177 matches
-
a doua, Viață și destin, Grossman își eliberează talentul din chingile metodei comuniste de creație, oferind unul din romanele excepționale ale secolului XX, mărturie impresionantă a teribilei epoci trăite de autor. Comparația cu Război și pace sau referința la umanismul cehovian nu sunt doar opinii ale criticilor francezi, precum Bertrand Dermoncourt, de al cărui comentariu din „L’Express” ne folosim, ci și ale criticilor ruși sau străini, care recunosc în Vasili Grossman un romancier de talia lui Soljenițîn, mai puțin crâncen
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
performanță. Rememorez câteva momente de referință. Alexandru Dabija realizează, acum vreo doi-trei ani, un spectacol exemplar cu Trei surori. Formula adoptată, singulară în contextul regiei românești actuale, a fost una minimalistă, atât ca viziune, cât și ca scriitură, energiile textului cehovian însă nu au apărut defel diminuate, dimpotrivă, impresia lăsată a fost aceea de revigorare a lor din interior, investite fiind cu o încărcătură tensională și emoțională eliberată de orice semn complementar. Senzația a fost că personajelor nu li se mai
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
ireverențios și se încălzește arzîndu-și scaunele, rafturile, tapetul. Și ce face diferența dintre ei? Fictivul și nonficțiunea? Durata, ziua, viața omului, cum se vede sau, cu vorba lui Radu Petrescu, ce se vede? Ce mai rămîne după scurgerea sîngelui? Ceremonialul cehovian al fierberii ceaiului ( Mă voi așeza la masa rotundă, Doar peste cîțiva ani)? Mînzul care n-a învățat să alerge și călătorul care n-a ajuns la capătul călătoriei (Ziua)? Iată: "Viața poetului e o blană albă/ de iepure așezată
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
este închis din neclare motive politice, fata trăiește alături de mamă ("cea dintotdeauna oropsită în neînțelegere și sacrificiu") și de fratele acesteia, unchiul Ion, "profesorul cel mai bun și cel mai lipsit de drepturi din școală" a cărui viață e construită, cehovian, ca un lung șir de renunțări și de lovituri pe care - spre nedumerirea nepoatei - pare să le trăiască fără obidă: Pentru că trăia ca și cînd îl mai aștepta încă o viață după cea de acum, care ieșise așa cum ieșise. N-
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost amenințat cu moartea. Teatrul care ne găzduiește singura reprezentație, pe 15 octombrie, se numește Teatro Mexicano del Seguro Social. Regăsim imaginea finală, cu chioșcul cald luminat și cei nouă protagoniști cehovieni, într-un afiș înalt într-o piațetă liniștită, în fața Templului Santa Cruz, la intrarea în teatru. Biletele se vând cu o oră înainte de începerea spectacolului. Oamenii au o energie debordantă, glumesc, dansează pe stradă, stau jos pe trotuar, sunt la
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
după aparențe, poate se vor mira de ce spun. Nu în ultimul rând, îl vedem manifestat, acest spirit critic, în literatura Adrianei Bittel, chiar dacă este filtrat deseori de emoție și de sentimentul compasiunii umane. Cu dreptate s-a vorbit despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă. Nu pot intra acum în amănunte privitoare la opera epică a Adrianei Bittel, dar spiritul critic mi se pare a fi
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
nimic...", "ce să facă și el...". Milostivenie fără margini. Pînă la literatură. Pînă la literatura proprie. Probabil unul dintre cei mai buni nuveliști români de azi, Adriana Bittel face în prozele ei din tandrețe un scalpel de o cruzime neobișnuită. Cehoviană. E și aici blîndă, însă e blîndă rău. Nu o singură dată, citindu-i cărțile, mi-am adus aminte de o anecdotă, poate reală, poate apocrifă, habar n-am, cu Stalin. La o întîlnire cu scriitori, le-ar fi spus
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
oprească aici. Prăbușirea, se subănțelege, e așteptată, nu mai era necesară descrierea ei. Cred că efectul ar fi fost mai adănc, mai tulburător. Dar poate mă înșel. * Desideriu, mi se pare că diabetic, citind pe Emil Gărleanu! E ceva profund cehovian ăn acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
și oricând. În viața searbădă a acestor "eroi" literari fără urmă de eroism ajunge să se întâmple, până la urmă, ceva; dar "saltul calitativ" nu li se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
