968 matches
-
cei doi cercetași. Unu’ Păpădie. Aista merge ca un un fulg de păpădie. Nu-i auzăi nici răsuflarea. Și Îi zâc: „Măi Păpădii, ia fă-ti tu că le iei urma oleacă și vezi ci hramuri poartă pi aici. Îs cercetași sau Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas. Dacă ai nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca la paradă. ― Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o mână pe umăr, acesta a continuat: „Or fi cercetași sau?”... - s-a Întrebat unul din cei trei militari de la divizie. „Cercetașul nu poartă raniță În spate, Încărcată la refuz, ca aiștia” - a Îndrăznit să vorbească Păpădie. „Cred că și ei caută podul. Să așteptăm” - am socotit eu. ― Doamne! - s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o mână pe umăr, acesta a continuat: „Or fi cercetași sau?”... - s-a Întrebat unul din cei trei militari de la divizie. „Cercetașul nu poartă raniță În spate, Încărcată la refuz, ca aiștia” - a Îndrăznit să vorbească Păpădie. „Cred că și ei caută podul. Să așteptăm” - am socotit eu. ― Doamne! - s-a auzit și glasul mamei Maranda. Petrică a mers mai departe: „Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
foarte preocupați de ceea ce făceau... „Petrică. Tu Îl iei pe cel din fața ta, iar tu, Păpădie, pe cel de dincolo de pilon. Eu voi supraveghea terenul. Aveți un minut pentru a vă așeza În dispozitiv” - a stabilit Toader sarcinile. În Hanul Cercetașului era o liniște deplină. Aproape că se auzeau bătăile inimilor celor de față... Povestirea lui Petrică, Însă, Își urma firul: ― Păpădie, ca o pisică, a pornit să-l dibuie pe cel de dincolo de pilon. Eu am pășit ca zefirul spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi cercetași, care și-au intrat În rol fără Întârziere. „Stimabile, vezi că aici te afli În societate selectă, cum Îți permiți să apari cu izmenele În vine? Echiparea!... Așaaa... Acum, să-mi spui cum ați ajuns voi la podul nostru?” l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui Toader. Ne am gândit și răzgândit. Până la urmă, pe lângă Păpădie și Undiță - cei cu care am executat cele mai grele misiuni, am mai ales Încă doi cercetași buni... Am trimis plantonul să-i cheme la noi... Le-am spus să se pregătească pentru o misiune grea. Când va fi ora plecării Îi vom anunța noi. Și „noapte bună!” Erau „cătane bătrâne” deja. Așa că știau ce au de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Într-o misiune!... După acele lămuriri, Petrică a răsuflat de două ori și a luat din nou... comanda: ― Am mâncat și n-am uitat să luăm romul cu noi. Era iarnă doar. Când eram gata, au apărut și cei patru cercetași. „Să trăiți, domn’ sergent” - s-a prezentat Păpădie cu ceilalți trei În urma lui. „Bine ați venit... Ia să vedem dacă În graba voastră nu veți fi uitat cevașilea”- i-a luat În primire Toader. ― Măi că strașnic mai erai - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne așezăm În puncte diferite, pe o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putem lua o hotărâre” În scurtă vreme, a sosit Toader. După ce i-am explicat totul, a hotărât... „Petrachi, noi tr ie vom trece linia de patrulare și ne vom apropia cât mai mult de șosea. Undiță și cu ceilalți doi cercetași vor rămâne aici, pentru a ne acoperi retragerea În caz de nevoie. Până ne vom Întoarce, nu slăbiți din ochi tot ce e În raza voastră de vedere - Înainte și În spate - iar armamentul Îl țineți la Îndemână. Undiță, tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut loc potrivit fiecare, pentru a avea câmp vizual cât mai bun. Zgomotul motoarelor grele s-a topit undeva În dreapta. „Păpădie, ia fă tu câțiva pași până pe șosea și poate Îți dai seama ce mașinării au trecut” - a ordonat Toader. Cercetașul n-a așteptat să-i spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-am mai auzit comanda aiasta. Numai sergentul Limbosu striga așa, de parcă era apucat de streche - a vorbit cu aducere aminte tata Toader. ― Apoi de tartori de aiștia am avut și eu parte În perioada de instruire pentru a deveni cercetaș - a vorbit Petrică... La un timp, când toți se ospătau, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat, prietene Petrică... ― Și, cum spuneam... Zumzetul de motoare, venit din stânga, creștea, semn că se apropiau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile. Dintr-o creangă mai lungă, am făcut un fel de proțap, la care să tragem pe rând, câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi la car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-a corectat tata Toader pe Petrică. ― În sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas de tufanii crescuți aiurea pe făgașul gârlei... Pe când ziua se Îngâna cu noaptea, a pornit să ningă... La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt pe undeva pe aproape
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă nici un zgomot. În cele din urmă, prin ninsoarea deasă, un geamăt Înfundat a ajuns până la noi... Ne-am Îndreptat În acea direcție, cu speranța să avem noroc totuși să-i găsim În viață pe căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până la opincă... Atunci am avea În față o lume nouă. O lume nebănuită. O lume necunoscută. O lume care ar clipi des din cauza luminii prea puternice pentru ea... Și dacă am reveni la realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o vreme le-a dat posibilitatea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apreciat situația gândul de veghe. „În sfârșit, aud și eu o vorbă deșteaptă de la tine, cumetre” - l-a luat la vale Gruia... La plecarea spre casă, profesorul l-a Întrebat pe Gruia: ― Care-i ora când ne Întâlnim la „Hanul cercetașului”? ― E aceeași la care ne-am văzut și seara trecută. ― Aș fi vrut să fie prezent și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu fractura acestuia. Pierduse mult sânge și era inconștient. Am vrut să știu cum Îl cheamă, dar nu am găsit nici un document asupra lui. Era Îmbrăcat În combinezon alb de camuflaj, semn că ar fi putut face parte din rândul cercetașilor. Am alergat Îndată la profesor și i-am prezentat situația. ― Vai, vai, vai! - s-a jelit Elena, ca și cum ar fi fost de față la Întâmplare. ― „Nicule, du-l imediat În sala de operație și pregătește-te pentru a mă ajuta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]