6,376 matches
-
O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi se-ntreabă dacă Mare lucru am făcut, Steaua de deasupra ei n-o văd, în lumea cenușie au viețuit ca și mine Uitînd că în urma lor se întindea
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi se-ntreabă dacă Mare lucru am făcut, Steaua de deasupra ei n-o văd, în lumea cenușie au viețuit ca și mine Uitînd că în urma lor se întindea pegra roșie Ca și cum nu li s-ar fi întîmplat niciodată nimic. Eu sunt rezultatul durerii mele A splendorii în care am ars Acum sunt la fereastra princiară și natura
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații care păzesc cu sabia în mână privilegiile bărbaților. Și cu fiecare față bărboasă apărută din neant se simte mai aproape de femeia ghemuită pe podele. Știi, o femeie al cărei păr iese în benzi elastice pe sub boneta, pe sub
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Fundalul: un colț de grădină cu un zid de piatră, câteva pete întunecate ce mi se par a fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe de tatăl ei, mama ei în picioare, aplecată asupra lor. Bunica mea pare blondă, are ochii umezi, o rochiță albă, stă în brațele tatălui ei, care la rândul lui
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
critic literar, poet, promotor al simbolismului, Ovid Densusianu a fost profesorul, la Universitatea din București, mai multor generații de romaniști, lingviști ori literați. Evocarea dlui Tătaru, unică în presa culturală, e binevenită și repară o nedreaptă uitare. * Crăciun în zona cenușie se cheamă editorialul dnei Tania Radu din LA & I din 22 decembrie 2003. Se înțelege despre ce este vorba. Editorialul se încheie așa: „Nu ninge. Totul e gri. Cinstit ar fi să recunosc că mai e și drumul spre alb
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
umane, a degradării stranii a gîndirii, a limbajului, a comportamentului. Imaginea dezvoltată de aici, în montarea sa, apropiindu-se de aceea dominată de instincte primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă desparte de ei. Mie nu-mi plac cartofii cu slănină
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
la un spital normal din statul lui. La spital, doctorii l-au examinat și-au ajuns la concluzia că nu pot face mare lucru. S-ar putea să supraviețuiască sau s-ar putea să moară. I-au dat o cîrpă cenușie și un lighenaș să-și spele singur rana. În acele prime zile, cînd a devenit destul de conștient încît să se poată îngriji, își freca gîtul cu cîrpa pînă cînd apa din lighean căpăta culoarea crestei de curcan. Mai tîrziu, beregata
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de pe creasta Maryes Heights. Generalii Lee, Longstreet și împăunatul Stuart stăteau în picioare pe pajiștea din fața portalului, scrutînd pe rînd, prin binoclu, malul de dincolo al rîului și discutînd între ei. Longstreet își înfășurase în jurul umerilor un șal de lînă cenușie. În comparație cu ceilalți doi, arăta ca un negustor de porci. Totuși, din cît își dăduse Inman seama de felul de a gîndi al lui Lee, ar fi preferat în orice moment să lupte sub comanda lui Longstreet. Așa searbăd cum arăta
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
o halcă de carne de porc sărată, o bucată de carne uscată de vită, pe care le cumpărase de la personalul spitalului. Pe urmă s-a așezat la fereastră și a urmărit înserarea. Era un asfințit dramatic. Mase de nori joși, cenușii se îngrămădiseră la linia orizontului, dar cînd soarele a dat să cadă dincolo de muchia pămîntului, a dibuit o crestătură în nori prin care a trimis, drept în sus, o țișnire de lumină de culoarea jarului încins. S-a deșteptat la
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
dispăruse. Așa faceți și cu Descartes! m-am trezit imputându-le. Mi se explicase, după aceea, că fiecărui sfânt trebuia să-i vină rândul și să fie popularizat. Ceva aproape... electoral! La întoarcere, fix după o lună, deschizând fereastra, porumbelul cenușiu cu pete negre, căruia îi pun zilnic firimituri pe pervaz, ateriză lângă mâna mea numaidecât, fără să-i pese. Va trebui neapărat să știu pe de rost fraza franciscană - viitorul umanității, poate...
