299 matches
-
scrisă nu este similară cu litera citită, fiind opusul imaginii primei. Se folosește o plăcuță cu căsuțe în care se pot înțepa cu punctatorul, unul sau 6 puncte, iar litera apare pe partea opusă a hârtiei înțepate (carton sau hârtie cerată). Scrierea se face de la dreapta la stânga, pentru ca apoi să poată fi citită de la stânga la dreapta prin întoarcerea foii. Punctatorul este utilizat, de obicei, de mâna dreaptă, în timp ce stânga, urmărind mâna dreaptă, identifică rândul următor la întoarcere. Citirea se face
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
al Camerei în 1924. Colaborează la „Banatul”, „Graiul românesc”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Reînvierea”, „Universul” ș.a. P.-L. publică studii istorice, filologice și arheologice privitoare la problemele formării poporului și a limbii române, continuității daco-romane, precum și ale Evului Mediu românesc: Tablele cerate descoperite în Transilvania (1890), Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice medievale (1939), Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă (1941), antologia Dacia în autorii clasici (I-II, 1943). Cea mai importantă
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
păstrată în recipiente închise ermetic, pentru a nu dezvolta mucegai sau alte bacterii dăunătoare. Iată o metodă de a preveni mucegaiul și bacteriile: puneți câteva picături de camfor (conservant) pe o pânză absorbantă. Puneți pânza între 2 foi de hârtie cerată și puneți-o pe fundul recipientului. Podul este locul ideal pentru a usca rădăcini și scoarțe, pentru că este o încăpere mai caldă și mai uscată decât restul casei. Nu am reușit să usuc rădăcini sau scoarțe în ultimii ani, deoarece
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
un puț vechi. ș...ț Locul era pustiu ca un cimitir. Chiar și după ploaie, eucalipții înalți păreau încă plini de praf. Arătau întotdeauna plini de praf. O cracă ruptă de vânt căzuse pe marginea puțului, iar frunzele turtite și cerate, tari ca pielea, atârnau în apă. Aici, în infernul plin de zoaie - la îndemână și îndepărtat totodată - se încheie investigațiile lui Marlowe și tot aici probează vinovăția micuței asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
umilinței. Își pleacă totuși fruntea, supusă, deși sufletul îi clocotește de mânie. Are însă o altă victorie de câștigat, mult mai importantă. CAPITOLUL II În picioare, cu snopul de tăblițe așezate pe masa din fața lui, Iulius Ianuarius întoarce preocupat scândurelele cerate din lemn de arțar, legate cu sârmă între ele, pe care și-a însemnat ce trebuie să discute cu împăratul. — Resursele economice de care dispunem sunt pentru al treilea an consecutiv depășite de cheltuieli, rostește la un mo ment dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor, dacă e cazul, au dreptul să ceară, în interes public, orice de la populațiile supuse. Trage nervos o linie cu mâna prin aer. — Așa că scade-le din total. Libertul imperial se grăbește să-și noteze în tăcere pe tăblița lui cerată. Reia cu voce joasă: — Avem de întreținut și flota... — Acum te legi și de corăbii? — Dar... — Uiți câte războaie nu s-au încheiat la timp pentru că predecesorii mei nu au înțeles importanța puterii maritime și nu aveau o forță navală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
po pulația Romei și extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din nou spre el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să zbiere pro salute... Mai ia un pumn de țelină. Cu mâna încă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
da’ de unde știai tu că-s imigranți? — Imigranții, spuse Bill, Îi văd de la un kilometru. Revoluționarul În 1919 călătorea cu trenul prin Italia, având la el o adeverință de la conducerea partidului, scrisă cu creionul chimic pe o bucată de hârtie cerată, adeverință În care se spunea că e un tovarăș care a avut mult de suferit sub albi, În Budapesta, și În care toți tovarășii erau rugați să Îl ajute cum pot. Folosea adverința În loc de bilet. Era foarte timid și tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămăsese. Mai făcu o clătită mare și una mai mică. Mâncă o clătită mare și o clătită mai mică cu gem de mere. O unse și pe a treia cu gem, o Îndoi de două ori, o Înfășură În hârtie cerată și o băgă În buzunarul de la cămașă. Apoi puse Înapoi În sac borcanul cu gem de mere și tăie pâine pentru două sendvișuri. Găsi o