111 matches
-
Toate mulându-se pe scheletul biografic care traversează fie copilăria claustrantă, fie dragostea abia descoperită, fie tragediile cu mii de pliuri, fie măruntele negocieri religioase, fie - ajungem și-aici - moartea. Deoarece mecanica, în definitiv simplă și clasică, a scriiturii din Cenotaf se întemeiază pe coborârea în trecutul personal, îndepărtat și friabil al vocii poetei și deopotrivă al cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
și deopotrivă al cuvintelor. Artificiile de stil sau de manieră contează prea puțin în intenția Ioanei Nicolaie și de aceea a le căuta scrupulos ar fi o adevărată naivitate. Cu atât mai mult cu cât, ca volum independent și antologic, Cenotaful schimbă mizele - retorice, în primul rând - pe care le-am fi putut depista la contactul inițial cu cărțile care îl alcătuiesc. Ordinea sau echidistanța cuvintelor devin palide în fața istoriilor & poveștilor variabile ale acelorași cuvinte. Și nu e oare, pe bună
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea și sensurile, aidoma lumii noastre străbătute la pas cu căștile walkman-ului în urechi și, fără alte eforturi, îți aduci aminte de tine. De la nașterea
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
de topică venite din alte vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj și rămășițele vagi ale unei lumi incert plasate între deasupra și cândva. Adică ale unei deplasări dinspre credința progresivă și convenționalul, dar neprefăcutul, cenotaf : "Și-așa am rămas pocăiți. Aveam un bunic pastor, care murise înaintea nașterii mele. Aveam un tată trufaș și tânăr, care se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și praful
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
destul de sceptic față de poezia așezată de critica literară - prudent și, dacă stăm să ne gândim, concesiv - sub eticheta aproximativă de "autentic". În genere, ea ascunde microscenarii publicitare, texte mai curând nesigure, experiențe-limită dintr-un imediat foarte îndoielnic. O dată, însă, cu Cenotaful Ioanei Nicolaie, câteva dintre sursele esențiale atitudinii rezervate încep să mi se estompeze. Sunt curios în ce redută conjuncturală se vor refugia, acum, într-un gest perfect previzibil, militanții partizani ai "autenticismului". Și cum își vor delimita din nou, polemic
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
cu poantă sau de curgerea treptată a rândurilor, mă recunosc captivat de sinceritatea uluitoare a Ioanei Nicolaie, una care deconcertează și care nu poate veni decât, în linie dreaptă, din trăire. Restul, vorbă veche, e literatură. Sau, cu fruntea sus, cenotaf.
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
un cerber din carton. *** pe o sfoară de rufe ne-am văzut viitorul mai clar decât în oracolul de marmură: atârnă tare greu trecutul sub cearceafuri, am tot spălat sudoarea fără rost - de mâine intrăm în post și vom săruta cenotafuri manole știa - vântul nu urcă pe ziduri, deci să ne fie iertate prea sfânta sărăcie, exodul spre bodegi sau vorbele cam plate: doamne, tu știi că nu e nici o șmecherie când simți nevoia scumpă de dreptate, doar plaiul ne cunoaște
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
aduc aminte că, la urma urmei, nici lumea asta, toată, nu e, vai, decât o palidă copie a lumii Ideilor. Și textul acesta despre care am spus frumos cândva că e singurul loc de veci, iată-l dovedit un biet cenotaf, copie a copiei copiei. Am totuși, o destul de plăcută consolare: am devenit, în sfârșit, un fel de coleg cu Platon, și sunt aproape sigur că el, colegul Platon, mă va înțelege.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din istorie conștiința de sine, forțele obscure din 89 au asasinat literalmente cele două repere majore ale oricărei existențe culturale: Muzeul și Biblioteca. Altfel spus, memoria figurativă și
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
banca murdară, cum vezi în toate gările, să-i traducă electrolizele: aurul scos din mizeria traiului zilnic, versurile lui, fulgere pe Capitoliu, (cel de pe Potomac sau de pe Tevere?) boabe de grindină explozii controlate, ce sparg parbrizele de BMWși Cadillac. La cenotaful lui Gramsci, umbros, unde se zăresc o sumedenie de bobițe roșii, scuturate dintr-un arbust și ferit de raza dulce a luminii, (amar omagiu, scris de Pasolini) poate că mai trece,de formă, un beatnik are o sete enormă de
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri francezi (uneori, rari, șí străini) se poate liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise", el rămâne ca un exilat printre alte nume ilustre în răceala de
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din istorie conștiința de sine, forțele obscure din '89 au asasinat literalmente cele două repere majore ale oricărei existențe culturale: Muzeul și Biblioteca. Altfel spus, memoria figurativă și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o oboseală de moarte, părintele simți deodată că totul e viu, că totul trăiește, că universul nu este nicidecum un mecanism de ceasornic, ci o arhitectură moale ca a corpului omenesc, un templu de pielițe, o bazilică de zgârciuri, un cenotaf de mucilagii, fără unghiuri drepte și fără materiale durabile, în care omul își produce visele, gîndunle și iluziile sale, timpul și limbajul său ca o celulă ce secretă un fir de păr sau cristalul cornos al unghiei. Și totuși cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu de-atunci, se-mbolnăviseră deodată de dublă pneumonie și fuseseră duși la spital. O idioată de soră medicală îl așezase pe Victoraș, în salon, sub un geam deschis, și