401 matches
-
de întoarcere. - De ce să plec? Rămân cu tine. Ce, mie nu-mi place zmeura? Cei doi tineri s-au apucat să adune fructele zemoase și puternic aromate, aruncându-le în gură după ce umpleau căușul palmei sau într-o punguță de celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum din când în când se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la marginea satului, de unde după o tandră îmbrățișare
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
foarte bine. Toate cărțile noastre au copertele lucrate pe cel mai bun carton care există în lume. Sunt cartoane lucrate în Scoția, în Franța, Italia, pe fibră de bambus, pe fibră de bumbac” Copertelor nu le este aplicată folia de celofan - proces numit celofanare - tocmai pentru ca cel ce ia o astfel de carte să îi poată simți fibra. „Ai cu totul altă senzație atunci când pui mâna pe o carte Baroque și îi simți cartonul crud”, explică Dana Moroiu. Atunci când grafica de pe
GENERAȚIA B. O afacere născută dintr-o pasiune „barocă”: cărți care merg la un vin () [Corola-blog/BlogPost/338684_a_340013]
-
se hotărâse să treacă la acțiune fusese o băbuță cu fața adânc ridată, ea se apropiase de mine scotocind în poșeta ei veche împodobită cu mărgele negre, în care dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă îngălbenită, învăluită în celofan. Mi-o întinsese, îmbiindu-mă cu gesturi sugestive s-o înghit. Bătrânica avea calități reale de mim. Cum nu mă grăbeam să dau curs îndemnurilor ei, un tip rotofei, repede edificat asupra motivului ezitării mele, scosese un cornet de hârtie
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
își încetează joaca, ne ies în întâmpinare strigându-ne:” Hallooo, Bombon!” , asta pentru că, uneori le oferim bomboane. Bucuria lor este nemărginităși-ți umplu sufletul de duioșie. Câți dintre copiii noștri se mai bucură astăzi la primirea a două bombonele îmbrăcate în celofan strălucitor? De fapt, câți dintre copiii noștri se mai bucură atunci când le oferim cadouri? Parcă niciodată ele nu sunt pe măsura așteptărilor, indiferent de valoare. Copiii ăștia știu să țopăie fericiți în jurul tău și să îți mulțumească,chiar dacă nu îți
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam cu toții afară, să ne bulgărim, să mânuim săniile, pregătite și nerăbdătoare ca niște cai sălbatici. Ne rostogoleam pe toboganele albe, pe bucăți de celofan, sau pe câte un lighean vechi de plastic, din capul derdelușului și până la vale, unde se auzea pe sub pojghița de gheață, gârla curgând în șoaptă. Gârla pe care ne avântam, cu încălțările noi, să patinăm sau să facem concursuri cu
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
cuvânt dojenitor, Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor. Doar că e plecat din țară, iar acolo-i mare domn, Are treabă peste poate, n-are timp nici pentru somn. I-a adus cadouri multe, ambalate-n celofan, Multe sorturi de mâncare, pentru iarnă un suman. Însă doar la patru ore, plictisit de trist decor, A plecat, dorea să scape, de-un bătrân obositor. Ce nu-nțelegea din prima, sau cuvântul n-auzea Și se enerva la culme
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
cuvânt dojenitor,Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor.Doar că e plecat din țară, iar acolo-i mare domn,Are treabă peste poate, n-are timp nici pentru somn.I-a adus cadouri multe, ambalate-n celofan,Multe sorturi de mâncare, pentru iarnă un suman.Însă doar la patru ore, plictisit de trist decor,A plecat, dorea să scape, de-un bătrân obositor.Ce nu-nțelegea din prima, sau cuvântul n-auzeași se enerva la culme, când bătrânu-abia
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
cuvânt dojenitor, Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor. Doar că e plecat din țară, iar acolo-i mare domn, Are treabă peste poate, n-are timp nici pentru somn. I-a adus cadouri multe, ambalate-n celofan, Multe sorturi de mâncare, pentru iarnă un suman. Însă doar la patru ore, plictisit de trist decor, A plecat, dorea să scape, de-un bătrân obositor. Ce nu-nțelegea din prima, sau cuvântul n-auzea Și se enerva la culme
ROATA VIEȚII SE-NVÂRTEȘTE de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380954_a_382283]
-
era un slugoi perfect. El s-a ocupat de toate pregătirile excursiei. A cumpărat alimentele necesare, inclusiv câteva sticle de whisky. În tradiție ardelenească, și-a adus cu el și merinde: slănină, ceapă, niște brânză de oaie bine învelită în celofan și...pălincă. Traseul excursiei l-a stabilit Crăian: Plecarea, de pe mult iubitul lui lac cu amintiri, Herestrău. Apoi, Canalul București-Dunăre (făcut de Guvern, ca să aibă loc de ispășire numărul tot mai mare de pușcăriași) , un popas la Mana unde avea
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
a unui SRL la prietenii mei din Ciuc, cum că asta n-ar avea colesterol. -Ba da Șefu`, da` sfatul ăla e bun pentru căței...Câinii bătrâni pot mânca pentru că tot nu mai sunt buni la stână. Când a desfăcut celofanul de la brânză, credeai că ești la la izvorul sulfuros de la Băile Govora. Alena se ținea de nas. Uitase de mult mirosul de-acasă din satul Brânzoi. Cocoșul Dori, imediat și-a luat zborul și a făcut câteva ture, de credeai
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
din papură, prelucrată după metode tradiționale, potrivit cărora papura se recoltează din bălțile de pe malul Dunării, în luna august și se lasă timp de un an la uscat. Se decojește și partea aleasă pentru lucru se înmoaie, în sac de celofan, o zi. A doua zi se așchiază (se desface în două) și începe lucrul pe calapod. Din realizările proprii la Festivalul de la Muzeul Țăranului Român expun: rogojini, coșuri de piață, coșulețe de pâine, cutiuțe, sticle și pahare îmbrăcate, vaze de
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
opera lui D. Paciurea, premiat la Festivalul filmului de artă de la Berlin (1978). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A debutat în 1963, în „Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”, „Ateneu”, „Astra”, „Calende”, „Arca”, „Ianus”, „Arta” ș.a. Poezia lui A., de la volumul de debut la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei (1995), ultimul un jurnal liric-retoric postrevoluționar
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
contingent”. A. este un poet orfic, care mizează pe efectul auditiv, pe sonoritatea ritualică a poemelor (se remarcă frecvența figurilor de sunet, în special a asonanței). Temele poeziei sale sunt singurătatea, rostirea (Cuvântul), tăcerea, moartea, iubirea, înstrăinarea. SCRIERI: Corabia de celofan, București, 1976; Culorile rostirii, București, 1986; Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei, București, 1995. Repere bibliografice: Dan Stanca, Protecția lacrimii, LCF, 1996, 9; Dan C. Badea, Recviemul revoluției, CL, 1996, 6. R.D.
