887 matches
-
cu fața prelungă și cu ten Închis, ridică ochii săi negri, În care se citea ușor străfunduri pline de Întrebări, privi cu oarece interes și cu pași leneși coborî cele trei trepte ale scării ce urca spre o prispă fără cerdac, s-a Îndreptat spre Victor spunând un săru’mâna neconvingător și când a Încercat să-i sărute mâna, Victor și-a retras-o și a spus: Stai cuminte Mariniță, cum să pupi tu, fată mare, mâna unui bărbat, procedura este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Chilia sărăcăcioasă, dar curată; un pat din trei scânduri îndrepta oasele, peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul câte unul, coborau din icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la patru ca ursu-n bârlog. Tu dormeai, putoare! Limbricul a luat gaz și a aprins mânăstirea în 4 colțuri! Primul foc l-a pus în cerdacul stăreției, apoi în trapeză, în saivan, ultimul în biserică! Bolândul a vrut să ardă ca un martir. Ioane, Ioane, am zis eu că derbedeul îi suspect de cuminte, atât de cuminte că mi-a îndoit inima. Ți-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gura căscată, fiindcă auzisem toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau inundații, făcuseră case frumoase, cu înflorituri din lemn la cerdac, cu odăi multe, cocoțate pe temelii înalte, tot din pietre de râu, satul coborâse până lângă dig, apa era bună și rece, pește din belșug... Totul până într-o zi. Mai bine zis, pe-nserat. Era ca acum sau, poate, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fost bune și când ai nevoie de liniște vrei să le Îmbunătățești? ― Să știi că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o atenție. Și ar mai fi ceva...” - a răspuns Gruia. „Ce?” „Nu știu unde locuiește, dar Îl Întâlnesc adeseori pe drumul meu, spre sau dinspre casă...” - a răspuns Gruia. „Atunci, fii cu ochii În patru!” - l-a avertizat gândul de veghe... De pe cerdac, unde rămăsese când au plecat securistul și milițianul, a revenit În casă. Abia acum și-a dat seama câtă dezordine au făcut cei doi. „Când voi reuși să le aranjez pe toate la locul lor? Și trebuie să mă gândesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la gura sobei, privind cărbunii Încinși În serile de povești din iernile copilăriei... Tata Toader, cu mama Maranda, erau de multă vreme gata pentru Întâlnirea din acea seară. Și, ca așteptarea să li se pară mai scurtă, au ieșit pe cerdac. ― Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aștept, scumpo. Despina, care a auzit dialogul din cealaltă cameră, a ieșit. ― Așa-i tati. Un misterios. De aceea Îl iubește lumea.. Să nu Întârziați mult, că mi-i urât - i-a urmărit vorbele Despinei când ei erau deja pe cerdac. Când a văzut birja la poartă și pe cei doi pasageri, Lia a Întrebat: ― Mergem la Hanul cercetașului? ― Poate o fi fost cândva și vreun han pe acolo unde mergem... Tot ce se poate. Dar Grădina lui Pester sigur a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a atacat gândul de veghe. „O urma pe Veronica, al cărei soț, Ștefan Micle, era prieten și coleg cu profesorul universitar C.V. Ionescu, proprietarul hanului”. „Asta ar Însemna că, În cerdacul Bojdeucii lui Creangă, Eminescu a pus doar poezia pe hârtie și nu a creat-o atunci” - a concluzionat gândul de veghe. „Uite că ai și tu dreptate, cumetre”. „Așa mi se Întâmplă când pun capul să gândească” - a plusat gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a Întins În pat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință el cu satisfacție la sfârșit, dând energic din cap, apoi luă cele două damigene și dispăru cu ele în gârliciul de sub cerdacul casei, de unde reveni într-un târziu cu ele bine umplute. Cât costă? îl întrebă Virgil, pregătindu-se să-și ducă mâna la buzunarul în care își ținea portofelul cu bani. Dar Vică Scorțeanu nu se grăbi cu răspunsul. El îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al boieroaicei Profirița Cantacuzino; istoria familiei Cuciuc îi este povestită lui Sion de prietenul și colegul său de birou Dumitrache Cuciuc, ultim descendent al familiei blestemate; legende istorice apar adesea intercalate în pagini unde autorul face simplă figură de consemnator (Cerdacul lui Ferenț); uneori, memorialistul își indică precis sursele ("Amănuntele ce urmează le am culese și notate chiar din scrisorile ce adresa Dincă mumei sale, din Paris. În toate săptămînele, ea venea de la viie, cînd găsea o scrisoare de la fiul ei
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
dialogul și mai ales cu stilul indirect liber în variantă perfecționată; alături de Slavici și de Caragiale, el rămîne unul dintre cei mai fideli cultivatori ai acestei forme, pe care o întîlnise în proza naturalistă franceză, frecventată în tinerețe. „In fundul cerdacului un pat lat. Conu Matei, într-un halat năutiu cu flori roșii, sta grecește. Pe cap o căciuliță de plisă cu fireturi. Și niște ochi mari, negri și buni, cu toate că d-asupra lor avea două smocuri de sprîncene scurte și
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
riscului de a muri de friguri (69). Când se adăpostește de ploaie sub pocladă, cel socotit a fi vlăstarul cel mai gingaș din vița blondului Apolone repetă gesturile divinului său strămoș ajuns văcar în slujba regelui Admet (106). Rezemată de cerdac, matroana Floricica, ispititoarea soție a celui mai bun prieten din copilărie, atrage privirile musafirului convins că o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui (153, 179). Ea își arată capul ei sculptural de Venere antică (156), se
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Popescu mărturisește: „în ambianța de vrajă a mănăstirii, în tihna ceasului de noapte, când până și clopotele din turnul bisericii tac, iar toaca-și odihnește lemnul la ușa ei și doar greierii, cu țârâitul lor, dau glas liniștii, stau în cerdacul măicuței Măcrina, pe lăița cu velințe țesute de mână și la masa la care, timp de peste șaizeci de ani, Profesorul își așternea pe hârtie gândurile, frământările, își rezolva nedumeririle, își scria lucrările”. O asemenea mărturie-document am pus-o imediat în legătură cu
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
al Prahovei, care curgea dinspre Urlătoare. Neamțu’ manevra ca un adevărat pompier șef, striga la țărani cât îl ținea gura: Si-ți tragi la pompe, fireați al dracule. Steriade, tocmai când pompierul nostru lucra mai cu foc, îl strigă din cerdacul casei de unde priveam focul: - Nu da, neamțule, cu apă, că stingi focul. - Ești nubun. - Ești prost, neamțule, îi replic eu, că nu cunoști pe Mitică” (p. 223). Imitație fără haz, colaj fără măsură. Mai trist de-atât e însă că
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]