cu o știință pe care numai Ildiko i-o explicase și io aplicase, fata Îl plimba prin ceruri Înalte până a obținut ceea ce dorise de la Început. La finalul primei părți, câteva pete apărură pe cearceaf, pe coapsele băiatului și pe fața lui Tuți. Băiatul realiză dimensiunea celor Întâmplate și deodată Îi apăru În memorie scopul final al fetei ... al unei fete rele, acela de a-i lua bărbăția și de a nu mai putea fi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tremurânde În tot atâți bănuți din aur. Cei mai mulți tineri și adulți se bălăceau În apă, Înotau ori se plimbau cu barca, alții jucau volei În cercuri mici iar cei toropiți de soare și de efort se odihneau pe saltele sau cearceafuri. Printre cei din urmă se găsea și Rică Olaru, cel care avea ochii Întredeschiși și, Între realitate și vis, Încerca să mediteze la toate formele Înglobate În cuvântul ... „fraier”, rostit de Ada Moldoveanu ca un fel de concluzie dureroasă, veritabil
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită cu un cearceaf ca să o protejeze de praf, iar pe pereți portretele membrilor dispăruți ai familiei atârnau cam strâmb. Încă din veacul al șaptesprezecelea toți cei din neamul Chavel fuseseră juriști, excepție făcând numai câțiva fii care luaseră calea bisericii. Între ferestre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ochiurile glasvandului. Imaginea unui spectru”(p.17); „Cu lampa de petrol Într-o mînă bătrîna bonă are și ea ceva dintr-un spectru”(p.18); sau „Ana Petrovna apare În pragul ușii, ținînd un pachet Într-o mînă și un cearceaf alb În cealaltă. Apariție destul de macabră, un fel de spectru al durerii”(p.52). Despre scris - blestemul și mîngîierea marelui Cehov, ce zice cinica Anfisa - transferată aici, din Trei surori ? „Ce mai aveți de scris? Numai e mult și va
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
strângi armate puternice, urmează o confruntare, nu trebuie să se transforme într-un dezastru pentru tine și pentru drumul tău lung și întortocheat, pe care trebuie să îl duci până la capăt, până la poarta grădinii suspendate a dragostei. cerul este un cearceaf alb care poate aluneca și prinde pe oricine, cerul poate fi o capcană pentru orice oștire, oricât de mare, câtă frunză, câtă iarbă, cerul alb este acum mai lat decât toată frunza, decât toată iarba acestor ținuturi. departe se aude
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care le-am scris au fost cele din registrul de consultații: babadag, ciucurova, 6 luni, rahitism, convulsii febrile, infecție acută de căi respiratorii superioare în nopțile de iarnă era foarte frig focul din sobă nu prididea, mama așeza câte zece cearceafuri albe imaculate peste mine, din tălpi până în vârful nasului dar nu îmi erau de ajuns, tremuram prin visele mele, pe unde vedeam uneori un prinț urcând o cărare, pe atunci nu știam că ești tu, nu știam că prințul acela
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]