421 matches
-
viață ce mai pâlpâia, Dar n-au putut să-aterizeze, Și-n codru moartea-i aștepta. Eroi cu suflete curate, Ce viță vieții ați vrut să dați, Voi veți trăi și mai departe... În amintire,neuitați. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: IANUARIE CERNIT / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1393, Anul IV, 24 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
Paștilor sau Miercurea sau Vinerea, să se caterisească ... iar daca va fi laic sa se afurisească” ... Interviu Atfel spus, ne aflăm în această binecuvântată perioadă - în timpul Postului Mare al Paștilor, vremea potrivită pocăinței. Biserica în ansamblul ei îmbracă o haină cernită ce trimite la aspectul penitențial al vieții liturgice. Suntem chemați la călătoria postului, prin rânduieli și slujbe speciale, dar și prin autentică trăire. Vorbindu-ne despre acest pelerinaj lăuntric și spiritual către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Părintele Profesor Dr. Gheorghe
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZÂMBET DE PERLĂ! Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ziua zorilor albastre Curcubeu de flori trimite, Înflorind timide astre Nasc culori, zilei cernite. Și eu trec pe lângă ele Parcă stau dar parcă merg, Ele-mi zic să nu le șterg Ci, să le prind în mărgele! Să le asortez c-un zâmbet Ce-n șiragul meu lipsea, Perlă albă-i chiar o stea
ZÂMBET DE PERLĂ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383569_a_384898]
-
luată. Odată noaptea lăsată, trec la faptă. Cu durere în suflet escaladez hoțește gardul. Târcoale de fur dau casei în smolita și greaua tăcere de-afară. Înăuntrul mustește de sonuri, iar ce văd și ce-aud mă-nfioară! Pălării împenate, jobene cernite, paltoane, demiuri, scurteici, taioare, vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
și echilibrul ei, fără acel senzațional țățesc, atât de vănat de slujitorii mediatici. Desigur, și în această lume există drame cu dureri maxime, dar oamenii aceștia nu și le strigă în văzul lumii. Ei își ard lumânarea suferinței în suflete cernite și-și poartă cu demnitate crucea dată de Domnul. Viețile lor curg în credință față de Dumnezeu, respect față de muncă, tradiții și obiceiuri, cinste și iubire față de semeni.. Ei nu impun celorlalți acest „modus vivendi” cu reperele lui morale, ci așa
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și poarta spre rai.E apa sălcie, Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un iadDin ceruri urnite luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit lăcrimează.Păstorul se
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Scârțâie zăpada, pași-s în derută, Lumea de poveste, fulgul îl sărută Sania mă poartă către un copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... XXX. VERDE CRUD, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. O să-ți aduc în dar zăpezi rănite, Frumoasă doamnă-a marilor tăceri, Acum, cînd ghiocei fac nunți cernite Din primăvara fără rost spre ieri. Cînd trupul tău frumos, scăldat de soare, Se va-mbrăca în verde și în flori, Eu, în hlamida albă, de ninsoare, Am să-ți apar cu un alai de nori. Vei fi uitat de-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
n-ați auzit cumva de mine. Metodiu trase aer mult în piept și începu: — Mărite vistiernice Ximachi! Dintre toate părțile trupului pe care Domnul Dumnezeu mi le-a îngăduit să le am, cel mai mult îmi blestem urechile. Aceste zgârciuri cernite ce de-atâtea ori le purtăm fără nici un folos! Căci iată, degeaba mă-nvrednicesc să le port, cum se cuvine, de o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Strofe > Atașament > REFUGIUL PĂRĂSIT Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat, dar nu ai mai trecut, M-am alintat cu frunze vestejite Cernite lacrimi, doine risipite Jertfind țărânei ultimul sărut. M-a troienit atât nedor durut Doar raze mai mângâie rebegite De-atât alean și clipe netrăite Loc de popas dorit, dar azi nevrut. Castanul cerne monoton tic-tac Clepsidra efemera a'ntomnării Cerșesc
REFUGIUL PĂRĂSIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363445_a_364774]
-
dar mândru Pe-al morții veșnic clopotar. Nu mă-ndur să ies din mine Și să plâng la porți de iad, Să primesc ce se cuvine - Un sicriu din lemn de brad. ..................... Mă-ntorc la tine singur Și cu sufletul cernit; Mă vei goni, mi-s foarte sigur, Mă vei trimite la cerșit. Sunt un perdant în lumea asta Cu gena răului rânind, De voi deschide larg fereastra Am să zăresc morții sosind. Referință Bibliografică: MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA
MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362336_a_363665]
-
trăim o viață Stau toate gândurile nerostite, Atârnă de tavan ca stalactite Și sunt mai reci ca țurțurii de gheață. În lumi reale sau închipuite, Speranțele se pierd încet în ceață, Chiar soarele se-ascunde-n dimineață Și clipe cad ca picături cernite. Iar umbrele ne cheamă-n lumea tristă Și ne propun iluzia trăirii, Când nu mai știm nici cine mai există, Nici care-i rostul lumii-ntregi și-al firii. Dar farmec și miresme tot persistă, Când se deschid, în suflet
