171 matches
-
operațiunilor aeriene. În septembrie 1943, la cererea lui Churchill, generalul de brigadă Fitzroy Maclean a fost parașutat la cartierul general al lui Tito de lângă Drvar pentru a deschide un birou de legătură permanent și oficial cu partizanii. În vreme ce luptătorii regaliști - cetnicii - mai erau aprovizionați sporadic, partizanii au primit cea mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult, după încheiera lucrărilor Conferinței de la Teheran, partizanii au obținut recunoașterea oficială din partea Aliaților că „forță legitimă de eliberare națională”. La sugestia generalului Maclean, RAF
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
V(ij)eće Narodnog Oslobođenja Jugoslavije", AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că forța armata regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le refacă statutul de forță credibilă de luptă împotriva Axei. Cetnicii au declanșat un atac
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că forța armata regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le refacă statutul de forță credibilă de luptă împotriva Axei. Cetnicii au declanșat un atac împotriva unei forțe combinate a ustașilor și a Gărzii teritoriale croate. Lupta a fost dată
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le refacă statutul de forță credibilă de luptă împotriva Axei. Cetnicii au declanșat un atac împotriva unei forțe combinate a ustașilor și a Gărzii teritoriale croate. Lupta a fost dată în apropiera de Banja Luka, care aparținea în acele timpuri din punct de vedere oficial Statului Independent Croat. Bătălia s-a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
procesului, Mihailović a fost găsit vinovat de toate capetele de acuzare și condamnat la moarte prin împușcare. Pe 16 iulie, cererea de grațiere a fost respinsă de Prezidul Adunării Naționale. În dimineața zilei următoare,Mihailović, și alți nouă foști lideri cetnici, a fost executat la Lisičiji Potok, la aproximativ 200 m de fostul palat regal și îngropat într-un mormânt nemarcat din aceeași zonă. Această execuție a încheiat practic războiul civil dintre facțiunile iugoslave. Estimările oficiale postbelice ale victimelor din Iugoslavia
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Churchill să medieze. Șubașici, un croat non-comunist, a fost numit noul prim-ministru pentru a ajunge la un compromis între Tito - a cărui forțe a reprezentat de facto guvernul teritoriilor eliberate - si monarhia, care-l preferă pe Draža Mihailovici și cetnicii lui dominat de sârbi. După ce l-a respins public pe Mihailovici, Șubașici s-a întâlnit cu Tito pe insula Vis și au semnat acordul Tito-Șubașici, care i-a recunoscut pe partizanii că principala armata legitimă a Iugoslaviei, în schimbul recunoașterii partizanilor
Ivan Șubașici () [Corola-website/Science/320417_a_321746]
-
format Detașamentul Întâi Partizan Sisak (alcătuit în mare parte din croații din apropierea orașului). În ciuda conflictelor prin colaborarea cu mișcarea cetnică, partizanii lui Tito au reușit să elibereze teritorii, în special „Republică de la Užice”. În această perioadă, purta discuții cu liderul cetnic Draža Mihailovici pe 19 septembrie și 27 octombrie 1941. În aceste teritorii eliberate, partizanii au organizat Comitete Populare operând ca guvern civil. Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ), care a fost convocat în Bihaci pe 26 noiembrie 1942
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
reușise să scape de germani după Raidul de la Drvar ("Operațiunea Rösselsprung"), un atac aeropurtat în afara sediului de la Drvar din Bosnia. După ce partizanii au reușit să reziste și să evite atacurile constante ale Axei în perioada ianuarie - iunie 1943 iar colaborarea cetnicilor a luat proporții semnificative, liderii Alianței au încetat sprijinirea lui Draža Mihailovici în locul lui Tito. Regele Petru al II-lea, președintele american Franklin Roosevelt și prim-ministrul britanic Winston Churchill s-au alăturat premierului sovietic Iosif Stalin pentru recunoașterea oficială
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
marcată de represalii antisârbești, antisemite și antirrome. Teroarea ustașă s-a manifestat și împotriva croaților care se opuneau alianței cu puterile Axei. Trupele ustașe vor fi angrenate într-un crunt război civil împotriva partizanilor lui Iosip Broz Tito și a cetnicilor regaliști sârbi conduși de colonelul Dragoljub "Draža" Mihailović. Înfrângerea de la Stalingrad marchează începutul sfârșitului pentru regimul lui Pavelić. Mussolini și fascismul italian sunt înlăturați de la putere în iulie 1943, iar noul guvern semnează armistițiul cu Aliații. Armata germană pierde inițiativa
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
pe frontul din Franța după debarcarea în Normandia. În aceste condiții, sârbii, care constituiau majoritatea relativă a populației din Bosnia au organizat rezistența contra Statului Național Croat și a trupelor germane prezente în regiune. Principalele mișcări de rezistență au fost cetnicii, conduși de generalul sârb Draja Mihailovici și partizanii conduși de Iosip Broz Tito. Cetnicii erau în general fideli regelui Petru al doilea al Iugoslaviei și guvernului monarhic în exil. Deși se identificau cu naționalismul sârb, cetnicii au inclus în rândul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
majoritatea relativă a populației din Bosnia au organizat rezistența contra Statului Național Croat și a trupelor germane prezente în regiune. Principalele mișcări de rezistență au fost cetnicii, conduși de generalul sârb Draja Mihailovici și partizanii conduși de Iosip Broz Tito. Cetnicii erau în general fideli regelui Petru al doilea al Iugoslaviei și guvernului monarhic în exil. Deși se identificau cu naționalismul sârb, cetnicii au inclus în rândul lor și musulmani (în special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de rezistență au fost cetnicii, conduși de generalul sârb Draja Mihailovici și partizanii conduși de Iosip Broz Tito. Cetnicii erau în general fideli regelui Petru al doilea al Iugoslaviei și guvernului monarhic în exil. Deși se identificau cu naționalismul sârb, cetnicii au inclus în rândul lor și musulmani (în special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte puțini, în general foști ofițeri ai Armatei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte puțini, în general foști ofițeri ai Armatei Regale Iugoslave, priviți cu neîncredere de către autoritățile NDH). Cetnicii constituiau o mișcare descentralizată, deși toți declarau susținerea față de generalul Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu erau susținute decât de o minoritate, însă