cu orice preț. Deși este construit cu patimă. Am văzut un spectacol confesiune, în care șoaptele și strigătul interior se amestecă ca să definească, emoționant și subiectiv, o artă - teatrul - și o profesiune - actoria. Un spectacol în care rîsul și plînsul cehovian, în care tăcerile, nu doar rusești, în care umorul - și slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Pavel Șușară Cunoscutul ziarist, scriitor și critic de artă Tudor Octavian, personaj cu un vag aer cehovian prin imaginarul epic, devine subit și iremediabil kantian prin exactitatea prezenței și prin rigoarea mișcărilor, atunci cînd pătrunde în lumea concretă, miraculoasă și labirintică a obiectului de artă. Cu fler de comisar în veșnică anchetă din oficiu și cu suflet
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
trupa în Mexic - teritoriu neutru, loc de distracții. Am făcut o repetiție, împrospătînd spectacolul. - Ce se pierduse la un an de la premieră? - Ceea ce noi am încercat să construim de la bun început nu a avut nimic în comun cu atmosfera abstractă cehoviană. În majoritatea montărilor Cehov lumea devine „prizonier” al atmosferei: Cehov înseamnă seminuanță, totul e atmosferă, e ceva trist - ceea ce este o mare greșeală. Cehov numea toate acestea „mierlehliundie” - un termen imposibil de tradus. Nici în rusă aproape că nu are
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
E ceva trist-abstract. În spectacolul nostru am vrut să evităm acest lucru, pentru că este periculos. Pentru unii regizori, intelectualii înseamnă tristețe, pentru că suferă pentru patrie, pentru soarta omenirii și de aceea tot timpul se tînguie. E un clișeu al spectacolelor cehoviene de proastă calitate. După mine, e înmormîntarea pieselor lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul lucrului la spectacol structura pe care a fost construită piesa. Structurile cehoviene sunt fantastice și nu se descifrează ușor, par
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
timpul se tînguie. E un clișeu al spectacolelor cehoviene de proastă calitate. După mine, e înmormîntarea pieselor lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul lucrului la spectacol structura pe care a fost construită piesa. Structurile cehoviene sunt fantastice și nu se descifrează ușor, par a fi în ceață, par a avea gingășie, frumusețe, atmosferă, dar dincolo de acestea se află esența și noi am încercat s-o pipăim. După doi ani s-a uitat, de exemplu, de ce
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
copilăria se încarcă de o povară cruntă, devenită destin, întoarcerile, la Constantin Flondor, se aștern după cadența obiectivă a melancoliilor care nu iartă. Regăsiri dureroase, conacul distrus al familiei, dinspre Hotin, cu ambianța lui reiterat disponibilă, în fotografii ai spune cehoviene, un Cernăuți din a cărui plămadă, complexă, desprinderea, prin refugiu năprasnic, desfăcea, neconsolat, fîșii de acută experiență umană, — nici o mirare dacă această materie, demnă de condeie prestigioase, pătrunzător intuită de un Gregor von Rezzori, vibrează, în evocarea lui Flondor, de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
un romantism trist, tulburat, cu reflexul unei drame de Strindberg speculată bergmanian. Centrat pe imposibilitatea comunicării, dar și cu o mizanscenă freudiană, filmul lui Skolimowski explorează alienarea ființei umane într-un loc unde nu s-a întâmplat nimic, populat cu cehoviene ființe de prisos și unde avem parcă unul și același anotimp: toamna. Leon "trăiește" cu această iubită adormită patru nopți de dragoste, îi explorează corpul acestei poloneze lăptoase cu sâni grei, corp care apare la lumina lanternei într-o tensiune
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
reziduul malefic al unui timp care-și exercită necontenit seducția asupra lui Eliade. Revăzut, filmul Domnișoara Christina al lui Viorel Sergovici apare ca iremediabil datat, cu stângăcii, cu o coloană sonoră neinspirată, cu un teatralism patetic, nereușind să prindă timiditățile cehoviene ale lui Nazarie, loliteeana compoziție a Siminei, apatia maladivă a doamnei Moscu, vidul unei lumi care trăiește din amintiri. În ce privește dimensiunea ezoterică a prozei eliadești, regizorii români ratează, pentru că ei înșiși nu înțeleg despre ce este vorba păstrân-du-se la nivelul
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