copilului i se agravase boala și murise. Avea și-un cenotaf într-un cimitir de la marginea Bucureștiului, unde cei doi se duseseră o vreme, convingîndu-se unul pe celălalt că acolo, în micul mormânt presărat cu flori, se afla trupușorul pe care-l iubiseră atât, și-n cele din urmă uitaseră și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o eventuală identificare presupunea cercetarea mai multor morminte, lucrare ce mi se părea anevoioasă și poate chiar un act de 175Memoriile refugiului impietate. Hotărăsc ca pe locul aproximativ, ce mi se părea posibil, să ridic un mic monument funerar (un cenotaf). În aceeași perioadă de timp este arestat și condamnat politic, fratele meu, Anatol Holban. Aflăm că procesul se va judeca la Deva. Plecăm pentru a asista la proces, cu mama mea și cu alt frate. Avocatul pe care îl angajasem
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Îmi voi prelungi această villegiature până la Ziua Primăverii. După cum tocmai ați putut observa, n-am șovăit nicidecum În fața soluției eroice. Las În mâinile domniei voastre detaliul polițist, adică recuperarea scrisorilor. Chiar mâine, la orele 10, vesela caravană automobilistică pleacă de la cenotaful gol al lui Rivadavia spre Moncha, beată de orizonturile nemărginite ale libertății. Cu un gest hotărât, Gervasio Montenegro și-a cercetat ceasul de aur Vacheron et Constantin. — Timpul e aur, a exclamat. Am făgăduit să le fac o vizită colonelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-o șteargă; i-am oferit nu mai puțin de un exemplar din viperina broșură care a inundat Capitala Federală și localitățile suburbane, al cărei autor s-a acoperit de cel mai suveran ridicol, la adăpostul măștii anonimatului și În fața cenotafului Încă deschis, denunțând nu știu bine ce absurde coincidențe Între romanul lui Ricardo și Sfânta Viceregină de Pemán, operă pe care mentorii săi literari, Eliseo Requena și Mario Bonfanti, i-au ales-o drept riguros model. Din fericire, acest don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la numărul exact al victimelor de la Hiroshima. Oficial se susține că au dispărut atunci 62.524 de oameni: cifra e contestată și se înaintează o alta, care ar ajunge la 200.000 de victime. Oricum, primarul Hiroshimei a depus pe cenotaful celebru din oraș o nouă listă cu numele a 212 persoane decedate în 1967 ca urmare a radiațiilor din urmă cu 23 de ani. E de observat că în ciuda diferențelor dintre cifrele controversate, victimele au totuși un număr al lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
românesc din acea vreme, în Bucovina, publicau Ioan Căpreanu, Mircea Grigoroviță, Ștefan Purici, Vladimir Trebici ș.a.m.d. O biografie a mitropolitului Nectarie care vine și cu multe completări la majoritatea articolelor ce s-au scris despre el, este Un cenotaf pentru Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, un studiu realizat de același Vasile Diacon, doctor în istorie și absolvent al Facultăților de Filologie și de Drept, în ziarul pe care îl conduce, „Țara noastră”, numărul din aprilie - septembrie, 2010. Interesul deosebit pentru studierea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
celor întâmplate și să se încerce recuperarea și identificarea rămășițelor pământești ale sfințiților părinți (actualmente, se fac astfel de cercetări). De asemenea, Diacon a cerut autorităților din comuna Stulpicani, preoților de la bisericile de pe Suha Bucovineană să purceadă la ridicarea unui cenotaf în memoria lui Nectarie Cotlarciuc, în curtea bisericii din Stulpicani, unde, în situația descoperirii osemintelor sale, acestea vor trebui aduse și depuse pentru veșnicie în acest loc și nu lăsate în Cernăuțiul ostil. Vasile Diacon consideră că acest lucru se
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o necesitate stringentă în vederea comemorării amintirii celui ce a fost cândva mândria locuitorilor de pe Suha: Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc. Pentru că acest lucru pare mai greu de realizat, regândind și analizând mai bine situația, Vasile Diacon a ajuns la concluzia că „un cenotaf se pierde, odată cu extinderea cimitirului, printre mormintele anonimilor”. De aceea, a cerut sprijinul prietenului său, medicul stomatolog Sorin Cotlarciuc din localitatea Vama, județul Suceava, nepot al lui Nectarie Cotlarciuc pe o linie colaterală, întemeietorul unui cenaclu în aceeași localitate suceveană
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
anunță Zaleucos, în întregime din aur, bătută cu turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a adus în brațe la Roma urna cu cenușa mamei sale a trezit o vie emoție în sufletele oamenilor. Arheologia - lapide, inscripții, monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe orașe au ridicat în cinstea familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel dedicat lui Drusus, descoperit la Bergomum, Bergamo de astăzi. Sau cenotaful, cu splendide reprezentări în marmură, din insula Pantelleria, pe care cineva l-a salvat de la distrugere ascunzându-l sub o grămadă de țigle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sufletele oamenilor. Arheologia - lapide, inscripții, monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe orașe au ridicat în cinstea familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel dedicat lui Drusus, descoperit la Bergomum, Bergamo de astăzi. Sau cenotaful, cu splendide reprezentări în marmură, din insula Pantelleria, pe care cineva l-a salvat de la distrugere ascunzându-l sub o grămadă de țigle. Sau, în vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]