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte puțini, în general foști ofițeri ai Armatei Regale Iugoslave, priviți cu neîncredere de către autoritățile NDH). Cetnicii constituiau o mișcare descentralizată, deși toți declarau susținerea față de generalul Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu erau susținute decât de o minoritate, însă au contribuit la înstrăinarea potențialelor simpatii ale populațiilor non sârbe. Cetnicii urmau o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu erau susținute decât de o minoritate, însă au contribuit la înstrăinarea potențialelor simpatii ale populațiilor non sârbe. Cetnicii urmau o strategie de hărțuire a trupelor germane și ale Statului Croat, pregătindu-se pentru o viitoare debarcare a trupelor aliate în Balcani și evitând bătăliile de anvergură. Această strategie era bazată pe experiența din primul război mondial a armatei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Serbiei a pierit pe câmpul de luptă. Generalul Mihailovici, participant la luptele din primul război mondial fusese marcat de această experiență și a avut un rol determinant în impunerea strategiei de amânare a confruntărilor directe cu germanii și forțele NDH. Cetnicii din Bosnia au comis masacre contra populației civile, cel mai important fiind cel al populației musulmane de la Foca (estul Bosniei) și, spre sfârșitul războiului au cooperat în anumită măsură cu trupele germane și cu unitățile NDH contra partizanilor. Până în anul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la rândul lor abuzuri asupra celor percepuți ca rivali (în special naționaliștii sârbi
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în limitele administrative din perioada Imperiului Otoman. Aceste limite administrative au fost menținute, iar în anii 50, a primit acces la Marea Adriatică prin portul Neum. În perioada inițială a regimului comunist, represiunea contra opoziției interne, în special forțele ustașilor și cetnicilor care rămăseseră prezente în Bosnia a fost însoțită de o politică economică stalinistă. Iugoslavia a fost prima țară comunistă care a inițiat colectivizarea agriculturii. Această politică a fost continuată și după ruptura dintre Stalin și Tito din anul 1948 deoarece
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
asupra Albaniei și Muntenegrului, îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din Libia de contraatacurile forțelor Commonwealthului. Germanii au trimis în Africa de nord în sprijinul italienilor unitățile militare
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
sau diplomatic, dar și că Republica de la Weimar a trădat în egală măsură, atunci când a fost de acord în 1928 cu anexarea regiunii de către lituanieni. La [[Conferința de la Teheran]] din noiembrie 1943, Aliații au luat decizia să înceteze sprijinul acordat [[cetnic]]ilor regaliști și să ajute în schimb [[Armata Națională pentru Eliberare a Iugoslaviei]] de orientare comunistă , aflată sub conducerea lui [[Josip Broz Tito]]. [[Lumea occidentală|Occidentul]], (în principal [[Regatul Unit]]) au sprijinit monarhia iugoslavă, permițand regelui exilat să se stabilească
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
în schimb [[Armata Națională pentru Eliberare a Iugoslaviei]] de orientare comunistă , aflată sub conducerea lui [[Josip Broz Tito]]. [[Lumea occidentală|Occidentul]], (în principal [[Regatul Unit]]) au sprijinit monarhia iugoslavă, permițand regelui exilat să se stabilească la Londra și oferind asistență cetnicilor prin parașutări de materiale de către [[RAF]] și [[Special Operations Executive]], dar numai până în anul 1943. Simpatizanții cetnicilor afirmă că, dacă aliații și-ar fi menținut sprijinul pentru cauza lor și nu i-ar fi trădat, familia Karageorgeovici s-ar fi
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Tito]]. [[Lumea occidentală|Occidentul]], (în principal [[Regatul Unit]]) au sprijinit monarhia iugoslavă, permițand regelui exilat să se stabilească la Londra și oferind asistență cetnicilor prin parașutări de materiale de către [[RAF]] și [[Special Operations Executive]], dar numai până în anul 1943. Simpatizanții cetnicilor afirmă că, dacă aliații și-ar fi menținut sprijinul pentru cauza lor și nu i-ar fi trădat, familia Karageorgeovici s-ar fi putut reistala pe tronul Iugoslaviei, iar țara ar fi fost scutită de suferințele perioadei comuniste. Controversele asupra
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
menținut sprijinul pentru cauza lor și nu i-ar fi trădat, familia Karageorgeovici s-ar fi putut reistala pe tronul Iugoslaviei, iar țara ar fi fost scutită de suferințele perioadei comuniste. Controversele asupra acestui punct de vedere continuă, contraargumentele criticilor cetnicilor amintit de faptul că Aliații nu au avut o altă alegere decât să-i sprijine pe partizanii comuniști, de timp ce regliștii au început să colaboreze cu autoritățile militare ale [[Puterile Axei|Axei]].
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
din partea Axei în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1941, și regiunea Metohia a fost introdusă în Albania controlată de italieni. După tratatul dintre Italia și Aliați, germanii au avut control direct asupra regiunii. După numeroase revolte ale sârbilor cetnici și partizanilor iugoslavi, Metohia a fost eliberată și a devenit o parte din Provincia Autonomă Kosovo și Metohia a Șerbiei - ca parte din Federația Iugoslaviei Democratice. La 17 februarie 2008, Kosovo, și-a declarat independența față de Șerbia. Cu toate acestea
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]