ceapă mare În sac. O tăie În două și o decoji. Apoi tăie o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sac borcanul cu gem de mere și tăie pâine pentru două sendvișuri. Găsi o ceapă mare În sac. O tăie În două și o decoji. Apoi tăie o jumătate În felii și făcu sendvișuri cu ceapă. Le Înfășură În hârtia cerată și le băgă În celălat buzunar al cămășii sale kaki. Întoarse tigaia cu fundul În sus pe grătar, Își bău cafeaua Îndulcită, de un maro gălbui de la laptele condensat, apoi curăță În jurul cortului. Campase bine. Își scoase lanseta pentru muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul care-l comandase ieși. — Istețu’ face de toate, spuse Max. Știe să gătească și tot restu’. O să fii o soție perfectă pentru fata cu care o să te-nsori, istețule. — Daa? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alunec fără să-mi fac griji, iar formele ascunse de viață mi se arătau: un șarpe inofensiv cu dungi irizate, o sumedenie de ciuperci, plante parazite Înflorite ale căror culori și forme sugerau opulențe sexuale - o bogată floră cu frunze cerate și o la fel de bogată faună iubitoare de umezeală tipice pentru acest loc ferit al planetei, până atunci nedescoperit de oameni sau cel puțin nu de cei Înarmați cu etichete taxonomice. Atunci mi-am dat seama că trecem pe lângă atâtea manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aplecă să cerceteze planta Îndeaproape. Ar putea fi o ciupercă, Își dădu el cu părerea, Însă este oare comestibilă? Unele sunt delicioase, pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit probabil. Ia-le tu și fă ce oi ști cu ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ă. Decumanus — în planificarea urbanistică romană, stradă orientată pe direcția est-vest, într-o tabără militară sau într-o colonie în. trad.ă. Stil — instrument de metal sau de os, ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate în. trad.ă. Tramontana — vânt rece și violent care suflă dinspre Alpi spre Mediterana în. trad.ă. Morra — joc foarte popular în lume; în varianta sa cea mai cunoscută, jucătorii îdoi sau mai mulțiă ridică pumnul strâns ori un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit probabil. Ia-le tu și fă ce oi ști cu ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu lenjerie, l-am scris în interiorul copertei de la Dus pe veci (pe veci? - oh, mai vedem, domniță) și l-am scrijelit pe capacul unui tub foarte vechi de Chunky Monkey de la Ben and Jerry (nu mergea stiloul pe cartonul rece, cerat) și l-am pus la loc în frigider. Și acum? Mi-am luat inima în dinți să-i sun pe părinții lui Aidan; Dianne mă căutase cât timp lipsisem. Cumva - și habar n-am cum se întâmplase pentru că era ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te pot ajuta. Nu știu ce se întâmplă. Întreab-o pe Rachel. Nu pot. Nu ne vorbim. —Ce mai e? —Invitațiile. Eu le vreau cu aldine frumoase, argintii, pe hârtie frumoasă, albă. Și ea ce vrea? Rămurele și spirale și scoici și hârtie cerată. Vrei să stai tu de vorbă cu ea? Nu. S-a lăsat o tăcere uimită la celălalt capăt al firului, apoi i-am explicat: —Eu sunt fiica recent îndoliată, îți amintești? —Scuze, scumpo. Scuze. Te-am confundat pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu te măriți la biserică, a zis, cu o voce joasă. Nu, a zis Rachel calm. După cum scrie în invitație, eu și Luke o să primim binecuvântarea într-un Quaker Hall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un roșu intens, cu mijlocul violet, crini albi în formă de copită, flori de ceai de munte de culoarea focului și flori galbene de prun de iarnă, pe care le-am botezat „invitație la plimbare“. Florile de prun au petale cerate și înfloresc numai în zilele cu zăpadă, ca niște iubitoare ale frigului. Parfumul lor puternic plutește în dormitorul meu atunci când An-te-hai deschide fereastra dimineața. Ele mă „invită la plimbare“ în grădină și nu mă pot abține să nu le admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se ridică și se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au voie în anumite zone religioase. Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din mijlocul sălii zâmbește ambiguu. Pentru o clipă, simțul realității mă părăsește: devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu cumpăr ramele lui Suze, și nu o grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci, poate. Nu am atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]