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
și doar dacă dovedesc aptitudini și zel ajung să fie angajați, cînd se eliberează un post. Editurile franceze lucrează mult cu colaboratori externi, așa-numiții TAD, oameni "cu munca la domiciliu", pe care autoarea articolului îi numește "proletariat al materiei cenușii", exploatat nemilos. Un traducător primește 15 euro pe pagină, un "negru" al traducătorului, care adesea îi rescrie textul, primește 10, sînt documentariști care sînt plătiți cu cîteva mii de euro pentru luni de cercetări în arhive... Un avocat specializat în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
mir. Ei sînt tot mai mulți și noi, tot mai puțini. Cinci minute pe zi, în fiecare zi, ar trebui să vedem sau să ne amintim ce-a fost. Să stăm în frig, să stăm la cozi, ca niște animale cenușii, să ne batem corp la corp pentru o bucată băloasă de telemea, de carne, de ulei, să așezăm scăunelele la carne sau la lapte, să ne smulgem brazii din mînă, să stăm în beznă, să dormim cu treninguri peste pijamale
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
nu este lună, cerul este întunecat. Se vede totuși biserica pe marginea drumului, un gard și în fundal o clopotniță pe jumătate pierdută în penumbră. E momentul dezghețulului. Cerul întunecat se oglindește în bălțile de noroi din drum. Zăpada e cenușie și totuși luminoasă. La stânga, în fața bisericii, colibe. Este un peisaj de țară, un sătuc fix cât să acopere o parte și alta a drumul cu câteva case. Oamenii ies sub portalul bisericii care se arcuiește deasupra drumului. Mulțimea se revarsă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
mâinile în buzunare, spre învălmășeala valurilor. Un individ care-ți bagă pe gât mărunțișuri, o pereche de adolescenți pe o bancă, pescăruși micuți risipindu-se în fața mea. Unde și-or fi clocind ouăle, fiindcă nu văd stânci, bolovani, doar nisipul cenușiu, bărcuțe, un ponton de lemn. Individul cu mărunțișurile - Domnule domnule 1 Și mergem amândoi câțiva metri, unul lângă altul. Mă înlocuiește cu altă victimă, mă lasă în pace. Terase, o doamnă masându-și glezna, un soi de templu chinezesc unde
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
idei, imaginea trenului, prezentă în mai toate producțiile despre Holocaust (fie că e vorba de literatură sau de filmografie) devine în Armistițiul nu atât (sau nu în primul rând) simbol al spațiului de trecere, al acelui no man's land cenușiu situat între două lumi, ci mai degrabă pretext pentru autor de a face loc unor eroi și unor peripeții de roman picaresc. Dacă ar fi să ne menținem în sfera analogiilor cu producțiile cinematografice (de altfel cartea lui Primo Levi
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
îmi erau deja împăienjeniți, obosisem) i-am ajuns în fine din urmă pe chefliii din timpul zilei: aici descălecaseră Vasiliok Piatov și Kindiaev, Goșa, designerul Rașid. M-au instalat pe un taburet, mi-au dat să mănînc pelmeni de magazin, cenușii, lipiți unul de altul, dar fierbinți în supa lor care frigea și ea (îmi prindeau bine). Vasiliok glumea. Goșa se contrazicea cu el. Era comic: fierbeau pelmenii într-un ceainic mare. Taburetul era ocupat. Am vrut să stau pe dușumea
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
un autor la altul și care la un moment dat devin apăsătoare cum însuși comunismul. Experiența lor este și a noastră, a tuturor celor care am avut neșansa de a ne petrece partea cea mai frumoasă a vieții în climatul cenușiu al "anilor lumină". În toată absurditatea sa regimul Ceaușescu a avut însă și efecte pervers-pozitive. Unul dintre ele este acela că tracasările zilnice și lipsurile îndurate în mod constant îi făceau pe oameni să găsească mult mai ușor motive de
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
ce-și termină o zi fierbinte de lucru, deplina destindere în una din cele trei băi ale vilei cu trei caturi și brazi negri sub ferestre. Așijderi judecătorul care a împărțit dreptatea cu o sagacitate consumatoare nu numai de materie cenușie, dar și de cord, are dreptul la o înaltă terasă de pe care să i se pară că își ia zborul, de un alcov într-o secretă sală cu pereții din fund pierduți în zări de mătase. Reporterii fotografiază în serii
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
Hai mai repede, babo, moartea te caută pe-acasă și 'mneata umbli prin piață! - pe ăsta îmi vine să-l omor pă loc! Sau dimineața, când dau firimituri păsăretului și vin și cele două turturele grațioase, plăpânde, cu nuanța lor cenușie pe care nu am mai văzut-o decât la Toulouse Lautrec, și gonesc porumbeii grași, agresivi, care încearcă să le alunge, să le ia locul, și când mă gândesc la soarta tuturor celor pe care natura i-a născut slabi
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
de noimă, Yoel și-a făcut obiceiul de a sta seară de seară în fața televizorului, pînă la miezul nopții, cînd se termina programul. în general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
netezește bine , cum era împăturit, - îmi arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, și-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum și figura lui blonzie, ochi cenușii, gene gălbui ; - păi, bine, tovarășe, așa ții dumneata ziarul cu chipul tovarășului Stalin, mototolit ? -abea murise... * Nota următoare o scriu din memorie, tot în aprilie 2004, de care, de asemeni, m-am folosit într-o carte și pe care o
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
munca lor ca și directorul general). SUPLIMENTUL DE CULTURĂ vrea, zice un concis Argument din numărul-pilot, "să fie o primă provocare: un săptămînal cultural editat la Iași", dar deschis "tuturor celor care există prin cuvînt" în România: "în cotidianul adeseori cenușiu, o carte, un film, un concert sau un spectacol de teatru pot aduce o clipă de lumină. în acest sens, menirea unei edituri poate fi și aceasta: să-și apropie cititorii, invitîndu-i într-o lume care nu întotdeauna este doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
aneantizeze individul. Veronika Dreihlinger (Germania) a trasat o sugestivă paralelă între globalizare și carnaval pornind de la situația din regiunea renană unde trăiesc simbiotic mai multe naționalități. Carnavalul aduce o multitudine de culori, în schimb demonstrațiile antiglobalizare (deloc pașnice) sunt totdeauna cenușii, ca aspect, instigă la violență, la ură oarbă, niște cohorte marțiale. Ceea ce trebuie combătut este terorismul globalizant, un nou fel de război. Judith Kazantzis (Marea Britanie) nu vede lumea viitorului ca pe un sat global ci ca pe un lanț de
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
un sîmbure de adevăr - ce-i drept, un adevăr ieftin - în glumele ieftine, dar, într-un fel sau altul, el e totuși mult mai profund decît ultimul zvon fals ce se împute dezinvolt în paginile ziarelor. Contemplînd o mare la fel de cenușie ca o blană de miel, e greu să-l poți închipui pe Poseidon în toată măreția sa, mai degrabă te gîndești la imagini dintr-o banală spălătorie, la cămășile atîrnate deasupra ligheanului din care se scurg neîntrerupt picăturile de apă
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia alungarea Evei (Sophie) și a lui Adam (Julien) din
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]