163 matches
-
special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte puțini, în general foști ofițeri ai Armatei Regale Iugoslave, priviți cu neîncredere de către autoritățile NDH). Cetnicii constituiau o mișcare descentralizată, deși toți declarau susținerea față de generalul Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu erau susținute decât de o minoritate, însă
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte puțini, în general foști ofițeri ai Armatei Regale Iugoslave, priviți cu neîncredere de către autoritățile NDH). Cetnicii constituiau o mișcare descentralizată, deși toți declarau susținerea față de generalul Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu erau susținute decât de o minoritate, însă au contribuit la înstrăinarea potențialelor simpatii ale populațiilor non sârbe. Cetnicii urmau o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu erau susținute decât de o minoritate, însă au contribuit la înstrăinarea potențialelor simpatii ale populațiilor non sârbe. Cetnicii urmau o strategie de hărțuire a trupelor germane și ale Statului Croat, pregătindu-se pentru o viitoare debarcare a trupelor aliate în Balcani și evitând bătăliile de anvergură. Această strategie era bazată pe experiența din primul război mondial a armatei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Serbiei a pierit pe câmpul de luptă. Generalul Mihailovici, participant la luptele din primul război mondial fusese marcat de această experiență și a avut un rol determinant în impunerea strategiei de amânare a confruntărilor directe cu germanii și forțele NDH. Cetnicii din Bosnia au comis masacre contra populației civile, cel mai important fiind cel al populației musulmane de la Foca (estul Bosniei) și, spre sfârșitul războiului au cooperat în anumită măsură cu trupele germane și cu unitățile NDH contra partizanilor. Până în anul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la rândul lor abuzuri asupra celor percepuți ca rivali (în special naționaliștii sârbi
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în limitele administrative din perioada Imperiului Otoman. Aceste limite administrative au fost menținute, iar în anii 50, a primit acces la Marea Adriatică prin portul Neum. În perioada inițială a regimului comunist, represiunea contra opoziției interne, în special forțele ustașilor și cetnicilor care rămăseseră prezente în Bosnia a fost însoțită de o politică economică stalinistă. Iugoslavia a fost prima țară comunistă care a inițiat colectivizarea agriculturii. Această politică a fost continuată și după ruptura dintre Stalin și Tito din anul 1948 deoarece
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
care au rămas sub arme s-au divizat în două grupuri. Cele mai multe dintre ele au continuat să se alăture partizanilor iugoslavi, grupare formată din comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani din Italia. Cei mai mulți dintre ei
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani din Italia. Cei mai mulți dintre ei au fost mutați la Mostar unde au luptat în bătălia de pe Neretva împotriva partizanilor dar au suferit o grea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
au fost mutați la Mostar unde au luptat în bătălia de pe Neretva împotriva partizanilor dar au suferit o grea înfrângere. În timpul operațiunii germane Schwartz împotriva partizanilor în mai și iunie 1943, germanii au dezarmat fără luptă un număr mare de cetnici deoarece se temeau că s-ar întoarce împotriva lor în cazul unei invazii Aliate a Balcanilor. După capitularea Italiei, în septembrie 1943, partizanii au reușit să preia mare parte din Muntenegru pentru o scurtă perioadă de timp, dar Muntenegru a
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Užice în teritoriile pe care le eliberaseră în vestul Serbiei. În 1941, trupele germane au reocupat teritoriul republicii, iar majoritatea partizanilor au reușit să scape în Bosnia. Cam în acest timp s-a petrecut ruptura dintre partizanii comuniști și regaliștii cetnici, relațiile dintre cele două mișcari ajungând la conflict direct. Pe 22 decembrie 1941, partizanii au foramat „Brigada I proletară” - prima unitate militară regulată capabilă să conducă operațiuni armate în afara regiunii pe care o controla. Această dată a fost proclamată în
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
erau conștienți de forța în creștere a partizanilor și au încercat să declanșeze o serie de șapte ofensive antipartizani. Cele mai mari ofensive din această serie au fost acțiunile la care au participat Wehrmachtul, SS-ul, forțele Italiei Fasciste, ustașilor, cetnicilor și bulgarilor - Fall Weiss (Planul Alb) și Fall Schwarz (Planul Negru), sau, după cum sunt cunoscute în istoriografia iugoslavă „Ofensiva a 4-a” și „Ofensiva a 5-a”. În conflictul cu forțele Axei, partizanii au reușit să câștige sprijinul moral și
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
în istoriografia iugoslavă „Ofensiva a 4-a” și „Ofensiva a 5-a”. În conflictul cu forțele Axei, partizanii au reușit să câștige sprijinul moral și material (limitat) al Aliaților, care până la un moment dat sprijineau în principal forțele regaliste ale cetnicilor conduse de generalul Dragoljub "Drazha" Mihailović. Până în cele din urmă, Aliații s-au convins că este mai profitabil pentru ei să sprijine partizanii iugolavi de orientare comunistă. Pentru a reuși să se edifice asupra situației de fapt din taberele insurgenților