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
meu. Jess a adus floricele cu aromă de caramel? Dar... nu sînt organice. Sau hrănitoare. Și nici făcute din cartofi crescuți la o fermă ecologică. Mă uit uluită cum scoate pachetul din rucsac. Odată cu el scoate și un DVD cu celofan lucios, pe care Îl Îndeasă grăbită Înapoi, și se Înroșește și mai tare la față. Ia stai așa. — Ce-i asta? Îl Înșfac repede. Nouă luni? Jess, ăsta nu e genul tău de film! Jess arată ca un om prins
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mi-a trecut prin minte nici un motiv care l-ar fi făcut să sară. Era probabil tulburat. L-am privit iarăși pe Breeze. Îi păsa mai mult de-o grămadă. Ținea între degetele-i butucănoase una din havanele învelite în celofan și spinteca celofanul cu un briceag. L-am urmărit cum desface învelișul și dichisește capătul havanei cu lama briceagului, apoi pune briceagul la o parte, ștergând cu atenție lama de pantaloni. L-am urmărit cum a scăpărat un chibrit și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin minte nici un motiv care l-ar fi făcut să sară. Era probabil tulburat. L-am privit iarăși pe Breeze. Îi păsa mai mult de-o grămadă. Ținea între degetele-i butucănoase una din havanele învelite în celofan și spinteca celofanul cu un briceag. L-am urmărit cum desface învelișul și dichisește capătul havanei cu lama briceagului, apoi pune briceagul la o parte, ștergând cu atenție lama de pantaloni. L-am urmărit cum a scăpărat un chibrit și și-a aprins
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și-a aprins havana cu grijă. A învârtit-o în flacără, apoi a îndepărtat chibritul încă arzând și a tras din ea până s-a convins că arde cum trebuie. După aceea a stins chibritul și l-a pus lângă celofanul mototolit de pe masa de cocteil. S-a lăsat apoi pe spate, și-a tras în sus un crac de la pantaloni și a început să fumeze liniștit. Gesturile îi erau identice cu cele din apartamentul lui Hench, când aprinsese havana, și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spun? Câteva secunde mama tăcu, gândindu-se. Apoi ridică din umeri. ― Nu contează. Indiferent ce-i spui, n-o să-și amintească. Du-i astea. Vrea să facă baie la picioare. Cu sărurile Epsom și o bucată de baclava Înfășurată În celofan, am ieșit din casă și am trecut prin portic, pe lângă curtea din spate și pe lângă piscină, Îndreptându-mă spre casa de oaspeți din spate. Ușa era descuiată. Am deschis-o și am intrat. Singura lumină din Încăpere venea de la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucătărie și deschid ușa frigiderului. Ura! Pentru cineva atât de slabă ca Lauren, aici se găsește o imensă cantitate de mâncare. Fără să mă mai gândesc, scoto tavă cu sushi, un borcan de iaurt, și un pui semipreparat ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire furișă la castronul cu pâine și scotocesc până găsesc o felie de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a reușit singură să fixeze curelele. Acum, ia din vază un buchet de flori, cumpărate încă de cu seară și ținute-n apă, ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai tace gura. E fericită, veselă, dar și emoționată. De acum înainte, că-i elevă, o să treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e la școală
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care le cumpărasem cu un an înainte. Interzisesem strict tuturor fraților mei -dar îndeosebi lui Seymour, care avea cel mai ușor acces la ele -să se apropie de sertarul în care le țineam. Le învelisem, mai mult în glumă, în celofan.ț N-am încercat nici o vină pentru că am purtat-o, mă stăpânea numai o frică mortală că ai să apari tu brusc pe scenă și ai să mă vezi, stând acolo în întuneric, cu cravata ta la gât. Cu scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gând a fost că fuseseră lăsate din greșeală la ușa mea și că erau de fapt pentru altcineva, dar când m-am apropiat am văzut numele meu scris cu un marker negru pe exteriorul unui plic, așezat În spatele ambalajului de celofan. După ce am acceptat că nu era o eroare de livrare, un al doilea gând Îmi apăru imediat În minte: erau de la Sammy, care meditase la cele Întâmplate mai devreme și voia să-și ceară scuze pentru purtarea lui. Ura! Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe pereți și a unui spot minuscul ce lumina barul, localul era cufundat complet în întuneric. Clienții stăteau la mese cochete, cu fața spre scenă, iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]