cîteva din asociațiile pe care le stabilește cu un elan abia constrîns dl. Ion Vartic, alcătuind arborescențe bogate, rămurișuri semiîntunecate de care atîrnă roadele unor în genere suculente semnificații. Anghelache, casierul ce se sinucide în chip misterios, e pus în legătură cu cehovianul Belikov, "omul în carapace", care e un "anti-Karamazov pentru care "totul e nepermis"", neliniștit la culme de orice schimbare, de orice control, de orice act care ar pune în primejdie "ordinea moartă", birocratică în care îi e dat a vegeta
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Belikov e mai "normal", chinuit de gîndul erorii posibile față de "transcendentul" birocratic, Anghelache e tangent la patologie, prin spaima absenței organului de control care nu s-a manifestat vreme de unsprezece ani. în consecință, remarcă dl. Vartic, "dacă la eroul cehovian se poate detecta o prudență grotesc-sofocliană, la eroul caragialian se revelă o revoltă grotesc-euripidiană". în fine, avem a face cu o integrare biblică. Casierul obsedat de ideea incorectitudinii ar fi un "rigorist strict de tip paulin", veșnic nesincronizat cu un
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
treizeci de ani în urmă. Donald Barthelme a fost o figură insolită în peisajul literar american, dominat pe atunci (ca și acum) de ficțiunea narativă de tip clasic. A vrut să demonstreze că se poate scrie scurt și abandonând modelul cehovian și a experimentat aproape toate trucurile postmoderniste, inclusiv jongleriile grafice. în mod surprinzător, legendarul redactor-șef al lui „New Yorker", William Shawn, care nu cultiva de obicei scriitori nonconformiști și le impunea colaboratorilor o ținută stilistică oarecum rigidă, cu ștaif
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
răscruce între ere. În acest context, personajul misterios interpretat de George Motoi se prefigurează a fi "„un emisar al «vremurilor noi»”". Fiica profesorului, Alexandra, este "„o făptură de o sensibilitate exacerbată, o ființă vulnerabilă, aproape maladivă, [... ] un personaj de sorginte cehoviană”". Doina Papp afirma în cartea " Treptele iubirii" că personajul a fost devitalizat "„în mediul clorotic crepuscular în care trăise topindu-și treptat elanurile vitale”". Simbolismul "Seratei" a fost observat și de Manuela Gheorghiu. Ea a constatat că majoritatea personajelor se
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
și-a încheiat construirea lui Edek și pare conștient de unele neîmpliniri. Corect angrenate în foc sînt Emilia Popescu - Eleonora și Luminița Gheorghiu - Eugenia. Foarte bună scena "La fotograf" pe care ele o pun în valoare impecabil, cu o tentă cehoviană. Deși previzibil în Eu-geniusz, Petre Lupu renunță la unele clișee, punctînd bine suita de lașități ale unui ofițer rătăcit. Fără discuție, Doru Ana în Stomil ete o apariție, un "filosof" visceral și găunos care face casă bună cu ridicolul, absurdul
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
menținută, astfel, subtil, pe scenă. El este martorul pasiv, într-un fel, al întregii povești, nemuritorul care adăpostește povestea unor muritori. Este comentatorul vizual al modificării și intensificării relațiilor, al dramatismului lor. Toată atmosfera acestui spectacol de operă are ceva cehovian, în tipul de suferință, de abandon, de tăcere și suspin, de visare continuă, de absență a deciziei. "La Moscova, la Moscova!" Charlotte nu l-a izgonit clar niciodată pe Werther. Îl amăgește, îl vrea lîngă ea, îi spune cînd să
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
de a fi canonizați.” Fiecare dintre prieteni are o poveste și felul în care arhimandritul Tihon le regizează apariția în „filmul” cărții ne arată că avem de-a face cu un prozator talentat, într-o mai mult decât onorabilă descendență cehoviană, excelent portretist și autor al unor certe capodopere de proză scurtă, pe care le veți recunoaște cu siguranță. Între zidurile Mănăstirii Pecerska din Pskov există (sau se formează) monahi excepționali, care-și ascund harismele sub vălul unei vieți aparent banale
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
de Horațiu Mălăele, care joacă alături de admirabilul Nicolae Urs. Producția Teatrului Bulandra din București va fi prezentată pe scena Teatrului Național Timișoara în 31 octombrie, la ora 17 (matineu pentru elevi, studenți și pensionari) și la ora 19,30. Cântecul cehovian al lebedei este, la drept vorbind, doar un pretext dramatic căci, în decorul Ninei Brumușilă, costumele (excelente) Adrianei Popa și pe muzica lui George Marcu, vreme de aproape două ceasuri publicul asistă fascinat/amuzat/înduioșat la un recital Mălăele: nu
Agenda2005-43-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284319_a_285648]