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
mai profitabil pentru ei să sprijine partizanii iugolavi de orientare comunistă. Pentru a reuși să se edifice asupra situației de fapt din taberele insurgenților iugoslavi, Aliații au trimis mai multe misiuni în ambele tabere, atât ale comuniștilor cât și ale cetnicilor. Informațiile strânse de ofițerii de legătură aliați au fost cruciale pentru stabilirea priorităților misiunilor de aprovizionare și au modificat strategia aliată în Iugoslavia. Informațiile strânse de misiunile militarea aliate în Iugoslavia au dus la sprijinirea în exclusivitate a partizanilor de
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
modificat strategia aliată în Iugoslavia. Informațiile strânse de misiunile militarea aliate în Iugoslavia au dus la sprijinirea în exclusivitate a partizanilor de orientare comunistă ai lui Tito. În 1942, în ciuda faptului că proviziile asigurate de Aliați erau totuși limitate, taberele cetnicilor și partizanilor lui Tito primeau cantități relativ egale. În anul următor însă, situația aprovizionării s-a schimbat în mod hotărâtor. Ofițerul de legătură britanic F. W. D. Deakin s-a aflat în tabăra lui Tito în timpul desfășurării operațiunii germane „Fall
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
aceea aveau nevoie rapid ajutor. A doua observație era aceea că Divizia I de vânători de munte și Divizia a 104-a de infanterie ușoară germane fuseseră transportați pe calea ferată de pe de pe frontul de răsărit, traversând teritoriile controlate de cetnicii lui Mihailović. Britanicii au interceptat transmisiunile criptate germane prin se confirma inacțiunea cetnicilor. Deși numeroase circumstanțe, întâmplări și motivații rămân neclare, rapoartele misiunilor britanice în Iugoslavia au dus la creșterea interesului Aliaților occidentali față de partizanii procomuniști iugoslavi și a intensității
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
de vânători de munte și Divizia a 104-a de infanterie ușoară germane fuseseră transportați pe calea ferată de pe de pe frontul de răsărit, traversând teritoriile controlate de cetnicii lui Mihailović. Britanicii au interceptat transmisiunile criptate germane prin se confirma inacțiunea cetnicilor. Deși numeroase circumstanțe, întâmplări și motivații rămân neclare, rapoartele misiunilor britanice în Iugoslavia au dus la creșterea interesului Aliaților occidentali față de partizanii procomuniști iugoslavi și a intensității acțiunilor aeriene aliate în regiune. În septembrie 1943, ca urmare a cererii formulate
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
aeriene aliate în regiune. În septembrie 1943, ca urmare a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui Tito de la Drvar. În timp ce aprovizionarea cetnicilor a fost redusă drastic, partizanii procomuniști au primit grosul proviziilor asigurate de Aliați. După încheierea Conferinței de la Teheran din 1943, partizanii iugoslavi au căpătat recunoaștere oficială ca forța legitimă de eliberare recunoscută de Aliați. Prin urmare, a fost înființată „Forța
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
și sloveni, aflate în retragere spre Austria. Partizanii au avut sarcina găsirii, îngrijirii și evacuării piloților aliați doborâți în regiunea Balcanilor. Între 1 ianuarie și 15 octombrie 1944, în conformitate cu statisticile americane, partizanii au evacuat cu succes 795 de piloți, iar cetnicii 356. 33 de „fortărețe zburătoare” s-au prăbușit în Slovenia, iar partizanii și populația civilă au evacuat 303 piloți americani și 30 britanici. Partizanii au sprijinit sute de evadați aliați din lagărele de prizonieri ale Axei, proveniți în special din
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
războiului în acțiuni de răzbunare împotriva persoanelor care au colaborat cu forțele de ocupație ale Axei, au luptat împotriva partizanilor, sau împotriva orientării comuniste a noii Iugoslavii. Există mai multe incidente majore, precum masacrul de la Bleiburg (uciderea în masă a cetnicilor, belogardiștilor sloveni și a ustașilor) sau masacrele din doline (execuțiile în masă a fasciștilor și naționaliștilor italieni și a opozanților noului regim comunist iugoslav). Comisia mixtă de istorici italieni și sloveni înființată în 1993, care s-a ocupat de investigarea
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
le-au căzut victime fasciștii și separatiștii maghiari. Numărul victimelor masacrelor organizate de italieni, germani și colaboratorii lor întrec însă cu mult numărul victimelor crimelor partizanilor iugoslavi. Partizanii nu au avut un program oficial de eliminare al adversarilor, spre deosebire de ustași, cetnici, italieni și germani. Ar mai trebui spus că Iugoslavia a suferit pierderi de aproximativ 500.000 de oameni (civili și militari) în timpul ocupației fasciste, din care doar o mică parte reprezintă victimele răzbunării partizanilor. Acest capitol al istoriei partizanilor a
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]