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > RĂMĂȘIȚELE UNEI IUBIRI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ne-om despărți, aceasta ți-e dorința, Cu lacrimi șterg sentințe din cuvânt, În gând cernit îți voi simți absența Și voi sapa în mine, vast mormânt. Voi îngropa la voia întâmplării De-a mai rămas ceva neîntinat, Când ai decis s-așezi crucea trădării Iubirii încă-n viață... deodat’. Să nu mă chemi în nopțile
RĂMĂŞIŢELE UNEI IUBIRI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361024_a_362353]
-
din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii În valuri vagabonde,anodine Delir suflat în brume argintii Cortegiul frunzelor...blajine Referință Bibliografică: Cortegiul Frunzelor / Mihai Condur : Confluențe Literare
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
moarte până unde fusesem chemarea de-a fi Dumnezeu. DENIE În Vinerea Mare, ca o vedenie străină în biserică a intrat o albină. Unii voiau să o prindă, să o omoare, dar biata albină și-a văzut de zborul ei, ignorând cernite priviri, până sus la icoana Bunei Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce ai înflorit, după-al cerului port, atât de târziu luminilor risipele cu amândouă aripile?'' Inspăimântat rămase Gavriil, cu crengile deschise, nemaiștiind să zboare, iar albina s-
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Tăblița cu ramă de lemn Mi-a dat toată dragostea sa Și cel mai cuminte îndemn. Și, parcă-mi dădea o icoană, Un odor al său mult iubit. Mi-a rămas în suflet, o mamă Ce-o plânge azi, gândul cernit. N-a prins să vadă-n-sfârșit, Din mâna ce-odată-a condus Pe-o mică tăbliță de scris: Omagiul, din suflet adus! Loc de taină N-ai cumva un loc de taină Unde să-mi așez iubirea? Este unica-mi comoară Ce-ți
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, Spre ritul sălbatic în haine cernite. Poposește pe țărm, cu visele-scuturi, Un biet pescăruș cocoșat de poveri. Mă privește discret - îl văzusem și ieri Desculță, călcând peste urme de fluturi... Limassol, Cipru, 18 iulie 2013 Referință Bibliografică: DESCULȚĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... / Georgeta Resteman : Confluențe
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
înnorate, Să-i vesnicesc menirea pe file de carte. Covoare de frunze așterne prin parcuri, Când suflet ascultă de-ale inimii sfaturi. Doru-mi adăpostesc sub ramuri despletite, Să-l legăn cu visul din vremuri însorite. Iubirii pun zăvor în amintiri cernite, Cu ochii toamnei să scriu aduceri-aminte. Cu Regina Toamnă înfrățesc gând ruginit, Pe-a ei revenire să se facă auzit. Prin noapte nesfârșită străbat cu toamna-n gând, Să-i duc în neuitare, dorul pe tărâm sfânt. Sub pleoapa nostalgiei
REGINA TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368317_a_369646]
-
și ger, și gheața, și ploaie, și ninsoare în zilele ce ard, și amintirea doare.. Și-n zilele-nghetate, și albe, ale vietii colind duios să-mi fii, pe geana dimineții. Să-mi fii lumină lină, lumina argintata într-o cernita noapte, de smoala-ntunecata. Și când lumini și umbre vor dănțui agale un felinar să-mi fii, strop de lumina-n cale. Să-mi fii și val de mare, care săruta țărmul când mă îmbrățișează prăpastia și vântul. Și-n
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
Dar într-un colț de suflet să nu uiți să mă iei. Și- nmugurind speranțe aștept iar primăvară Să crească firul ierbii mai verde decât ieri, Iar flacăra nădejdii să lumineze calea, Când o să-nceapă valsul florilor de tei. Nopțile cernite vor fi date uitării Canon de pocăita pe rând toate primesc Vor face armistițiu călcând stativul vremii, Căci ramură e verde și verde-n mine cresc. Tu prinde-mă de mână și lasă gură lumii Și câinii care lătra când
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368016_a_369345]
-
că în momente de cădere grozavă morală, de răscruce socială, când mânia lui Dumnezeu se ridică uriașă să-i pedepsească pe oameni, se prezintă în fața lui Dumnezeu, ca și Moise pentru poporul evreu, se ridică aceste făpturi în straiele lor cernite și-i cer lui Dumnezeu iertare pentru oameni. Totul este răspunsul iubirii reciproce. - În altă ordine de idei, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop, Uniația mai rămâne încă o rană deschisă, îndeosebi aici, în Ardealul de Nord? - Îngrozitoarele temnițe de la Aiud și Gherla
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
Doamne în ea! Cu-atâtea doruri, simt, cum tainic mă desprind, De tot ce e pământ...Spre ceruri mă avânt, Las totu-n urma mea, privesc spre Golgota, Văd stropi de sânge sfânt, o piatră de mormânt, Pe un fundal cernit văd harul infinit... Atâta doar mai spun, Stăpânul meu cel bun, Chiar de e drumul greu, există-un apogeu La care vreau s-ajung... De-s vesel sau de plâng, Știu că a mea credință, mi-aduce biruință, În adieri
MI-E DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367719_a_369048]
-
AMINTIRI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de dor icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba nu-ncălzește la fel
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]